Viaţa mea de-o clipă

Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
În soarele acesta de foc şi de pârjol,
Dar lasă-ţi pleoapa albă, pârleaz dinspre-ntuneric,
Să lumineze zorii când noaptea-mi dă ocol.

Şi mieii dimineţii să pasteleze plaiul
În liniştea de azi şi, poate, cea de mâine,
Când inima, ce bate în pieptul tău, rescrie
Volute de lumină şi miez dospit de pâine.

Tu vii dintr-o baladă, sortită grea risipă,
Ca să renaşti prin cântec aleasă melodie.
Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
Prin viaţa mea de-o clipă şi dorul - vesnicie!

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si mai vreau sufletul

Vreau inima ta, iubito,
să ajungă floare, dor,
s-o ştiu cununată
cu parfumul lor.

Vreau fiinţa ta, iubito,
să fie o stea,
să lumineze cărările
din viata mea.

Si mai vreau sufletul, iubito,
să-şi rostuiască izvorul
unde cântecul albastru
vindecă dorul.

Apoi să mă transfer
în sângele tău
şi aproape de tine să fiu
cât mai simplu
şi cât mai târziu...

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii iubito

Deschide ochii iubito.
Şi uită-te în ochii mei cât sunt de trişti,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Şi priveşte părul meu,
Alb ca neaua care se aşterne pe câmpii.
Tu eşti ca soarele care răsare
În zorii dimineţii azurii.
Deschideţi sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu eşti lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Şi priveşte braţele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ţi cuprindă trupul,
Frumos şi ca lacrima de curat.
Deschideţi palmele iubito şi ţine inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote şi ea.

poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pleoapa cerului iernatic

Sub pleoapa cerului iernatic,
,, Crai Nou" trece singuratic
Vrăjind totul prin ferestre,
Căutând vise maiestre.
Stele mândre în jurul lui
Umplu câmpul cerului,
Întrecându-se în sclipiri,
Ca zăpada în străluciri,
Când soarele se răsfaţă
Ca–n roua de dimineaţă,
Unde doina şi cu dorul,
Fericesc veşnic izvorul,
Potolind setea cea grea,
Iubirea şi dragostea,
Care-mi hrănesc inima,
Înflorind în calea mea
Şi ziua, dar şi noaptea,
Şi iarna, dar şi vara,
Cu,, Crai Nou" sub pleoapa grea.

poezie de Valeria Mahok (27 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi iubito

Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniştită şi curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.

Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniştit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.

Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Şi dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Şi în jurul meu totul se risipă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul - joc, iubire şi vrajă

Cuvântul
înainte să fie spus
stă în inimă şi-n minte
din el înfloresc lacrimi
sau cărţi
se construiesc palate
şi morminte.

Cuvântul
ce vine din suflet
îl descifrăm
ca soarele pe zări
iubita lunatică plecată
în nostalgia clipi
să-mi potolească focul
cenuşă-n depărtări.

cuvântul
cel străveziu ca cerul
când pasc mieii
imaşul vântul -
te întreb iubito prin vreme
unde ne sunt jocul
iubirea şi vraja
ce-ascund prin frază
cuvântul?

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat. Cheltuieşte-ţi, în fiecare pas, un sărut din miile pe care ai fi vrut să le dai şi, în progresul oboselii, uită de toate femeile pe care iubirea ta ar fi vrut să le îmbrăţişeze. Săruturile să se desprindă din tine ca petalele dintr-o floare de toamnă. Şi risipirea acesta să nu semene unei înfrângeri şi niciunei renunţări, ci miile de sărutări să însenineze viaţa cu atâtea zâmbete, cu câte tristeţi ea a întunecat-o.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de cosmina
Comentează! | Votează! | Copiază!

România

Câmpia ne zâmbeşte, de flori împestriţată
Ca un chilim ce-l ţese natura-n feţe vii;
Şi iarba cea subţire, de vânturi aplecată,
Ascunde mii de fluturi cu aripi argintii.

Când florile mişcate de-o blândă adiere
Se-mbată de lumină sub soarele cel cald,
Din sânul lor albina cu poftă soarbe miere
Notând din floare-n floare pe marea de smarald.

Deodat' un nor năpraznic astupă mândrul soare,
Un văl ursuz şi rece se-ntinde peste flori;
Se-ntunecă pământul de-o noapte-ngrozitoare;
Şi fluturi şi albine-s cuprinse de flori.

Dar iată că pe ceruri, spărgând nemila ceţii
Un înger se iveşte, trimis de Domnul sfânt:
Împrăştie toţi norii, cu raza dimineţii,
S-aşterne iar voioasa lumină pe pământ.

