Mă linişteşte pe loc tihna şi splendoarea locului; nu ţi se poate întâmpla nimic rău acolo, nu alături de acei domni amabili şi bine îmbrăcaţi, în mireasma aceea plăcută de argint şi de portvizite de crocodil. Dacă aş putea găsi un loc în viaţa reală în care să mă simt ca la Tiffany, aş cumpăra nişte mobilă şi aş boteza pisica.

Truman Capote în Mic dejun la Tiffany
Adăugat de Alinna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş găsi un loc adevărat care să mă facă să mă simt precum Tiffany’s, aş cumpăra nişte mobilă şi i-aş pune pisicii un nume.

Truman Capote în Mic dejun la Tiffany (1958)
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să presupunem

să presupunem că
Viaţa e un bătrân care poartă flori pe cap

tânără, moartea stă într-un café-bar
zâmbind, cu o monedă între
degetul mare şi arătător

(îţi spun, " va cumpăra el flori"
şi "Moartea este viaţa tânără
purtând pantaloni de velur
viaţa se clatină, viaţa are barbă"

îţi spun ţie care eşti tăcută – Vezi
Viaţa? este acolo şi aici
sau aceea sau aceasta
sau neant sau un om de vârsta a treia
dormind, având flori
pe cap, plângându-se mereu nimănui
de trandafiri les bluets
da,
oare le va cumpăra El?
Les belles bottes—oh ascultaţi,
pas chères").

iar iubirea mea a răspuns încetişor cred că da. Dar
cred că văd pe altcineva,

pe o doamnă, al cărei nume este După Aceea,
ea şade alături de moartea tânără,
zveltă ca florile.

poezie de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate creaturile Domnului, există doar una care nu poate fi făcută sclavă a biciului. Aceea este pisica. Dacă omul ar putea fi încrucişat cu o pisică, omul ar fi îmbunătăţit, dar ar deteriora pisica.

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica este foarte sensibilă la energiile negative (ioni pozitivi) care vă traversează casa. Se poate întâmpla ca energia negativă să se concentreze asupra unui punct specific în locuinţă, formându-se ceea ce chinezii numesc "săgeata otrăvită". Ce face această "săgeată otrăvită"? Îi împiedică pe cei ai casei să trăiască în pace. Ce face pisica? Dacă locuinţa ta este ţinta unei "săgeţi otrăvite" (energie negativă stagnantă), pisica merge acolo şi o neutralizează, căci "săgeata otrăvită" atrage pisica.

Virginia Faur în Un brevet de viaţă lungă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisul are legi de perspectivă, de lumină şi umbre la fel ca şi pictura sau muzica. Dacă te-ai născut deja cunoscându-le, foarte bine. Dacă nu, învaţă-le. Apoi rearanjează regulile după bunul tău plac.

citat clasic din Truman Capote
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături de tine

Alături de tine acolo vreau să fiu
Alături de tine aproape să te ştiu
Alături de tine la bine şi la rău
Alături de tine să fiu sprijinul tău
Alături de tine de când te-am întâlnit
Alături de tine voi fi pân' la sfârşit
Alături de tine atunci când eşti bolnavă
Alături de tine voi fi fără zăbavă
Alături de tine când soarta-ţi va fi grea
Alături de tine nicicând nu voi pleca
Alături de tine când te vei poticni
Alături de tine mereu mă voi găsi
Alături de tine nu voi pleca deloc
Alături de tine acolo-i al meu loc
Alături de tine nicicând n-am să te las
Alături de tine cât timp mi-a mai rămas.

poezie de Kevin Barker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei bine, sunt cam de înălţimea unei carabine, şi tot pe-atâta de zgomotos.

citat din Truman Capote
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ottilie era obişnuită să le zâmbească îndrăzneţ bărbaţilor; de data asta însă, zâmbetul i se destramă, lipindu-i-se de buze ca nişte firimituri de prăjitură.

