Jucau umbrele, pretutindeni, si ascultam, în fiecare fir de iarbă, o şoaptă.

G.M. Zamfirescu în Maidanul cu dragoste
Adăugat de Marina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergătorii

Prin pădurea arsă mergem pe drum prăfuit
Prin lunci de aer ei aleargă după razele soarelui.

Fiecare piatră, fiecare fir de praf e cuvânt amuţit
În fiecare fir de iarbă bate pulsul alergătorului.

poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de fir...

Un fir de praf
Din tot universul
Doreşte să se-aşeze lin pe tine,
Să fi în siguranţă,
Să te mângâie...
Un fir de lumină
Doreşte acelaşi lucru,
Să-ţi lumineze calea...
Un fir de iarbă
Vrea să fie atins de tine,
Să te hrănească,
Să te facă să zâmbeşti...
Fir de aţă aşijderea
Vrea să-ţi fie ca basma,
Să te acopere,
Să te încălzească...
Un fir de apă vrea şi el
Să-ţi răcorească
Şi să-ţi spele trupul;
Fir cu fir
Îţi vrea un bine,
Iar aceste fire sunt eu...
Fiecare fir din mine
Te ascultă,
Te simte,
Te vrea,
Te iubeşte...

poezie de Vasile Zamolxeanu (20 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un fir de iarbă

ca un fir de iarbă
ce străbate piatra
să iasă la lumină
încerci să-mi străpungi
peretele sufletului
singurătate

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de iarbă

Fir de iarbă, firicel,
Nici te vezi de mititel.
Cine-n tine a crezut?
Dar asfaltul tu l-ai rupt.
L-ai crăpat şi-ai răsărit,
Lumea-ntreagă ai mântuit.

poezie de Stefan Gorban (4 mai 2016)
Adăugat de Stefan Gorban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul adevăr este durerea, singura realitate e suferinţa; durere şi suferinţă în fiecare picătură de apă, în fiecare fir de iarbă, în fiecare sunet, în somn şi în veghe, în viaţă, înainte de viaţă şi, poate, chiar după moarte.

Ivo Andric în Ex Ponto (1918)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele horn

Cei morţi nu-s ca noi. Suspendaţi
în pacea amiezii, le lipseşte
saţietatea şi setea. Ei au dispărut,
dar există. Ochii lor sunt sunt în altă parte,
mâinile lor nu mai mângâie, dornice
sau temătoare – sunt deja muşchi pe pietre.
Ei poartă lămpi stinse,
pelerine de ploaie uzate, scuturi sparte.
Noi îmbrăţişăm şi-aprindem toate luminile,
măturăm pretutindeni momentul prezent.

Simţim respiraţia fiecărui fir de iarbă
în ceafa altui fir de iarbă
sau în el însuşi:
ne surprinde şi ne înfioară,
pentru a se întoarce apoi încetişor în lemnul
care a fost cândva rumeguş luat de vânt.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare nuanţă a fiecărui fir de iarbă ca şi a fiecărui lucru creat de Dumnezeu proclamă prezenţa gloriei Lui pe care nu fiecare om este interesat să o vadă deşi Ea, este prezentă pentru fiecare om.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fir de iarbă este ceva comun pe Pământ; dar ar fi un miracol pe Marte. Urmaşii noştri de pe Marte vor cunoaşte valoarea unui petec de verdeaţă. Iar dacă un fir de iarbă este de nepreţuit, care este valoarea unei fiinţe umane?

citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde e mormântul lui Bălcescu?

Fiecare bob de grâu din ţara mea e rodit din
Bălcescu.
Fiecare fir de praf din ţara mea se numeşte
Bălcescu.
Zâmbetul lui luceşte în fiecare atom de lumină,
Vocea lui Bălcescu murmură în Dunăre, în Argeş,
în Olt, în Prut.
Plămânii lui sunt găuriţi de fiecare picătură a
ploii de toamnă.
Inima lui nunteşte cu-a lumii mireasă.
Şi renaşte în fiecare fir de iarbă primăvăratecă,
Soarele şi Luna îi tot ţin cununa.
Munţii cădelniţează şi azi pentru vânzătorul de
ciuture,
Păsările-i cântă-mpreună cu Iancu,
Stelele sunt aprinse din speranţele lui.

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea să trăiască frumos, din baobabul aroganţei trebuie să se dea jos, fiind cu fiecare frunză şi fir de iarbă respectuos.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea de organizare infinită se referă la puterea de a organiza o infinitate de evenimente spaţio-temporale, toate în acelaşi timp. Putem vedea expresia acestei puteri infinite de organizare în fiecare fir de iarbă, în fiecare pom înflorit, în fiecare celulă a corpului nostru. O putem vedea oriunde există viaţă.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cana cu iarbă

Fiecare iepure are la cap o cană de iarbă!
Fiecare cană are la toartă o ureche ascuţită!
Fiecare toartă ascuţită are o cute şuierătoare.
Fiecare cute
are un loc în care e căutată
de o coasă neascuţită de fiecare.
Fiecare coasă
are o coadă obosită în care se sprijină o livadă.
Fiecare livadă are un iepure
în care se întinde fiecare
şi aleargă.. aleargă...
de frică să fiarbă
în cana cu iarbă
bătătorită de nimeni!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o şoaptă de zefir

Zorii vin, aduc răcoare
Pe o şoaptă de zefir.
Roua spală fir cu fir,
Şi din ierburi, feţişoare.

