Desperarea
Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veșteji!
Și spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viață se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulțime de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, și n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecțiuni.
Lumea-și râse d-a mea cântare,
Râse d-a mele lamentațiuni!
Și vai! nu este streina lume
Patria-mi râse de chinul meu,
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Al meu părinte servit-a însă,
Servit-a țara unde născu;
Putu să strângă, dar el nu strânse!
În sărăcie el petrecu!
Oh! și ce moarte îl luă din lume!...
Dar râdeți toți de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Văduvi avute, recompensate,
În aste timpuri sunt nencetat,
Cele sărace sunt delăsate...
Omul virtuții e insultat!
Așa ajunge a noastră lume...
Plânsul oprește cântecul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Desperarea
Atâtea chinuri mă tot apasă,
Curând ca floarea voi veșteji!
Și spun la oameni, dar ce le pasă
Dac-a mea viață se va fini?
Nici consolare nu am în lume,
Chiar râd mulțime de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume!
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Crezui odată c-a mea durere
Ea se va stinge, dar eu mă sting!
Căci nu am voie, și n-am putere
Moartea ce vine ca să o resping.
O consolare de l-astă lume
Nu aflai încă la chinul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
În van vegheat-am fără-ncetare,
Scriind în versuri dulci lecțiuni.
Lumea-și râse d-a mea cântare,
Râse d-a mele lamentațiuni!
Și vai! nu este streina lume:
Patria-mi râse de chinul meu,
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Al meu părinte servit-a însă,
Servit-a țara unde născu;
Putu să strângă, dar el nu strânse!
În sărăcie el petrecu!
Oh! și ce moarte îl luă din lume!...
Dar râdeți toți de cântul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
Văduvi avute, recompensate,
În aste timpuri sunt nencetat,
Cele sărace sunt delăsate...
Omul virtuții e insultat!
Așa ajunge a noastră lume...
Plânsul oprește cântecul meu.
Stinge-te, viață, stinge-te, nume,
Suflete, zboară la Dumnezeu!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parcurs vital
Trăim o lume de pedepse...
Pedeapsă, viața o trăim.
Ești lume cât o viață este,
Iar viața-i lume ad interim.
Nu-i trai în viață fără lume
Și lume-i mereu alte vieți,
Iar rai, la scuză, e un nume;
Că-n lume viață nu repeți.
Doar sunteți treacăt, într-o lume
Pe-un fir, troc între două vieți.
Trăiți crezându-vă un anume;
O bilă-n snooker... Nu ce vreți!
Cursul de-o viață îl face-o lume,
Din neștiute alte vieți,
Se tot ciocnind, hazard să-ndrume;
Trasee scurte... de drumeți!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu e acasă
mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
și nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
și te-am crezut
a pășit printre suflete
a pus durere lângă durere
viață lângă viață
și ne-a privit
am uitat să-ți spun că
unul din mine l-a iubit deși
nici măcar nu l-a cunoscut...
sunt prea independent și
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
la capăt de zi
și te strig
vino iubito fii complice
la viața asta trăită printre oameni
unde e Dumnezeu e și lumină
poezie de Teodor Dume (14 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu e acasă
mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
și nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
și te-am crezut
a pășit printre suflete
a pus durere lângă durere
viață lângă viață
și ne-a privit
am uitat să-ți spun că
unul din mine l-a iubit deși
nici măcar nu l-a cunoscut...
sunt prea independent și
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
la capăt de zi
și te strig
vino iubito fii complice
la viața asta trăită printre oameni
unde e Dumnezeu e și lumină
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi am aflat că pot fi mort
că pot să mă lipsesc de viață
că însuși numele ce port
atârnă de-o aceiași ață
că mai întâi se moare într-un nume
mult mai presus de numele ce porți
iar după moarte altă lume
își reoferă nume printre morți
un nume mort și-o lume moartă
te-așteaptă după ce vei piere
degeaba bați la astă poartă
n-ai nici o șansă tu la înviere
viu dacă poți fii până mori
până se stinge numele în tine
altfel n-ai cum să te-nfiori
de-acea sublimă-ntunecime.
poezie clasică de Gheorghe Ene
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiul vieții - IV
Într-o lume relativă
Tot privind ultimul pas
Am avut de toate-n viață
Dar cu nimic n-am rămas!
Într-o lume perdandă
Tot trecutu-i greu de învins
Am avut de toate-n viață
Dar multe mi-au rămas în vis!
Într-o lume captivă
Tot sperând la mult mai mult
Am avut de toate-n viață
Dar toate cu timpul au trecut!
Într-o lume plină de vii
Tot iubind mii de virtuți
Am avut de toate-n viață
Dar tu, iubire să nu mă uiți!
Într-o lume absolută
Tot rugându-mă la Dumnezeu
Am avut de toate-n viață
Dar nu le-am avut când am vrut eu!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șansa mântuirii
Șansa mântuirii o primesc cu toții,
Proștii și drogații, șmecherii și hoții,
Chiar și poezia vine-n fiecare
Ca o misiune, ca o încercare,
Dar nu toți acceptă calea ei cea dreaptă
Și în loc să urce, mai coboară-o treaptă
Căutând doar premii și indemnizații,
Slujind mafioții, lingușind bogații.