Truman Capote în Casa florilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte nu mă interesează cu adevărat decât dacă o simt născută dintr-o cerinţă adâncă şi dacă această cerinţă poate stârni în mine un ecou. Mulţi autori scriu azi cărţi destul de bune şi ar putea scrie tot atât de bine altele la fel de bune. Nu simt între ei şi opera lor o legătură tainică, iar ei înşişi nu-mi spun nimic; rămân nişte literatori, care nu de demonul din ei ascultă (nici nu-l au), ci de gustul publicului...

citat clasic din Andre Gide
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o poezie mi-ar fi putut câştiga o prietenie, aş fi scris şi aş fi dăruit, oricui, oricât de multe poezii! Cred că numai pe nişte copii îi poate apropia sau corupe o poezie. Probabil, numai circumstanţe ca aceasta, când ei, încă fiind copii, deja învaţă să fie micuţi profitori. "O să fiu prieten cu tine, dacă la compunerea de mâine, îmi scrii o poezie". Copiii profitori de ieri, care te şantajau cu o poezie, sunt adulţii de azi, care te şantajează cu bani sau cu promisiuni de iubire. Totuşi cât de bine ar fi, dacă ai putea câştiga pe cineva, de partea ta, doar cu o... poezie! Pe scurt, ce minunat ar fi să poţi cumpăra, cu Poezie, toate acele lucruri pentru care, azi, lumea plăteşte BANI. Lumea plăteşte, în BANI, răbdarea altora ca pe o datorie. Azi, lumea plăteşte, cu BANI, încrederea ca pe un împrumut. Ce lume frumoasă am face, dacă am putea cumpăra inimile cu Poezie; să putem cumpăra sănătatea, iertarea, să putem răscumpăra iubirea doar cu... o Poezie.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu te poate învăţa cum să zbori dacă tu nu vrei să îţi deschizi aripile. Vei putea găsi mentori şi persoane care să te sprijine în drumul tău, dar nu vei putea găsi pe cineva care să facă lucrurile în locul tău, aşteptând rezultate în viaţa ta. Dacă ţi-aş spune că nu există limite, cum te-ai comporta? Cum ai acţiona? Ar fi fain, nu? Ei bine, tu singur/ă îţi impui propriile limite de cele mai multe ori. Lasă frica la o parte şi păşeşte în afara cutiei tale mentale. Fă măcar primul pas să vezi cum te simţi. Restul va veni de la sine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţine-mă bine!

Ţine-mă bine, în braţe de poţi,
Chiar dacă mi-e greu să respir uneori,
Să simt cum îmi bate iubirea la porţi,
Şi trupul să-l simt inundat de fiori.

Ţine-mă strâns, în buzunarul secret,
Căci ştiu că acolo e bine!
Cum care?... cel de la piept,
Ţine-mă acolo, numai pe mine.

Ţine-mă bine, la fel eu te ţin,
Chiar dacă viaţa împotrivă va fi,
Ştiu sigur, că tu eşti al meu destin,
Vom fi împreună, într-o bună zi!

poezie de Lusiana Drăguşin (13 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

eşec

Eşecul este condimentul care dă savoare succesului.

definiţie clasică de Truman Capote
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este dovedit ştiinţific că dacă locuieşti în California, coeficientul de inteligenţă îţi scade cu câte un punct în fiecare an.

citat clasic din Truman Capote
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisul implică legi ale perspectivei, ale luminii şi umbrelor, exact ca pictura, sau muzica. Dacă te naşti cunoscându-le, e în regulă. Dacă nu, învaţă-le. Apoi rearanjează regulile, să ţi se potrivească ţie.

citat clasic din Truman Capote
Adăugat de Andreea Banciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este o piesă de teatru destul de bună, cu actul al treilea scris destul de prost.

definiţie clasică de Truman Capote
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La televizor îmi place să vorbesc despre acele lucruri de care nu merită să scrii.

