Piatra de moară a KGB-ului nu înceta să mă zdrobească - dar mă obişnuisem; acum i s-a alăturat (şi nu pentru prima oară) piatra de moară a Occidentului şi amândouă mă macină! Cum să trăiesc aici? În toate problemele de afaceri, de finanţe şi de organizare ajung în impas, înregistrez pierderi, apar complicaţii de nerezolvat, astfel că, în unele momente, mă cuprinde disperarea: parcă mi-am pierdut raţiunea, m-am dezobişnuit să acţionez, fac numai greşeli. Cât de lucid eram în Est şi cât de orb sunt aici. Cum să mă descurc în acest păienjeniş de reguli şi legi?

Aleksandr Soljeniţîn în Ca bobul între pietrele de moară (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a fost dat ca, din anii petrecuţi în închisoare, să duc cu mine, pe spatele meu bătut, care aproape s-a frânt sub povară, această experienţă esenţială: cum devine fiinţa umană rea şi cum devine bună. În tinereţe, intoxicat de succese, mă simţeam infailibil şi, din această cauză, eram crud‚ îmbătat de putere, am fost un ucigaş şi un tiran. În cele mai rele momente ale mele, eram convins că fac bine şi mă acopeream complet cu argumente sistematice. Şi numai când m-am întins pe paiele mucezite din închisoare, am simţit înlăuntrul meu primele semne ale binelui.

citat clasic din Aleksandr Soljeniţîn
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra Soarelui

Pământul sub el ascunde,
Fel de fel de piatră rară.
Una, după cum se-aude,
Este chiar piatra de moară.
Alta-i de granit, e mare.
Este piatra cea mai tare.
Una-i neagră, alta-i albă,
Se poartă-n formă de salbă.
Alta-i stâncă neclintită,
În ea crucea e cioplită.
Unele sunt scumpe perle,
Le poţi purta ca mărgele.
O alta are grad înalt
Şi se numeşte diamant.
Dar cea mai scumpă omului
Este Piatra Soarelui.
De mii de ani o căutăm
Şi niciodată n-o aflăm.
Piatra Soarelui, cea rară,
Pentru noi e o comoară.
Cu ea putem ca să vedem
Ce este dincolo de cer.
Dezlegăm orice blestem,
Nimic nu mai e mister.
Cu ea putem descoperi
Enigma Universului.
Iar pe pământ putem grăbi
Prezentul viitorului.

poezie de Dumitru Delcă (2 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Aici au trăit străbunicii,
Aici au trăit şi bunicii.
Aici îmi trăiesc şi părinţii,
Aici mi-au dat lumina, zeii şi sfinţii.
Aici îmi trăiesc cinci copii,
Aici se joacă şi fac năzdrăvănii.
Aici îmi trăiesc toţi nepoţii,
Aici vor trăi şi strănepoţii.
Aici este locul celor plecaţi,
Aici noi îi plângem, pe cei îngropaţi.
Aici ne hrăneşte şi râul şi ramul,
Aici a trăit, trăieşte şi va trăi, tot neamul.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire de prier (gazel)

Azi, cu drag, mi-am amintit
Când şi cum ne-am întâlnit...

Ne-am iubit o lună, două,
Mă simţeam îndrăgostit,

Şi te-am întrebat, în iarbă...
Mi-ai răspuns: "... la infinit!"

Te-am cerut, îmi eşti soţie,
Visul nostru e-mplinit...

Un rebel eram, dar iată
Cât de mult m-am liniştit,

Duc gunoiul, fac mâncare,
Spăl, fac patul, îţi recit...

Şi mă mir, întâia oară,
Cât îs de căsătorit!

poezie de Grigore Cotul din Registru de intenţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linguini: Uite, vroiam să ştii ce onoare este pentru mine să lucrez cu aşa o...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un cuţit): Nu, tu să asculţi! Vreau doar să ştii cu cine ai de-a face! Câte femei vezi în bucătăria asta?
Linguini: Păi, eu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu alt cuţit): Numai pe mine. De ce crezi că e aşa? Pentru că bucătăria de înaltă clasă este o ierarhie învechită, bazată pe reguli create de bărbaţi bătrâni şi proşti. Reguli făcute special pentru ca femeile să nu poată pătrunde în această lume, dar eu totuşi sunt aici. Cum s-a întâmplat asta?
Linguini: Păi, pentru că tu, pentru că tu...
Colette (îi înţeapă mâneca lui Linguini cu un al treilea cuţit): Pentru că sunt cel mai dur bucătar de pe aici! Am muncit prea mult ca să ajung aici şi n-am să risc totul pentru un coate-goale care a avut noroc! Ai priceput?