Șansa mântuirii o primesc cu toții
Dumnezeu mai crede-n suflet și emoții,
Chiar și poezia vine-n fiecare,
Ca o șansă nouă, ca o provocare,
Dar nu toți se uită la întreaga lume,
Se interesează doar de propriul nume,
Și-uite așa poeții au ajuns să fie
Ocoliți de oameni și de poezie.
Șansa poeziei o primesc și eu
Și mă-nchin la lume și la Dumnezeu.
Poezia este șansa să devin
Pasărea ce zboară sub un cer senin.
poezie de Ionuț Caragea din M-am născut pe Google (2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din alte lumi
Am irosit o viață
Umblând prin ceață
Mergând cu voi
Prin bălți și noroi
Cantand la stele
Visele mele
Crezând în zei
Ca-n frații mei
În mari experți
Plini de peceți
În mâini cu aur
Cu gând de graur
Veniră la mine
Toți soli din iad
Cu ochi de jad
Ei vor să mor
Să fiu de-al lor
Cântând în noapte
Alături de șoapte
Venite din case
La ora șase
În miez de noapte
Sunt voci aparte
Dintr-un ținut părăsit
Destin țintuit
În cripta crăpată
Cu sânge pătată
Mă închin plângând
Văd suflete râzând
Uitate pe veci
În criptele reci
Iar eu muritor
Intru-n visul lor
Devenind ca ele
Suflete de iele
Numite în lume
Umbre fără nume.
poezie de Alin Ojog (21 martie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce am mai sfânt pe lume
Ce am mai sfânt pe lume,
Mama care mi-a dat un nume,
Inima care în piept îmi bate,
Și sufletul care de dor îmi arde.
Ce am mai sfânt pe lume,
Pământul pe care las urme,
Cerul plin de stele
Și luna care călătorește prin ele.
Mai am doi frați care sunt în departare.
Doi bunici ce așteaptă
De la copii sau nepoți
Măcar câte o scrisoare.
Mai am și un nume,
El Moldova se numește.
Când aud acest nume,
Sufletul în mine crește.
Deci totuși ce are omul
Mai sfânt pe lume:
Mama, patria și al său nume.
poezie de Vladimir Potlog (12 mai 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel pentru pace
Să fie pace-n lume
Și credință-n Dumnezeu,
În insula fără de nume
Să nu mai fie OM ateu.
Zbaterea din pieptul meu
În fiecare clipă-mi spune:
Să fie pace-n lume
Și credință-n Dumnezeu.
Răzbunarea vreunui Zeu
Omul e dator s-o curme,
Că războiul lasă urme,
Dureri, tristeți în apogeu.
Să fie pace-n lume
rondel de Ioan Friciu (19 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi
urmăream niște fluturi
când ți-am văzut umbra atârnată de cer
inima mi s-a prelins printre grații
arsă de dorul de ducă
niciun trecător nu s-a oprit să vadă sfârșitul
ce rost avea
spectacolul continuă pe partea nevăzută a lumii
și fabrica de suflete produce non-stop
suflete calde, suflete verzi, suflete zbuciumate
timpul trece în pas alergător
pe lângă oamenii-pământ
cei care s-au rătăcit definitiv prin propria lor viață
Dumnezeu le-a dat atâtea șuturi în fund
că au învățat să mearg târâș
și totuși tu îmi spui
că tristețile pot râde când plouă
că oamenii sunt veseli când sunt triști
poate că azi au iubit destul
poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
7 februarie
E astăzi ziua, dragă tată,
În care, cândva, te-ai născut...
E sfântă-n veci această dată,
Și-a-ta icoană o sărut,
Cu ochii-n lacrime scăldați,
Și copleșit de grea durere,
Că-ai fost bărbat între bărbați,
Și-ai ctitorit a mea avere,
Căci viață tu mi-ai dat și-un rost,
În astă lume să trăiesc,
Modest și harnic tu ai fost,
Și te-am iubit, și te cinstesc...
Am dus în vreme al tău nume,
Iar azi, când sunt octogenar,
Aș da tot aurul din lume,
O clipă să te văd măcar...
Dorința fi-va-mi împlinită,
Căci e în ceruri Dumnezeu,
Și la o vreme potrivită,
La dreapta-ți voi veni și eu...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doruri
În lume sunt păduri de doruri
Doruri albe, galbene și mov
Asemeni florilor de micșunele răsărite
În pieptul răbdătorului Pământ.
În lume sunt nemuritoare Primăveri
Ce nu dispar decât în stele
Atunci când pieptul e urcat în nori
De Cel ce a făcut această lume.
Acolo toate florile lumești dispar
Toate dorurile mov și galbene din fire
Acolo toate pădurile de doruri trec
Prin cuptorul Domnului de judecată.
În cuptorul Dreptului merg toate
Nici măcar o floare nu rămâne vie
Nici măcar un dor de păcătos născut
Ce nu a plâns din dor de Dumnezeu și Fiul.
