Fugar în timp

Zile, zile fugare la rând
Avute, trecute mergând...
Nopţi şi iar nopţi tot visând...
Pierdute, nestând, mă culcând.

Ore şi ore muncind
Avute, vândute, servind...
Crezând câştigate... trăind
În calcul înscrise... murind.

Anii şi ani se serbând
În toast bucuraţi de... trecând
Uitaţi că s-au dus spre nicicând
Doar martoră, oglinda... văzând.

Timpul ca timp existând
Unicatul ce eşti invocând
Ceas ce n-ai cum întoarce, întorcând
Infinit, n-o să ai... te ducând.

Vis şi doar vise visând
Amintiri ce ai trăit memorând
Poţi intra în aieve, invocând
Bucuria de tânăr... furând.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

timpul nu doarme niciodată,
se apleacă doar în uitare.
el te dojeneşte, te necăjeşte
cu clipe, secunde, ore sau zile,
punând pe tine haine grele.
pe unii îi dojeneşte mai repede
le ia din ore şi zile, chiar ani.
sau chiar sunt luaţi mai devreme.
pe alţii îi scoate din mersul său,
în greşeli de clipe, de ore şi zile
sau unii pot sa fie uitaţi.
cu multe clipe ore şi zile
dacă dovedesc neprinhănire
până dovedesc şi devin,
veşnici şi nemurire.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul... la relativ

Cascade, clepsidrei îmi mătură timp
-Mi-e frică de golul, ce cască, ce-i dus-
Nu pot s-o întorc, n-am statut de Olimp...
Mă trec oră, zi, lună, an, spre apus.

Ce straniu mi-e gândul, perfid, de peren;
Mă minte că sunt neschimbat şi tot tânăr.
Treptat pierd prieteni, colegi, pierd teren...
Refuz timp să scad, refuz ca să număr.

Am zile şi nopţi fără şiruri, pierdute,
Le trec ca să treacă-n risipă, pe veci;
N-am mintea de-a şti, să le fac petrecute...
Aş vrea să le-ngheţ; le conserv, le ţin reci.

Pe ceas mi-l fac singur -cu limbi fără număr-
Refuz sărbătoarea de trecere-n an;
Privesc viitoru-n trecut peste umăr...
Refuz orice calcul, rămân vieţii fan!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imposibila debarasare

M-am plictisit, profund, de mine
Uitându-mă-n oglindă zilnic
La trup, ce-mi îngrijesc în silnic...
Şi-i tot mai rău, nu e mai bine.

Încerc mereu să pun, nu iau,
Îi dau şanse de prezentare...
Fatidic, însă, zilnic moare,
Câte puţin şi nu mai vreau.

Aş vrea să fiu un nou, un altul,
Cu tot şi eu şi anturaj...
Nu ştiu, e-o lipsă de curaj
Sau nu ştiu, eu, cum să fac saltul.

Îmi număr zile petrecute
- Nici nu ştiu, de sunt câştigate -
Căci nu le am, toate-s uitate
Şi le credeam pururi avute.

Mă pierd şi nu-i deloc patetic,
Să nu mai am nici căutare...
Credeam că-i doar o întâmplare,
Dar nu-i... se caută estetic.

Atunci, de ce-am acumulat
Atâta carte, simţ şi suflet
Şi cum, nimic, nu mai înduplec?...
Prezentul este expirat?!?

E sigur, schimb, că nu se poate
De-a nu mai fi... şi existând!
Rămâne să mă-ntorc în gând
Să mă suport... eternitate!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bizar sezon

În zilele de iarnă, scurte,
Se moare în "part time" ce e fire
Înspre nopţi lăsând, nefiind să-nvârte,
Himere morţii... s-o inspire.

Cum vis fugar topit real e
Şi negrul cer în alb topeşte,
În fasturi sfinte ne e cale
Ca să îmbune geruri-peste.

E-un concentrat de suferinţă
A tot ce-i viu în vârf de suliţi,
Cu mult amar de neputinţă
Se înglodând, murind pe uliţi.

Speranţa ar fi doar inedit
În aşteptări înfrigurate
Topite-n dorul de sfârşit
De zile scurte îndelungate...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murind... de iubire

Nicicând trăisem să apuc vreodată,
Pe cerul vieţii, iubirea clipocind...
Dar înţeles-am că viaţa este-o plată,
Pe care o trăieşti numai murind.

Nicicând nu apucasem să m-arăt cum eu eram,
În plenitudinea-mi bogată strălucind...
Cu tine în iubire, doar visam,
Şi tot visând, am iubit murind...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa...

Un vis frumos s-aşterne-n prag,
Un vis ce nu mai vine
În al nopţii lung metraj... te aştept
Te aştept pe tine...