Câmpia cea bogată e dulcea Românie
Cu fluturi, flori şi-albine; iar norul cel cumplit
E duşmanul ce tinde s-o ducă la robie
Lăţind o neagră umbră pe ceru-i umilit.

Luceafărul ce vine ca să ne dea dreptate,
Gonind întunecimea prin falnicul său zbor,
În lume acel înger se cheamă Libertate;
El trage după dânsul lumină peste nor!

poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai urci din când în când...

Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc şi verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.

Şi-mi sorb din tine focul şi vâltoarea
şi-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira şi glasuie chemarea!

Prin tine versuiesc fantasmul vieţii,
şi-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineţii

din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceţii
Şi-mi rătăceşti prin cer cu-al tău contur!

poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri

Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
nelinişti de ape
ce note-ţi
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam

De poet ramân poeziile
fluturi în zbor
luminând cu miile
umbra pădurilor -

de suflet se-alege pulberea
ţesut năpârlit
invadat de larvele cărora
aripi nu le-a clocit.

De poet ramân poeziile
amintiri de visător
bântuindu-l cu miile
în prezentul său gol -

sufletul sfârşeste-n mizerie
sortit să moară
de dorul vieţii şi-al fluturilor
rămaşi afară...

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi albi

Trec zilele tăcute, rând pe rând...
adie câte-o boare de cuvânt
pe podul inimii, din când în când...
apari, dispari, ca steaua unui mag;
sângerează ochii îngenuncheaţi în prag,
se scurge strălucirea smaraldelor în zare,
în jerbele cu tremur de nestăpânit,
te caut în flori, prin fragedul fir al ierbii,
prin recele izvor ce-adapă cerbii,
prin desişul unde stau la pândă lupii,
prin luminişul unde căprioara-şi plimbă puii;
când totul se trezeşte la o nouă viaţă,
gândesc la clipa când mă iei în braţe
tandru, şoptit, fierbinte de dorinţă...
nu! nu te opri, ieşi din rubiniul gând!
cuibăreşte-mă la pieptul tău puternic,
ascultă-mi inima cum bate năucă
înfulecând din frazele tale de miere;
urcă în privirea mea, de dor pierdută!
cucereşte-mi sufletul, ca pe-o redută!
o noapte şi o zi, uită de lumea mare,
doar noi doi, îmbrăţişaţi în visul sub soare;
o clipă, doar, să-mi furi înrourat, sărutul
şi pot, să mor în fluturi albi, lăsând cuvântul.

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate şi vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....

E târziu, a nins peste tot,
Oraşul pustiu e şi frânt,
Gerul îşi dă în clocot
Şi-şi face în mine avânt...

Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri şi iar,
Paşii tăi aud departarea
Şi vin către mine, dispar...

E noapte şi ninge şi ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Şi arde şi arde în noi...

poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din miile de oameni

Din miile de oameni
Pe tine te-am ales
Din miile de stele
Iubire am cules

Cununa împletită
Din razele de soare
Şi flori multicolore
Iubirea mea cea mare

Eşti îngerul din vis
Ce-n noapte îmi apare
Eşti universul meu
Lumina călătoare

O zâmbetul tău blând
Mereu e-n a mea minte
Şi sufletul vibrează
Din nou fară cuvinte

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plasă orbită

În liniştea serii blândă,
Fluturi în sarabandă
In cântare de baladă
De lumină-n stradă fadă.

Gustă mirajele vieţii.
In caravane-mi bieţii.
In rânduri stând să cadă
Soarele fără să-l vadă

Prinşi in plasă ascunsă
De intuneric orbită...
Celor ce cad în ispită
Cu inima lor străpunsă..

De ceea ce pare lumină
Privită din depărtare
C-un cântec în surdină
In care totul moare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă iubito....

Iartă-mă iubito, de tăcerea mea
Am crezut mereu, în iubiri visate
Când în drumul meu până la o stea
Te purtam în gând peste zi sau noapte.

Iartă-mă iubito, că te ştiu demult
Doar a mea şi înca-nimănui
Iar sărutul tău încă-l mai ascult
Fără să mă vrei, fără să îmi spui
Vorbe de ocară, vorbe de alint
Fără să te cred, fără să te mint.

