Era o zi dulceagă...

Era o zi dulceagă
De lehamite de om;
Nici un nour pe cerul
Parisului incolor.

Îmi iscam o disperare
Îi simţea nevoia trupul;
Amărăciunea cărnii
Mi se-aduna în gură.

Aş fi vrut să mă-nvârt
După-o cernită biserică
Pentr-a fi sigur
Că nu mergeam nicăieri.

Dar cântam cu glas jumate
Un soi de cânt fără cuvinte
Vast şi-asemeni unor vele
Parcă de pe mare.

poezie de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste culoare a Parisului

Dragoste culoare a Parisului
O flacără vag fericită
Răsare-n susul străzii;

O lumină publică
Dăruită-azurului-nalt;

Oricum un foc auriu la geana
De ceţuri a visului;
O flacără destul de fericită.

Dragoste culoare a Parisului.

poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un leu

cu dinţii de lapte care se uita
la cerul dubios de senin
într-o dimineaţă de octombrie
tremura ca o frunză moartă
simţea săgeţi în adâncul sufletului
nici banca centrală nu-l mai putea
întări sau să-i dea aripi. cu dinţii lui
ar muşca mâinile care-l hrăneau
cu lapte cum scrie la cartea lor
fără carne artificială simţea
nevoia de a sfâşia ceva viu
şi-a făcut culcuş în fiecare bancă
dar nu reuşea să crească

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de familie vine din... familie. Noi am făcut întotdeauna Paştele şi Crăciunul în familie. Respectam tradiţiile, mergeam la biserică - deşi tatălui meu îi era cam frică, doar eram în plin comunism -, iar de Crăciun, cântam colinde creştine.

citat din Marius Ţeicu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ratăciri

aş fi vrut să te ating
dar trupul îţi este umbră
de spini,
aş fi vrut să te-ajung
dar poteca e îngropată
în uitarea pământului.

aş fi vrut să-ţi vorbesc
din singurătăţi
dar nici nu mă mai aud
când
te strig,

aş fi vrut să te urmez
dar nu te mai văd
în pustiire.

aş fi vrut să te uit
în ochii lui Dumnezeu
dar minţile îmi rătăcesc
încă,
pe drumuri bătătorite
de oameni nebuni.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile care ni se întâmplă, cu unele excepţii, nu reprezintă nimic în sine. Ele sunt indiferente, nici bune, nici rele. Totul depinde de felul cum le privim.

citat din Jules Romains
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezent

Prea îmi era gând inima,
Prea timp picioarele
Şi prea durere trupul
Şi visam
Cu prea mare viteză
Idei îndoite egal
Mirosind prea verde
A glas de nor.

Aş fi vrut
Să-mi ridic statuie
Dar prea înaltă
Mi-ar fi fost atunci
Treapta
Şi prea împietrită
Amintirea;

Sunt prea eu,
Prea acum,
Prea concretă.

poezie de Felicia Mariana Oprea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ha-ha-ha

mâinile...
şi
... picioarele

fără ele nicăieri
nu e nimic de făcut

! dar iată cerul
/el
este aşa de mare
este aşa de mare
şi
ciudat/
nici el
nu are nici picioare
nici mâini

: ha-ha-ha

cer
ciudat
fără picioare

ha-ha-ha:

/eu am chiar
cap
şi gât
şi umeri
! şi drumul conturat!

poezie de Anna Grig, traducere de Florica Bican
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O particularitate a Aliciei H. era aceea că ea nu-şi extrăgea energia din hrană. Îmi amintesc foarte bine că am invitat-o odată la masă: abia s-a atins de mâncare, ca terorizată. Şovăia la fiecare îmbucătură şi sunt sigur că-mi făcea o favoare încercând să înghită câteva bucăţele de peşte sau nişte legume (nu cred să fi cerut vreodată carne). De fapt, îmi făcea mai multe favoruri: întâi, se afla acolo, cu mine; şi încă, trecând prin acea teribilă umilinţă care era la ea mâncatul. Era limpede că simţea pentru mine un soi de milă pesemne, dacă făcea toate astea. Iar eu îmi spuneam tot timpul: Doamne, nu se poate!

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tovarăşului

Mergeam pe cuie!
Copil dintr-un ciocan şi-o seceră
cântam bătăi de treierat...
Mergeam pe cuiele tocite
de
lăcătuşi, sudori, fierari
şi pentru tălpi crescute în gutui
din viermi
se ofereau cizmari!
Mergeam pe cuie
ca pe catalige
mergeam în faţa clasei
un salut!
Tovarăşului ce ne-a crescut cu grijă
din inimă un cui să-i dăruim
bătut!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (Fără cuvinte mă simt fără cuvinte)

Fără cuvinte mă simt fără cuvinte
Copil să fii şi ele-ţi vin
Copil am fost
Copil aş fi
Dar n-am cuvinte
Deci nu sunt

Cu cât crin vorba
Ma mangaia şi ma-mbata cu fragranţa-i
Candva puteam să simt
Nările-mi mi le lăsam inundate în petale
Între iarbă şi frunze

Intre pietre şi stele mâna mea tremură
Nu pot să dau pietrelor glas
Nici stelelor cântec
Surzenia mea strigă dar nimeni n-o aude

poezie de Mihaela Cătană (noiembrie 2005)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan nu era un bucătar de elită, dar nevoia îl învăţase să se descurce binişor. Amelia, nici ea nu se simţea atrasă de domeniul culinar, dar îşi ajuta tatăl la bucătărie, destul de des. Aşa procedau de obicei, deci, evident, tot astfel vor face şi-n acest moment.