Trecut-au nopţi şi zile-ntregi
Trecut-au în neştire,
Trecut-au luni şi ani la rând,
Iar eu te-aştept pe tine.

Trec anii încet, trec rând pe rând
Trec anii în neştire,
Îmbătrânesc în al vieţii gând
Gândindu-mă la tine.

Doar o lumină se mai vede-n gând,
E ultima ce moare,
Apar trecând rând pe rând,
Speranţa şi împăcarea.

poezie de Tudor Mihai
Adăugat de Tudor Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchet de mine

Mă rupe în "da" sau "nu", petale,
Până nu voi mai fi nici miez;
Doar elixir, miros de floare
Pe-un portativ în sol diez!

Pot să-ţi dau zile ce-ţi lipsesc,
Pân-ar rămâne nopţi de vise...
Cearceaf mă fă să te-nvelesc
Şi dimineţi, ce vrei promise!

Şi flacără, veşnic de-ai fi,
Poţi să mă arzi până la scrum
Şi din cenuşa-mi să reînvii...
Cu sângele-mi trasează-ţi drum!

Iar dacă nu-ţi ajung la toate,
Mă-mprumut vieţi nelimitat...
Din tot ce am posteritate
Te-aştept... Pe-o bancă înfiripat!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A revela ţie

Ce revelaţie trăiesc în plin lugubru
Deodată păcălit de propriul ego
Încrezător imaginii non stop, placebo
De zi cu zi, visând mizeria-n picaj salubru?

Sunt de-un ceva timp însumi eu cu mine
Atât de strâns că nu remarc schimbare
De suflet nevăzut, simţit, de fizic un atare,
Crezând că zboru-i infinit şi tot ce-i roşu sunt rubine!

Nu, timp nu trece de nu-i ceas sau nu e limbă
Să mişte sau să-ţi strige, sau şoptească
Pe-ascuns, să-ţi dezgolească falsa mască
Ce-o porţi, o măsluind că nu se schimbă!?

Aşa-i o zi când brusc nu şti ce eşti
Şi răul ţi se-nfige-n minte-n cărnuri
Definitiv ş-imunul piere, visu-i fum pe hornuri
Mânjind din negru-n gri spre alb!... Întinereşti?

Cum, oare toţi au fost la fel deodat' pârâţi
De-o fără vină în trecere de timp, neştiind
Şi nu dintr-un 'năuntru?... Nu-i "îmbătrânind";
E "în jurul" doar ce-ţi fluieră pe margine... Nişte amărâţi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând în cavou

Pierdut sunt prin viaţă,
Prin vise mult prea sumbre
Citind din cărţi de aur,
Mă contopesc în umbre.

Stau singur de un veac,
Visând cum totul trece
Doar îngerul mi-e leac,
În nopţi cu lună rece.

Din toţi cei ce sperau,
Să aibă darul sfânt
Doar unii încă au,
Lumină în mormânt.

Din ramuri prea uscate,
Ce-abia stau să cadă
Se-aud zicând în şoapte:
Vrem Biblia să cadă.

Dar poate vor pleca,
Toţi demonii, din nou
Iar eu pe veci voi sta,
Visând într-un cavou.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divină

Oriunde gând mi-absoarbe trup
Şi ochi, din trupu-mi, iau lumină,
Eşti numai tu! Timp ce-am, mi-l rup
Să-ţi fac eternul dar... Divină!

În visul zilei te am sor
Şi-n nopţi, lunatic, stau planton
Să-ţi fiu de scut şi eu să mor...
Să te apăr, chiar de rău-i zvon.

Sunt tot un cald fluid, mă curg
De mintea mi te dă adiere.
M-aş face cum pământ în amurg;
Să mă arzi, soare, de plăcere!

Doar rază de ţi-ai îndrepta
Din mijlocul caldului iris,
Pe veci aprins m-aş aluma...
Mi-ai fi eternul, din vis... Vis!

De ce oare exişti, din cine
Te-ai pogorât ca o cometă
Şi cum de eşti al lumii bine
Doar tu... şi singura-n planetă?

Mă rog la îngeri să-ţi păzească
Sufletul şi timp să-ţi ţină
În puful lor; să nu-l rănească
Nici secole trecând... Divină!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile

Sunt cea mai fericită parte a vieţii, ele, nopţile, pline de vise
Şi nicidecum zile cu număr, cu limitările; în plăceri, ambiţii, avut.
Fără de margini ego, nu complicat real, doar simplele, promise...
Poate de asta în noapte ne ivim mai mulţi... îi suntem nou născut!