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Şi eu ce crezi că sunt?! Uită-te la mine! Ce ţi se pare că aş fi? Vreo cârpă numai bună de şters pe jos? N-am oare un servici'? Sunt cumva şomer? Cum crezi că am ajuns aici, dacă nu trudind, ostenind; pe merit!? Nu mi s-a oferit nimic pe tavă! Am muncit mult pentru ceea ce sunt acum! De acord, poate că nu cu braţele, ci cu mintea, dar tot muncă se cheamă şi asta! Am ajuns aici, în acest fotoliu, numai cu sudoarea frunţii mele; nu din mila altora!

replică din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi să alergi când ai pietre de moară la gât? Cum poţi să urci munţi sau să zbori cu pietrele de moară după tine? Mai degrabă te îneci şi eşti doborât. De aceea spun că ce nu te omoară, rareori te face mai puternic. De multe ori te slăbeşte, te îmbolnăveşte şi te traumatizează într-un fel care te va afecta pentru tot restul vieţii. Asta dacă nu foloseşti singura cale posibilă de a lega ceea ce simţi, emoţiile tale, de puterea ta mentală, de a înţelege, de a vindeca aceste emoţii şi traume, iar astfel să devii, poate pentru prima oară cu adevărat liber.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am întrerupt
obiceiul timpului de a mă ajunge,
în momentul în care am înţeles
că altfel cerul trăgea să-mi moară.

vezi tu, dragostea mea,
aici s-au scumpit ultimele drumuri,
umblu în zile rupte, dar curate,
chiar ieri mi-am cusut pe tălpi
o linişte săracă.

s-au întâmplat secunde simple,
fără tiv
de când ne-am sărutat pe sfârşite,
unele chiar mi s-au deşirat fără să-mi spună,
aşa cum se pierde lung,
în fir,
seara în negru.

şi pentru că ştiu
că îmi iubeşti cerul viu din spatele somnului,
am învăţat să îţi adorm într-un cearcăn.

la tine
cât e timpul, dragostea mea?
cât mai costă drumul între două amurguri?

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problemele mele de afaceri apar datorită faptului că mă ocup de ele ca şi cum ar fi doar afaceri.

citat din Faith Evans
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra pe piatra

piatra pe piatra nu va mai sta sangele tau
lucru de mana fara ochiuri
trage neonul de sub pleoape
sa-ti iasa indicatia dureroasa
a Luminii
nu-mi mai baga in ochi neajunsurile
psihologiei
nu ma intereseaza
nici meritele
aruncaturii de bat
sa ti-l apportez m-am saturat
n-are nici o meteahna oboseala mea
si nici tanar nu mai sunt, dar nici tu
n-ai habar ce vrajeala zace in acest calup de informatii
desarte

poezie de Corneliu Neculea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu vă gândiţi că tânărul a continuat să atingă cu piatra albă metale, pentru a le transforma în aur. Dimpotrivaă, nu vru să profite de acest lucru, ci, fiind medic, folosi piatra doar ca să atingă rănile pacienţilor. Şi cum acestea se închideau numaidecât, deveni un medic faimos. Astfel folosi puterea pietrei pentru binele omenirii.

finalul de la Spiritul din sticlă de Fraţii Grimm
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întrebi cum am devenit nebun. S-a întâmplat astfel: Într-o zi, m-am trezit dintr-un somn adânc şi am realizat că toate măştile mele au fost furate. Şapte măşti pe care le-am purtat în şapte vieţi. M-am panicat şi am început să alerg pe străzi strigând: Hoţii, hoţii, blestemaţii de hoţi!!! Oamenii râdeau de mine şi unii se ascundeau în case de frică. Când am ajuns în piaţă, un tânăr ce stătea pe un acoperiş, a strigat: Uitaţi-vă la nebun! M-am uitat să îl văd mai bine şi în acel moment, soarele mi-a sărutat faţa dezgolită de măşti pentru prima oară. Şi pentru prima oară sufletul meu a fost aprins de iubirea soarelui şi nu mi-am mai dorit să port măşti niciodată. Ca într-o transă, am strigat: "Binecuvântaţi, binecuvântaţi să fie hoţii care mi-au furat măştile. Astfel, am devenit un om nebun."

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este despre ceea ce devenim în timp ce obţinem lucrurile. Nu contează câţi bani fac, ci ce am devenit făcând acei bani. Nu contează cât sport fac sau cum mănânc, ci ce anume am devenit în acest fel. Nu contează ce relaţii am şi cât durează, ci ce am devenit la sfârşitul lor. Aşadar, trăiesc şi clădesc. Mă bucur şi muncesc. Alternez zilnic între cele două. Astfel şi evoluez, şi trăiesc clipa prezentă. Astfel, împac ambele aspecte importante ale vieţii.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. Aştept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeşte. Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparenţe.

citat celebru din Constantin Brâncuşi
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revizie finală

Mi-e creierul o moară învechită
Ce macină idei necontenit,
Emite doar un jalnic scârţâit
Dar nu îmi dă făină pentru pită.