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tinereţe

Tinereţea este timpul pe care îl avem în faţa noastră.

definiţie clasică de Jules Romains
Adăugat de Pricop Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lehamite

Mi-e o lehamite de viaţă,
Zace un hoit la orizont,
Pe foaie scrie vârful bont,
Orice se târguie pe piaţă

Mi-e o lehamite de viaţă
Neaua acoperă noroiul
Arogant 1 dispreţuie 2-ul
Peste tristeţe încă o creanţă

Mi-e o lehamite de viaţă
Femeile toate m-au părăsit
Conjug apatic pe "a fi iubit"
Îmi măsluiesc Ursitele-n balanţa

Mi-e o lehamite de viaţă,
Aş evada spre Nord, departe,
Iluzia-mi de chinte sparte
Aşteapt-un popă. Ceaţă, ceaţă...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţături cu voce fără glas

Tot ce-am tăcut la timpul meu se frânge,
Tăcerea n-are nume şi nici vârstă...
Inima e cea care le strânge,
Iar trupul e cel care le gustă.

Roade-nveşmântate în pământ murdar,
Cerul mi le-a dat să mă hrănească...
Şi a curs un timp pân' am ajuns la dar
Şi-am înţeles apoi că el o să mă crească.

Am fost o vină dintr-un neam nebun
Şi ispăşit-am vremuri infernale...
Dar dintr-un rău, Bine-am ştiut s-adun
Scriindu-mă prin ale vieţi jurnale.

Tăcerea mea e moartă când n-au rămas cuvinte
Şi trupul îmi vorbeşte când vocea n-are glas...
Fost-am peste viaţă de nunţi şi de morminte
Şi-am ajuns în ceasul care-a mai rămas.

Alerg spre sentimente şi ele mă doboară...
Sunt eu inveterată, sau ele prea haine,
Mă lasă fără haine şi-apoi îmi râd şi zboară...
Şi-am înţeles atunci, că nu-s decât decât ruine.

Chemat să îmi aducă o apă rece, grea
Duhul meu se-ntoarse rănit de omenesc...
Şi iar înţelesesem că n-am fost decât rea,
Tocmai pe el uitasem să hrănesc.

Durerea naşte vină, dar vina este Viaţă
Numai aşa te-apropii de Adevăr...
Ucide-ţi mândria trufaşă şi semeaţă
Şi vei gusta din al Vieţii măr.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu era doar Lucian, ci şi ceilalţi, Lia simţind parcă din partea fiecăruia câte o privire tăioasă, câte un cuvânt plin de reproş, deşi nerostit de nimeni. Se simţea mică, neînsemnată... Ce făcuse? O mare tâmpenie, datorită căreia, iată, de o parte se afla ea, elementul negativ, personajul rău, doar cu mama ei, iar de cealaltă el – victima – înconjurat de colegi, de director, de profesorul Manea; şi toţi îl încurajau cu fel şi fel de vorbe; erau de partea lui, evident, ţineau cu el... Parcă ar fi vrut şi ea să fie tot de partea lui, dar nu putea; reclamaţia o ţintuia în partea opusă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată partea insulei care se vedea spre vest era pustie, ca şi marea pe care o puteau cerceta de la nord-vest spre sud şi care forma un vast arc de cerc, întrerupt numai spre nord-est de înălţimile capului San-Juan. La poalele turnului se afla golful Elgor, al cărui mal era însufleţit de forfota marinarilor de pe Santa-Fe. Nici o pânză, nici o dâră de fum nu se vedea în larg. Nimic, decât imensitatea oceanului.

Jules Verne în Farul de la capătul lumii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era atât de cald încât şi soarele simţea nevoia să stea la umbră.

aforism de Alex Dospian (august 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocazia pentru care voiam să fac drumul era foarte rară şi cu atât mai frumoasă; dar parcă palpitaţia întârzierii îi dădea o încă şi mai mare importanţă. Parcă şi semafoarele, cufundate într-un somn agitat, îmi resimţeau emoţiile, pentru că tresăreau, din când în când, parcă speriate. Căsuţele de la marginea oraşului erau învelite într-un întuneric odihnitor, ca nişte paturi de dormitor. Curbele străzilor îşi dezveleau genunchii de femeie, netezi şi catifelaţi, ca într-un vis din care ar fi vrut să evadeze. Încă era noapte. Aerul de afară era proaspăt, pentru că lumea îl respira numai pe cel din case.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu reuşise deci nici până acum să-i câştige prietenia, pentru că ea se menţinea pe poziţie, respingându-l mereu, ori de câte ori avea ocazia, adică atunci când el îi propunea acest lucru, invocând de fiecare dată acelaşi motiv banal potrivit căruia, chipurile, nu-l suportă, dar ceea ce-l determina să nu renunţe era faptul că zărea parcă în limpezimea ochilor ei albaştri ceva, ce nu era deloc nici ură, nici răutate; parcă simţea că de fapt ea nu dorea cu adevărat să-l respingă... Dansa cu ea, iar inima ei bătea într-un ritm nebunesc, a lui la fel... De aceea el nu putu sesiza acest amănunt minor, dar foarte important. Şi dacă ar fi ştiut...

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gură la gură

nu mai îmi amintesc
de tine decât printre unele picături
de cianură -
parcă aşa ne îndulceam amândoi
gură la gură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!