O luăm sfătuitoare, plinul de amor, de-un "tête à tête" idilic
Şi n-o urâm că ne scurtează paşii de parcurs, ne lăsăm pradă
Absenţei, în trecere de ore în secunde, de un sprint în neştiut, empiric...
Ne-o facem dulce sărbătoare; de aniversări, noi ani... Ne e dragă!

N-o supără că-i amintiri de crunte, în bezna-i, de accidente
Şi n-o numim de naştere, nici pentru nume nu o celebrăm!
Rămâne parcă un mister de jumătat' de viaţă, eminamente,
Uitată... Poate că nu, căci se răzbună eterna, ce la amurg urmăm!

E de-ntuneric drog, fără de licăriri, când paşaportul de serviciu... ni-l predăm.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

paingul aşteaptă
ore zile nopţi în van –
în plasă roua

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am...

Nu ai noroc,
aşa ţi-e scris
să fi proscris
la orice joc.

Nu ai un ban
şi-aduni nimic,
câştigi un pic
muncind în van.

Nu ai o casă
şi-ai făcut multe,
printre insulte,
de mâna-ţi roasă.

Nu ai copii
şi i-ai crescut
cum ai putut...
iubit să fii.

Nu ai soţie,
că te-a lăsat,
bărbat ratat...
şi n-o să vie.

Nu ai amici
şi-ai ajutat,
mereu le-ai dat;
se-ascund, calici.

Nu ai putere
- slăbit de timp,
de-un bun răstimp -
să faci avere.

Nu ai nici şarm
să cucereşti
nuri femeieşti,
bătrân jandarm.

Nu ai credinţă,
ce-aveai copil,
de lung exil
în suferinţă.

Nu ai nici somn
visând să iei
din vis idei,
să fii, iar, domn.

Nu ai valoare,
eşti refuzat
şi-ai încercat
viaţa-n reluare.

Nu ai nimic,
te-au uitat toţi!
Repeţi doar sorţi...
Viaţa-i un tic!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce se storc prin cârd de gene lacrimi,
Atâta timp cât ochii contopesc
Cer şi pământ, trăiri din mii de inimi
Al căror paşi de dans slăvesc,
Cortina bucuriei...

De ce sunt ochi cu pleoapele căzute
Sub cete de-ntrebări ce vor să ardă,
Din cartea zilei, filele trecute
Şi cu-alor scrum să tatueze-o zgardă
Pe mugurii din buze...

De ce sunt ore întinate-n gânduri
Pierdute-n lava iadului mental,
Când vor minute să atingă trupuri
De îngeri rătăciţi pe orbul mal,
Din iazul veşniciei...

De ce sunt zile mute printre voci
Ce nu de mult cântau un imn carnal,
Precum minerii îngropaţi sub roci,
Dansând prin jad, la propriul festival,
În pântec de pământ...

De ce din zile se nasc nopţi stupide,
Din nopţi albastre zile rătăcite
Şi-al orei cânt dansează prin bazar...

De ce şi iar de ce, pe-acelaşi mal?

poezie de Cristian Je
Adăugat de Cristian Je
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaşteri

De câte ori ani voi renaşte,
Voi trece totul în replay;
Ca timp, ce vrea uitat să caşte,
Să nu-mi ia nici uşori, nici grei...

Să-mi refac pline amintiri;
Să le-am bagaj de zile negre,
Când vor diminua priviri...
Şi gândurile or fi tenebre.

De câte ori mă voi renaşte,
Voi preţui umanitate;
Cu ştiinţa, misticism de moaşte,
Mă voi ruga în pietate...

... Să mi se lase încă loc,
Un timp, pe crusta înflorită;
S-o simt sub talpă, să mă joc
De-a viaţa, încă neoprită!

De câte ori mă voi renaşte,
O să plâng tot ce-a dispărut;
Că nici Crăciun, An Nou, nici Paşte,
Nu mai m-au... Toate s-au trecut!

Să-mi fac, oricum ar fi, senin
Din zile, nopţi să am cu vise!
Plecat, să fiu un pelerin,
Să mă reîntorc prin uşi închise.

De câte ori mă voi renaşte
Voi sta cu mine, tot mai mult,
Atât de drag, de-a mă cunoaşte;
Doar eu cu gândul, ce-mi ascult...

Să-mi pun din inimă pe jar,
Să-i gust vechile sentimente
Şi din pupile să fac far;
Sa-mi dea lumini... incandescente.

... De atâtea ori, mă voi renaşte
Ca să văd suflete întâlnite;
Ce-n minte, ascunse, mă vor paşte
Pe veci... Şi-n oasele împietrite...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp, de dialog

E timpul, văduvit de-ai mei, în ambuscadă,
Pândit pe unde trece, poate-i fur trecuturi,
Că ştiu c-are traseu în pasul de paradă
Fără a se teme a pierde... el, are doar avuturi.

