Citesc mult, îmi devorez cărţile, şi asta îmi aduce alinare. Dacă n-ar fi fost cărţile, cred că ipohondria m-ar fi aruncat deja într-o casă de nebuni. În fine, dragă marchize, trăim vremuri tulburi şi situaţii disperate.

Frederic cel Mare în scrisoare către marchizul d'Argens (18 ianuarie 1762)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucru foarte curios: cărţile care se vând cel mai mult sunt cărţile cel mai puţin citite. Sunt cărţile de bază, care alcătuiesc, din respect uman, biblioteca tuturor oamenilor care nu citesc – cărţile decor. Exemple: Voltaire, Thiers etc.

citat din Jules de Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile

Aruncai în foc şi zgură
Cărţile, să-mi dea căldură.
Dar şi arse - fără vină -
Cărţile tot dau lumină.

epigramă de Aurelian Păunescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile se împart în două categorii, cărţile momentului şi cărţile eternităţii.

citat clasic din John Ruskin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste uitată

ori de câte ori pot, dau fuga la el în colibă, mă aşez cuminte şi ascult
nici o noapte nu seamănă cu cealaltă şi fiecare leapădă boabe de rouă pe pleoape
dar asta e deja poveste. oricum ar fi, aştept cu-înfrigurare să vină seara

învaţă-mă să citesc te rog. şi astfel vei scăpa de povara nopţilor nedormite
şi ce vrei să citeşti? mă-ntreaba deodată întristat.
cărţi. la fel că tine. şi astfel voi putea să te ajut citindu-le şi altora poveşti

nu te pripi. cărţile prezentului îţi deschid ochii să vezi că lumea nu-i aşa cum pare
că răutatea doare şi că-i loc şi pentru rău şi pentru bine pe pământ sub soare
de ce să te încarci cu rana şi durerea altora?

nici cărţile trecutului nu te scutesc de suferinţă.
acolo poţi afla că niciodată omul n-a fost liber să se bucure de viaţă
şi toţi ne spun că viaţa e un chin: ce e ascuns nu poţi aduce la lumină şi ce-i afară nu poţi să ascunzi

dar cărţile ce povestesc ce va să vie?
acelea te vor răni şi mai mult în suflet, pentru că ştii
că niciodată nu vei reuşi să ajungi acele vremi

şi am tăcut. şi a citit. poveste cu poveste despre alte vieţi
dar într-un ceas de ispitire şi-adormire privit-am foile ce le citea seară de seară.
şi am văzut că-s albe şi pustii, purtând doar urma degetelor oarbe

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excepţie de la regulă (polisemantică)

Nu prea "le-avea" cu cărţile la şcoală,
Iar banca lui era adesea goală;
Dar nu avu, din asta, nicio zgancă,
Căci astăzi "face cărţile"... la Bancă.

epigramă de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plăceau cărţile şi-mi plăcea să citesc, însă ştiam că din momentul când ies din casă nu mă pot ascunde. Voiam să fiu acceptat. Vorbeam prea frumos. Aşa că a trebuit să-nvăţ să înjur.

Rui Zink în interviu (2 decembrie 2011)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile cele mai bune sunt acelea pe care cei care le citesc cred că le-ar fi putut face.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am 16 ani. Citesc. Îmi plac mai mult cărţile decât oamenii. Ele - cele adevărate - nu vor să te convingă de nimic, nu vor să aibă "dreptate". Asculţi vocile cărţilor. Dacă nu se potrivesc cu vocea ta interioară, le-nchizi. Şi nimeni nu se supără pe tine.

Simona Popescu în Exuvii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet îndurerat

Când sufletul ne doare
Căutăm alinare
La omul pe care
Cel mai mult îl iubim
Iar el, cu răbdare,
Ne dă alinare.
Încă ne mai doare,
Dar mult mai puţin.
Dar cum trăim oare
Când omul dispare?
El, omul pe care
Cel mai mult îl iubim..
Mereu e o cale
Pentru alinare
Şi, cu disperare,
Trăim şi Iubim!!!