În lume sunt păduri de doruri
Doruri de bani și suflete pierdute
Asemeni florilor de micșunele mov
Ce stau tăcute sub lumina Lunii.
Puține doruri sunt pe lume
Născute ca și stelele din cer
Să lumineze-n piepturile lumii
Din dor de Mirele ce a murit pe cruce.
Puține doruri sunt în lume
Să plângă rănile Hristosului iubit
Uitând de tot ce este trecător prin lume
Slăvind cu lacrimi doar două flori divine - ochii Lui Isus.
Puține doruri sunt în lume
Ce vor intra în dragostea Lui Dumnezeu
Acolo unde veșnic este Primăvară
Iar micșunelele răsar în ochii celor din pădurea stelelor... iertați și plămădiți din nou.
Puține doruri vor cunoaște pântecul pădurii
Din care Domnul scoate prunci și flori
Cu viața veșnică în împărăția cerului
Pentru un ghem pe nume;Univers.
poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două nume
La fiecare naștere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinții câte două nume
Și mai deschide moartea câte-o poartă.
La care prea flămândă își așteaptă
Pomelnicul meniul de la nuntă
Și-a doua zi mireasa-i mai deșteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.
Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puțină
Fără să știm ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se întâmplă uneori ca două suflete să se întâlnească pentru a nu mai forma decât unul singur. Și-atunci depind pentru totdeauna unul de celălalt. Sunt de nedespărțit și se vor căuta neîncetat, din viață în viață. Dacă, în cursul unei existențe terestre, o jumătate ar ajunge să se separe de cealaltă, să rupă jurământul care le leagă, cele două suflete s-ar stinge de îndată. Unul nu-și poate continua călătoria fără celălalt.
Marc Levy în În altă viață
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire de catifea
Pe-o aripă în zare, pe-o aripă de dor
Când lacrima din vise mă face ca să mor
Pe cerul luminat și ochii mei de foc
Ești o iubire amară, ești cel mai simplu joc.
M-ascund în visul meu ca să trăiesc în doi
În amintirea vie să fim doar printre ploi
Cocorii să plutească în ale noastre sfere
Să contopim cu drag duioase atmosfere.
Pe cerul meu albastru și plin de bucurie
Gingașe gânduri zboară spre zarea aurie
Și umbre din trecut să le lăsăm de vrei
Pe crestele abrupte din munți înalți și grei.
Să ne îmbrățișăm, să fim două speranțe
Pe buzele de stele, himere rezonanțe
Cu brațul te cuprind, ești ca un nor vremelnic
Hoinar ajung acum, cu pasul șovăielnic.
Căci nu mai știu cum e iubirea cea suavă
Risipa mea de-o viață o simt ca o otravă
Am încetat să cred în mica noastră lume
Și n-am mai dat acum iubirii niciun nume.
În suflete noastre veșnic îndrăgostite
Sunt adevăruri mute ce nu pot fi rostite
Te voi porta mereu în suflet ca pe-o stea
Să strălucești etern pe-un cer de catifea.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vreți, viață lungă să trăiți
Când a venit bătrânețea, ne-a găsit tot împreună.
De-aproape șaptezeci de ani, încă ne ținem de mână.
Dacă vreți să ne urmați, voi ar trebui să știți,
că-înțelegerea v-ajută, viață lungă să trăiți.
Mai mult decât orice pe lume, respectul de vi-l păstrați,
din nume faceți renume, veți fi de semeni respectați.
La necaz, la bucurie, de-o potrivă, fiți uniți!
Dumnezeu cu voi să fie întru mulți ani fericiți!
poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când două turturele zboară, în orizont se zăresc două suflete feerice care zboară în sincronicitate.
aforism de Cînepă Ștefan din Dumnezeu este lumina conștiinței noastre, Reflecții Maxime Axiome IV
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Dincolo de tăcere
Dincolo de tăcere
Se află o lume plină de durere
O lume în întuneric apusă,
Unde visele au încetat să bată la ușă.
Dincolo de tăcere,
Eu te aștept pe tine
Ca pe o rază aurie,
Ca pe o clipă de speranță
În această lume întunecată,
Să cobori dintre nori
Să iubești printre muritori
Să fim doar noi doi
Printre mii de flori
Printre mii de vise
Două suflete închise.
A apus și ultima rază de soare,
Moartea încearcă să mă doboare.
Chiar dacă nu mai am speranță,
Dragostea mă ține în viață...
poezie de Manuel Gabriel Danca (11 martie 2009)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce zboară...
Musai nu-i că tot ce zboară,
Este porumbel sau cioară...
Zboară prin văzduh rachete,
Zboară gânduri după fete,
Zboară câte-un angajat,
Când e șefu supărat,
Zboară banii de pe card,
Când călcâiele îți ard,
Zboară țoale în neștire,
Când se pune de-o iubire,
Baba-Cloanța pe la noi,
Zboară pe un măturoi,
Și merțane, sute-mii,
Zboară spre a se ciocni,
Iar ades se spune încă:
Tot ce zboară se mănâncă...
Deci, defel nu-i de mirare,
Că zburând la întâmplare,
Se mai scriu poezioare,
Cu diverse... zburătoare...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!