Se întinde în veşnicii tot mai luxuriant,
Gurmand de zile luate, le înghiţind vorace,
Serbându-şi ani de ani în fastul epatant...
Să-şi crească, precum cucul, doar el puii, rapace.

Nu ştie însă timp că-i dependent de mine,
Că eu sunt în contemplu de el şi, de n-aş fi
Cine i-ar ţine cont, l-ar aştepta, de vine...
Nu ştiu, nu înţeleg, de ce nu m-ar iubi?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iramplasabil

Cu fiecare clipă e-n tot, cotidian
lipit într-un decor, cu acţibild se confundând,
simţit carne din spaţiu, întreg într-o cutumă
uitată cum n-ar fi, ca timp fără liman
ce-l doar percepem, este... nesimţit că-i trecând;
doar îl contând avut, fărâmă cu fărâmă.

E-ascultător ce umple, ce-ar fi gol de n-ar fi,
insesizabil dacă-i, cum n-ar fi dacă nu-i,
plămădind veşnic lucruri ce credem de la sine
uitate-n timp de când, nici chip nu i-am zări...
De cât de gravă-i lipsa, nici gândul nu ţi-l pui;
de-i umbră de-ndoială de-un final care vine?!...

Se cască vid, tăcere, un straniu de speranţă,
chiar de ştiam cu toţii că-s veşnic dispariţii
sau transformări, iluzii de alienat dureri
repetitiv, în zile, nopţi, luni, dând tot creanţă,
cerşind prin rugăciune, ca sfinte repartiţii
în dar... Un iramplasabil, ce nu mai e... de ieri!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ard nopţi refuzând vise

Ard nopţi refuzând vise
Şi-mi zboară gânduri spre tine
Ştiu că-mi doreşti ce e bine
Dar laşi în urmă păreri
De vorbe, poveţe şi vise
Pierderi deşarte şi triste
De zile, de vreme...
Durere.

poezie de Mihai Vintilă din Fiare şi Oameni (2012)
Adăugat de Mihai Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Costineşti

Se spală de vacanţe stânci înegrite
lucioase-n zbat de lacrimi rămase idile
din "nu"-uri regrete, ratate, copile,
rămase să plângă trecute ispite.

Şi valuri se sparg înspumate-n atinsuri,
se-ntind peste goldu-n fărâme-siliciu
ce umflă, se soarbe de doru-n supliciu
de-a şterge iubiri desenate-n înscrisuri.

Şi timpu-i epavă de navă la coastă
ce stă părăsită-n rugină de vise
în logodne ad-hoc sau distruse, promise...
dar alte venind, ca talazul pe creastă.

E-o vară din multe, doar şase sau cinci
repaus de minte, în tumult suflet-trup
în dansul de-o seară c-ocheade în grup...
săruturi de săruri, dulci buze ce lingi...

Şi soare întoarce culori galben-roşul
pereţii cantinei de-aramă de corpuri
ce flirturi îşi schimbă, se-ndeamnă spre corturi
şi-n zori de extaz le încântă... cocoşul.

E adresa de nick-uri, nesfârşite fantasme
ce şiruri de nopţi de-ntâlniri vor fi sursă
când nu e îndeajuns sau iubirea e scursă
şi şcoţi ilustrata visând ude spasme.

Ai ochii-n tavanul căsuţei-palat
-cristale fierbinţi şi obrajii arzând-
întinsă pe patul iubirii gemând;
stai gambe-n cruciş, goală tot, în halat...

... Şi totu-i amestec de ce-a fost, ce eşti
pe-aleea de-asfalt de pe plaja uitată,
că vara s-a dus, anotimpul deodată...
E doar ilustrată; clipa de-un Costineşti...

Şi-un picur de-un val simt pe-obraz... Unde eşti???

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decupaj vital

Mă dor toate pozele rupte din mine,
spart foliculi de derm să impresioneze filmul
şi rămân subţiat de zile, ce încă tot îmi cad ca florilor stamine,
pân' la pelicula din viitor album... Tot, un ierbar de-al nostalgiei stimul.

Răsar în fiecare dimineaţă cu pierdute vise,
îmi prăpădind memorie descătuşată-n nopţi
cu deznădejdea neîmplinirilor ce-aveam promise,
izbit de adevărul zilei... Refuzat, la mult bătute porţi.

Îmi rugineşte hemul precum la via toamnei
şi am inima tot mai sus cocoţată pe a vieţii scară.
Sunt parcă tot mai des la libera discreţie -a Domnului, a doamnei-
c-o ţin în palmele ce lasă scurgere de timp... Al meu, ce vrea să moară...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!