citat din Truman Capote
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme, în timp, ale unei alte

am adunat câteva cuvinte pe care nu le mai folosesc –
câteva cuvinte uzate, bancnote vechi, ieşite din uz
ca hârtiile albastre de o mie de lei
pe care le-am găsit intr-o zi în haina bunicii.
ce bine ar fi, m-am gândit, dacă trecutul ar putea fi răscumpărat
cu hârtiile de cincizeci de mii şi de zece şi de o mie de lei
toate rămase nefolosite de la eclipsă.
ce bine ar fi dacă trecutul ar putea fi răscumpărat
măcar în parte cu toate posibilităţile rămase nefolosite
ca nişte baloane vechi în care nimeni n-a suflat aer
şi de care nu s-a bucurat nimeni
aşa cum nimeni n-a gustat din bomboanele tăvălite în pudră de ciocolată amară
pe care bunica le-ar fi putut cumpăra de la magazin.
câteva cuvinte, câteva mii de lei rămase nespuse, rămase nefolosite de prea multă vreme,
uitate undeva unde ceva ar fi putut începe,
unde s-ar fi putut deschide o rană
numai ca să se vindece
unde ceva ne-ar fi tăiat răsuflarea
sau ar fi deşteptat în noi acele gesturi, acele trăiri
de care întineresc până şi oamenii cei mai bătrâni.
acum, când adun toate cuvintele astea care au rămas
de atât de mult timp nespuse încât, rostindu-le azi,
mi se par scofâlcite ca nişte mere stricate,
îmi dau seama că viaţa mea e plină de hârtii albastre de o mie de lei
împrăştiate peste tot, de hârtii portocalii de cinci mii,
de hârtii de o sută de mii pe care nu le-am folosit niciodată
şi cu care nu voi mai putea cumpăra niciodată nimic.
şi toate bancnotele astea sînt ţesute în trecutul meu
ca nişte ochiuri pe dos într-un model foarte complicat
din care e foarte greu să înţelegi ceva
iată, părinte, nimic n-a rămas necheltuit sau nespus,
nimic n-a rămas netrăit, nimic nu poate fi adus împotriva fiinţei mele
i-a strigat fiul risipitor tatălui
şi tatăl l-a îmbrăţişat şi a tăiat viţelul cel gras
bucurându-se.
iată, părinte, am pierdut şirul celor nefăcute,
celor nespuse, celor netrăite
aş fi spus eu, gândindu-mă la toate acele hârtii albastre
de care am uitat aproape cu totul şi în care viaţa mea a fost de tot atâtea ori amânată
lăsată pe altă dată, nerostită până la capăt
iată, părinte, neîntregul fiinţei mele
aş fi strigat eu,
Vindecă-mă!
dar unele minuni nu le poate face nimeni
aţa nu se mai înfăşoară niciodată în ghem
ci ne scapă încet printre degete
până când nu mai rămâne din ea nimic
afară de câteva bancnote albastre de o mie de lei
ca nişte cioturi, ca nişte urme, în timp, ale unei alte vieţi
tot a ta, dar pe care n-ai apucat s-o trăieşti niciodată.

poezie de Paul Gabriel Sandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu se mai poate întâmpla nimic

de va fi să murim
într-o noapte surdă cu ploaie măruntă
cu frunze care putrezesc pe drumuri
sufletele nişte copaci pe margine
se retrag împăcate în rădăcini

nu se mai poate întâmpla nimic
decât sunetul ploii pe pervaz la geam
nu mai dorim aproape nimic
doar liniştea despărţită de ceaţa care se destramă

undeva peste munţi presimt glasul iubitei
o fântână uitată pe drum
am fost împreună în deprimantele zile
acum gânditori nişte oameni brumaţi
avem sufletele plimbate prin toamne

şubrede picioarele se miră de unde au venit
măsoară drumuri cu stele pe cer
chipurile noastre aspre şi reci
au amprenta grea a trecutului

fug gândurile ude cu paşi de rouă
când în cuvinte de alean şi somn
se urcă stelele la locul lor şi pleacă
în umbra întunericului

simt cum inimile noastre nu mai bat la fel
şi sufletele au alunecat în hău

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem atât de nefericiţi încât nu ne putem bucura de niciun lucru decât cu condiţia să ne supărăm dacă el nu reuşeşte; ceea ce s-ar putea întâmpla, şi se întâmplă în fiecare clipă. Cine va găsi secretul de a se bucura de un bine fără să se supere de contrariul lui va găsi dezlegarea: aceasta este mişcarea perpetuă.

Blaise Pascal în Cugetări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!