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carson McCullers

a murit de alcoolism
înfăşurată cu o pătură
într-un scaun de pe puntea
unei nave
care traversa oceanul.

cărţile ei despre
înspăimântătoarea singurătate

cărţile ei despre
cruzimea
iubirii lipsite de iubire

au fost tot ce a rămas
din ea

după ce un turist care se plimba
i-a descoperit trupul
şi a informat căpitanul;

a fost imediat depozitată
într-o alta zonă
a vaporului

în timp ce toate din jur
continuau exact
aşa cum
scrisese ea.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile nu există cu adevărat

cărţile nu există cu adevărat,
există doar nişte petale de gând
încrustate în lemnul copacilor,
care te răvăşesc
pe drumul rece
dinspre miazăzi spre miazănoapte,

cărţile nu există.
există doar nişte vise de flăcări,
nişte pagini de frunze
care se lasă scrise cu litere de bronz
cu o pană de vultur,

cărţile nu există,
sunt doar nişte plăsmuiri care răscolesc
pânzele unor corăbii încărcate cu comori,
scufundate
în adâncurile fiinţei
pe o mare sfâşiată de
dor,

cărţile nu există
de fapt,
există doar nişte fluturi cu aripi albe
care mângâie din când în când
izvoarele munţilor
şi lacrimile oamenilor,
în nopţi de mătase
şi cetină.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri tulburi...

Ca-n fiecare toamnă, iară,
Şi nu exagerez defel,
Vin vremuri tulburi peste ţară,
Când mustul trece-n... tulburel.

epigramă de Nicolae Peiu din Revista Scârţ (Iaşi) nr.3 septembrie 2012 (septembrie 2012)
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile

Cărţile
Pot fi amici sau inamici
Depinde doar cum te implici.

distih de David Boia (1 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mă tem de cărţile proaste, eu mă tem de cărţile bune...

citat celebru din Nicolae Ceauşescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nişte variaţiuni pentru orgă, pian şi calculator

Sunt singur
în
biblioteca mea
verde
de-acasă

Singur
cu
cărţile
şi cu
melancoliile
mele
imprescriptibile
de
adolescent
de
durată
nedeterminată

Arlechini
cu
pagini
încărcate
de
insomnie
îmi zguduie
biblioteca
cu
şuşotelile
şansonetele
şi
nişte simfonii
imposibile
pentru
orgă
pian
şi
calculator

Nevastă-mea
îmi
face semne
disperate
să-nchid
gura

Şi
să las
cărţile
să
cânte

Eu
dau
neputincios
din
mâini

Şi
mă
înalţ
la
cer

Cu
tot
cu
bibliotecă

Muzica
înseninează
cerul

poezie de Costel Zăgan din Poezii de-aprins focul (martie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lucru e foarte limpede, trăim vremuri tot mai tulburi.

aforism de David Boia (21 august 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

La liceu am cunoscut-o şi pe doamna Iancu, Dumnezeu s-o ierte, căreia îi datorez în mare parte scrisul. În clasa a XI-a şi a XII-a nu am făcut altceva decât să citesc vreo cinci cărţi, pe care le-am comentat cu dumneaei în toate felurile. A fost primul om care a întrebat: "Cum ar mai fi putut să se termine cartea asta?" sau "Cum ar fi fost cartea asta dacă personajul X n-ar fi făcut nu ştiu ce?". Ne-a obligat să gândim cu capul nostru.

Mimi Brănescu în ziarul Adevărul (octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile le citesc puţini, unele cer vreme multă, şi mai puţini le citesc din scoarţă în scoarţă, pe când ziarul te orientează zilnic.

Eugeniu Carada în Arhivele Olteniei, an XVI, nr. 89-91 (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe vremuri
mi-era teamă
să spun
ce-mi doresc

nu ştiam că
imitaţia dragostei
urma
să mă sălăşluiască

nici nu am învăţat
în cărţile despre tragedii
că lacrimile
pot sufoca mai mult
decât persoanele
care te sugrumă
cu ochii închişi

ce bine
era dacă
nu supravieţuiam curcubeului

negrul
ar fi fost dispensabil

îţi pare rău oare
că nu mai am miere pe faţă
ci doar înţepături?

îmi vei mai spune
povestea craniului
ascuns-ntr-un albatros
sau vei elibera primăvara
din mine?

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile pe care le scriau învăţaţii erau răspândite peste tot pământul şi câteva din ele au ajuns şi până la împăratul Chinei. Şezând pe tronul lui de aur, le citea şi dădea din cap mulţumit, fiindcă în cărţile acelea se spuneau lucruri aşa de frumoase despre oraş, despre palat şi despre grădină. "Dar mai frumos decât totul e privighetoarea", spuneau cărţile.

Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!