De prin cuiburi călduroase,
Păsările se trezesc,
Şi în versuri îşi vorbesc,
Vioaie şi zgomotoase.

Mim, un gândăcel cu fală,
Zvăpăiat, frumos nespus,
Într-un lighenaş şi-a pus
Apă, şi încet se spală.

Ies şi muştele murdare
Pe lăbuţe subţiri,
S-au clătit şi de sluţiri,
Năvălind într-o căldare.

Cu urme pe mutra mică,
C-a dormit cu josu-n sus,
Pe doi ochi ce parcă nu-s;
S-a spălat şi o furnică.

Aurora ne surâde
În splendoarea-i de culori;
Astru, moale, în palori,
A clipit ştrengar şi râde.

Pe o şoaptă de zefir,
Zorilă e musafir...

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traducerea ierbii

Traduc discuţia dintre un fir de iarbă
din ţara Soarelui călare
şi un fir de iarbă de la ţară. Mai pun de la
mine cuvinte
şi mi-e bine
şi râd atât de tare că le scot verdele din minte
şi stai şi asculţi mirată
cuminte
cum de nu ştiu să mai vorbesc cu tine
şi să traduc
pe tine cea de-acum cu cea de altădată.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Electro-onomastică

Pe un fir încins de liţă,
Doi electroni jucau şotron;
Unul a căzut, beat criţă,
De ziua lui: Sfântul ION.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplată

Am smuls un fir de iarbă
când eram copil
şi ţi l-am oferit
într-un hohot de râs.

Am strâns roua florilor
mai târziu
şi-am dat buzelor tale
culoarea vieţii.

Am ucis întunericul
din sufletul tău
şi-am dat ochilor tăi
tinereţea.

Am luptat pentru tine
în fiecare viaţă
şi am câştigat
fiecare luptă.

Iar tu,
nerecunoscătoareo,
ai îndrăznit să îndrepţi
spre inima mea,
firul de iarbă fermecat
şi să întrebi:
" - Mă iubeşti? "
Tu,
nerecunoscătoareo,
mă priveşti pentru prima dată
şi vrei să fiu al tău.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplată

Am smuls un fir de iarbă
când eram copil
şi ţi l-am oferit
într-un hohot de râs.

Am strâns roua florilor
mai târziu
şi-am dat buzelor tale
culoarea vieţii.

Am ucis întunericul
din sufletul tău
şi-am dat ochilor tăi
tinereţea.

Am luptat pentru tine
în fiecare viaţă
şi am câştigat
fiecare luptă.

Iar tu,
nerecunoscătoareo,
ai îndrăznit să îndrepţi
spre inima mea,
firul de iarbă fermecat
şi să întrebi:
" - Mă iubeşti? "
Tu,
nerecunoscătoareo,
mă priveşti pentru prima dată
şi vrei să fiu al tău.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două respiraţii

pe aici n-a mai trecut nimeni

sub buzele grinzii crăpate de timp
singurătăţile sufocă tăcerea
la ora când toate
umbrele adorm
sub piele
e multă tristeţe
curge înspăimântător
ca o clepsidră
cu vieţi
picură ultimul fir
timpul exersează
prin mine
se plimbă tăcut Dumnezeu
printre coastele strivite
de singurătate
picură liniştea

nu mai e nimeni

mă agăţ de culoarea cerului
aerul s-a rarefiat
timpul sinucigaş de cuvinte
îneacă umbrele
din trupul dezbrăcat
porneşte un nou început

urmele adâncite pe margini
vorbesc de o trecere

tălpile miros a iarbă

între cele două respiraţii
se joacă un copil

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înflorim de foaie verde

Suferinţă fii de treabă
primăvara a venit
ia colea un fir de iarbă
un poem fără sfârşit

Primăvara a venit
hai să înflorim în doi
dincolo de infinit
să dăm timpul înapoi

Hai să înflorim în doi
ia colea un fir de iarbă
soarele parcă-i un sloi
suferinţă fii de treabă

Primăvara a venit
pe muchie de cuţit

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile gândului

Florile gândului
sculptate în cleştar, răsar peste verile
parfumate... Aripi de lumină
însoţesc visul alb când umbrele veghează
din tenebre...
E o şoaptă de tristeţe pretutindeni,
un murmur al somnolentelor
reverii,
a sufletului dorinţă frântă care renaşte
din cenuşa uitării
şi triumfă precum mireasma ambrei
dincolo de răscrucile
vieţii...

Florile gândului
sculptate în cleştar, răsar peste verile
parfumate...

poezie de Cristina Maria Şandru (2012)
Adăugat de Cristina Maria Şandru
Comentează! | Votează! | Copiază!