Pustietate
lângă casa bunicii
brâu de ciulini.
haiku de Valeria Mahok (29 iunie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Pustietate
pe casa vecinilor
urcă iedera.
haiku de Valeria Mahok (31 iulie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urcă iedera
peste casa vecinilor
Pustietate
și ecouri stinse de timp
prin obloanele vechi.
tanka de Valeria Mahok (31 iulie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustietate -
sub mărul scorojit
doar un car fără roți.
haiku de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradoxuri vii -
lângă furia cascadei
buchet de frăguțe.
haiku de Valeria Mahok (25 iunie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crengi confuze -
Lângă un stejar bătrân,
Cornițe de cerbi.
haiku de Valeria Mahok (14 ianuarie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crengi confuze -
lângă copacul bătrân
cornițe de cerb.
haiku de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plai, plin cu flori,
Lângă ape de izvor,
Lanț nemuritor -
Sub soarele robitor
Ciorchini de fiori.
tanka de Valeria Mahok (20 iulie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
În casa bunicilor
Chiar dacă cei ce mi-au dat viață sunt părinții,
Cei ce erau mereu cu mine au fost bunicii
Acolo în căsuță albă, văruită,
Cu drag am crescută de-un bunic și de-o bunică.
Acolo, bunicii cu-a lor bunătate,
M-au învățat câte puțin din toate,
M-au învățat să spun o rugăciune,
M-au îndemnat să fac doar fapte bune.
În casa lor cu drag am fost primită,
Răbdarea lor fiind nemărginită,
Chiar dacă mai făceam și rele,
Bunicii nu mă prea certau cu ele.
Și astfel, mama-bună, tata-bun,
M-au dezmierdat cu tot ce-aveau mai bun
Și-n casa lor cea albă, văruită,
Am fost mereu copila lor iubită.
poezie de Andrada Brîndușa Keszeg
Adăugat de Elzumina
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pe lângă teii fără soț...
Pălăria să îți scoți,
Că sunt doctori fără zloți.
tristih de Valeria Mahok (3 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe lângă Teii fără soț
Pălăria să îți scoți,
Că sunt doctori fără zloți.
Valeria Mahok (2 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soția este căminul; fără ea, casa nu-i decât o pustietate.
în Mahabharata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
În grădină a crescut un ghiocel,
Lângă el, stă comod un porumbel,
Privindu-i le șoptesc cu fler,
Albul vostru este ghid într-un catren.
catren de Valeria Mahok (25 martie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Raiul e lângă noi, nu este departe,
Raiul își face cuiburi în casele oamenilor buni cu suflete curate.
distih de Valeria Mahok (26 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghicitoare
pentru ochișorii micuți
Ghemotoc de puf cu viață
Piuie de dimineață
Fluturând aripile
Să cuprindă soarele...
Gingașia își arată
Când se împiedică în iarbă
Lângă frați și cloșca mamă.
Valeria Mahok (26 iulie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acela în a cărui casă nu se află o mamă sau o soție care să-i vorbească cu iubire, să se ducă în pustietate; căci casa aceluia e ca un pustiu.
în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărata casă nu e casa, ci soția; așa se spune. Căci o casă fără soție e mai rea decât o pustietate.
în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciulini
... ciulini, atât de mulți ciulini
se pretind floare, țepi în flori
pe câmpul glod, prin prunduri cu arini
uscați, că apele au secat culori,
s-au dus pe alte albii, seci
odată, ce-s acum râvnite,
cum pașii când le dai poteci
și bănci la trupuri ostenite...
nu doar să înțepi, sânge să curgă,
să poți, vampir, doar tu să "mânci"
până și țarna, ziua amurgă,
cât a rămas, cum câmp în stânci
și să nu dai nici strop, ascuns
de atât arid, avid de avere,
doar tu să sorbi în de neajuns,
până ce cu-alți ciulini vei piere...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mia și Noel
Dedicație nepoților mei...
Noel, toboșarul mamei,
Roșu, ca un rac la față,
Cu ochi aprinși, ca de cicoare,
Ridică casa în picioare,
Nu îi pasă chiar deloc
Dacă mâinile îl dor
De atâta sfântă bătaie...
Tobele-i rabdă furia,
Talentatului băiat,
Dar auditorii casei
Rămân fără de timpane,
De n-au căștile pe cap.
Sora lui, frumoasa Mia,
O zână cu păr de aur,
Ca răspuns la decibeli,
Cântă la pian sonate,
De ia foc sufrageria.
Peste clape de pian,
Trec ca o dulce adiere
Note ce se scurg agale
Și apoi, mare tăcere,
Timpul i-a oprit la timp.
Frățiorii au obosit,
Lecțiile și-au terminat,
Lăsând totul la o parte,
O rup amândoi la fugă,
Fiindcă-i vremea de jucat.
O! Și bunicii fericiți,
Cu așa nepoți aleși
Și-au uitat toți decibelii,
Care i-au îngurgitat,
Visând la marii artiști.
poezie pentru copii de Valeria Mahok (12 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ții minte
Ții minte când ne închinam?
În fața micului altar,
Din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Și ale noastre jurăminte.
În mica bisericuță,
Cu brâu de brazi,
De ger încremeniți,
Pe scaunul lui Noica
Te-ai așezat tăcut.
Tăcerea era plină
De icoane sfinte,
Din apa sfințită,
Pe rând noi am băut
Și pentru ai noștri morți,
Noi am aprins lumini,
Sus în munții Păltiniș.
Ții minte iarna de atunci?
Și-a noastră fericire?
S-a dus, de parcă nici n-a fost
Și am rămas,
Cu sfânta amintire.
poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost amprente...
Pe lună plină, scăldată viu în râu,
Sub crengile toamnei de aramă, târziu,
Scrumează iubirea în taină,
Sfinte momente,
Iubirea nebună, de modă veche.
#
Între maluri de pădure,
Curge o apă liniștită,
Răsfățata lună plină
Râde în a ei oglindă.
Din balconul Mioriței
Fermecați privim tabloul
Toamnei arămii din jur;
Lângă masa cea cu brâu,
Salcia pletoasă își spală
Pletele și umbra în râu.
Pe drumul pustiu acum,
Latră un câine speriat
De o bufniță ce-n noapte,
Pe deasupra i-a zburat.
A fost noaptea noastră,
Doar tu o cunoști,
De ne-a fost interzisă...
Am fost doi copii proști;
Dar am scris-o în stele,
Cu versuri de foc, ca marii poeți,
Îndrăgostiților, povestea noastră
Să le-aducă noroc,
Căci iubirea e viață sfântă,
noblețe, putere.
poezie de Valeria Mahok (4 ianuarie 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!