Iartă-mă iubito, mâna mea e grea
Nu mai face semne de la o fereastră
Ochii mei acum sunt o simplă stea
Iar tăcerea vrea iar să se mai nască
Am plecat iubito, lacrima mă curmă
Am murit iubito, am rămas o umbră.

poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ

Femeie, azi e Ziua ta,
Eu te iubesc cu pietate,
Voiesc dar prin urarea mea –
De bine şi de sănătate,

De-a pururea a te urma,
Căci cea mai dragă-mi eşti fiinţă,
Eu îţi consacru viaţa mea
Şi-a jurământului credinţă.

Se scutur miile de flori,
În calea vieţii Dumitale
Şi cu ai dragostei fiori
Te-acopăr cu a lor petale.

În feerii de sărutări,
De la obraz pân" la picioare,
În faţa ta aştern cărări
De flori cu zâmbetul de soare.

Las" să-nflorească-n orice zi,
Dulci zâmbete pe-a tale buze
Şi-n dragoste mereu de-ami fi
Cea mai aleasă dintre muze.

poezie de Tudor Gorgos din La pragul destăinuirii (2010)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul tău dulce

Motto: "O mamă, dulce mamă, din negura de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;" (M. Eminescu - O mamă...)

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să mă culce.

De cu seară până-n zori
Gândurile-mi dau fiori.
Parcă sunt, fuior de dor
prin lumina din pridvor,
şi-atunci mă transfer în stea
şi vorbesc pe limba mea,
căci dorul întinsu-mi-s-a
de la Nistru pân' la Tisa.

Cu el mă călătoresc
visul să ţi-l împlinesc.

Limba noastră românească
este hrană sufletească,
peste plaiuri de baladă:
iarbă, miei, strungă, zăpadă.
Şi de-a fost ades rănită
renăscut-a prin ursită.
Şi aş vrea mereu să fie
numai viers de melodie.

Mamă, cântecul tău dulce
este leagăn, să ne culce.

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea-mi bate la fereastră ...

Noaptea-mi bate la fereastră
Amintind iubirea noastră,
Când simt, pentru-a câta oară,
Că tristeţea mă-nfioară.
Cu singurătatea soră,
Număr oră după oră,
De mă apasă pereţii
Până-n ceasul dimineţii.
Noaptea, timpul se dilată,-
Ceasurile prind să bată
Sferturi, jumătăţi şi ore,
Zorii zilei să-i implore.
Noaptea lungă şi pustie,
Îmi va ţine companie
Stând cu mine la taclale,
Umplând ceasurile goale.
Printre florile din glastră
Noaptea-mi bate la fereastră
Alungând pe orişiunde,
Ore, minute, secunde...

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarnă cu fluturi

Stau în iarna mea cu fluturi
emigraţi din Ipoteşti,
dintr-o vară, când îmi scuturi
amintiri mânăstireşti -

din cafea ies aşternuturi
pe pereţii caldei ceşti.

Du-mă, ca pe-un car cu bouri
Şi mă trece de zăpadă,
Unde e văzduhul stradă
Iară norii-s bibelouri,
Ia-mă-n fără de lumina
Ochilor de mânz cuminte,
Rătăcit printre cuvinte,
Când îmi arde rădăcina,
Fă-mă fulger peste lună
Cât mai zbor, măcar o clipă,
Să m-alături în risipă
De minune ce-mpreună -
Crivăţul cu dungi de soare,
Un troian cu iarba verde,
Regăsire ce ne pierde,
Despărţire ce ne moare...

Stau în iarna mea cu fluturi
Ca un fel de căminar,
Terminat de începuturi
Început fără hotar.

Iar în ceaşca mea de luturi,
Tu apari şi eu
N-apar...

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin perdeaua nopţii...

Se ridică tăcută perdeaua nopţii,
Te simt aşa cum eşti, plin de iubire,
Răsari cu zorii ce pe cer se ivesc,
Aduci în mine linişte şi fericire.

Rază de soare, mă atingi în tăcere,
În fiecare clipă îţi pui amprenta pe inima mea,
Eşti drogul ce îmi întreţine viaţa,
Sunt pacea şi liniştea ta!

Ne completăm, suntem o singură fiinţă,
Tu soare arzător, eu lună liniştită,
Tu plin de pasiune şi dor,
Eu jumătatea ta de viaţă împlinită!

Îţi ador mângâierea din zori,
Mă îmbăt cu sărutul tău din noapte,
Mă învelesc cu atingerea ta blândă,
Mă îmbrac în miile tale de şoapte!

Rămâi lângă mine dimineaţa mea,
Fii roua ce-mi spală în zori faţa,
Fii aroma cafelei ce mă trezeşte,
Mângâie-mi cu existenţa ta viaţa!

poezie de Liliana Andrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!