Nu mi-a adus de când mă ştiu profit,
Ba uneori produce dinamită;
Mi-e creierul o moară învechită
Ce macină idei necontenit.

Mă paşte-o perioadă fericită,
Un meşter neamţ pe Feisbuk am găsit
Alzheimer parcă-l cheamă, e vestit,
Că nu dă greş cu cei ce îl invită...

Mi-e creierul o moară învechită...

hipersonet de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să reproşezi o mulţime de lucruri Occidentului. S-au comis mari greşeli. Totuşi, omul s-a realizat şi s-a exprimat aici într-un mod inegalabil.

Simone de Beauvoir în Imagini frumoase
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate ai simţit şi tu, ca şi mine, de multe ori, că deşi depui eforturi mari pentru a progresa, pentru a obţine ceea ce îţi doreşti, progresul este greoi sau inexistent. Ba uneori poate chiar te simţi dat înapoi. Ei bine, asta se întâmplă pentru că toate traumele noastre, care au lăsat urme adânci în felul în care funcţionează creierul şi emoţiile noastre, sunt fiecare dintre ele ca o piatră de moară. Cum poţi să alergi când ai pietre de moară la gât? Cum poţi să urci munţi sau să zbori cu pietrele de moară după tine? Mai degrabă te îneci şi eşti doborât. De aceea spun că ce nu te omoară, rareori te face mai puternic. De multe ori te slăbeşte, te îmbolnăveşte şi te traumatizează într-un fel care te va afecta pentru tot restul vieţii. Asta dacă nu foloseşti singura cale posibilă de a lega ceea ce simţi, emoţiile tale, de puterea ta mentală, de a înţelege, de a vindeca aceste emoţii şi traume, iar astfel să devii, poate pentru prima oară după copilărie, cu adevărat liber.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul omului

În Cimitir Belu, printre vechi morminte,
Stă un bătrân uitat, de veacuri, pe un mormânt, de piatra sură.
Aşteptând pe cineva s-a pară...
Şi-n treabă pe ori-şi-care cu sfinte rugăminte,
De nu cunosc pe cineva ca locul să-il dee.
Ca să se poate odihnii şi el, pentru întâia oară,
Chiar pentru o idee,
Măcar de o să moară.

Aceasta-i rugămintea, bătrânului şmirghel,
Uitat de toţi şi toate, în astă lume moartă.
A cărei probleme, din zi şi noapte se fac roată,
Şi ca să se rezolve toate, trebuie scos un ştecher...
Ce glumă!
N-o să meargă, e prea groasă treaba.
Şi uite asa am deviat, de la bătrânul,
Ce sta stingher, în Cimitirul Belu.

poezie de Cristina Vărăreanu (1 octombrie 2016)
Adăugat de Cria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este despre ceea ce devenim în timp ce obţinem lucrurile. Nu contează câţi bani fac ci ce am devenit făcând acei bani. Nu contează cât sport fac sau cum mănânc, ci ce anume am devenit în acest fel. Nu contează ce relaţii am şi cât durează, ci ce am devenit la sfârşitul lor. Aşadar, trăiesc şi clădesc. Mă bucur şi muncesc. Alternez zilnic între cele două. Astfel şi evoluez şi trăiesc clipa prezentă. Astfel, împac ambele aspecte importante ale vieţii. Pentru că avem nevoie să învăţăm că pe toate construcţiile noastre se va aşterne praful pe ele. Averile, relaţiile, corpul nostru fizic, vor fi praf şi pulbere uitată. Cu ce rămânem? Cu lecţiile învăţate în viaţă, cu experienţele trăite.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât într o viaţă

Aici imima este fericită
Stii bine că eu te iubesc
Trec prin apa reprezintă
La tine dragule pornesc

Calul alb nărăvaş zboară
Verdele în cîmpuri răsare
Inima saltă ca prima oară
Păr gălbui rază de soare

Frâu mătase se nfăţişoară
Zi cu noaptea se npletesc
Iubire tu îmi esti comoară
Simt cum viaţă te trăiesc

Hrăniţi cu frunza din copac
Copacul din verdele al vieţii
Apă de petală rouă pe mac
Izvor crud nesecat al tinereţi

Zilele si nopţile eu le trăiesc
Cât poate omul intr o viaţă
Nu dorm eu nu le risipesesc
Iubesc un an cât intr o viaţă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!