În timp ce scriam această carte, mă gândeam tot timpul la tine, copila mea, şi numele tău îmi venea în fiecare clipă pe buze. O să-i placă lui Lucie? O va interesa pe Lucie?...

Hector Malot în Singur pe lume
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău e dulce şi încântător. Vine din Spania femeilor cu păr negru. Tu eşti din Zlataust. De unde l-ai furat? Nu, nu l-ai furat, e-al tău, cum aroma unui fruct e a lui. Numele tău e brun, cu obraji albi, ochi negrii şi buze roşii, ca şi tine. Numele tău e mlădios ca şi trupul tău, creanga mea de alun. Numele tău e tânăr ca şi tine, izvorul meu şi-al caprioarelor. Numele tău eşti tu; şi tu eşti pe buzele mele ca un cântec. Îl spun, şi-mi vine să plâng.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E sa fie

Înserarea din noi nu are nume.

Sfârşit de gând,
singurătate impusă,
calendar cu amintiri rupte
la timp,
album cu imagini din zâmbetul nostru.

Cândva, nu demult,
această clipă
avea numele tău,
numele meu,
avea identitate
în timp.

Vom fi din nou
o zi nerostită încă.

În numele tău, în numele meu,
e să fie.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

Fiecare moment are propria lui semnificaţie,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
În fiecare clipă are loc o acţiune importantă,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
Timpul este totdeauna hotărâtor,
Pentru mine, pentru tine, pentru el.
Fiecare moment poate oricând schimba viaţa ta, a mea, a lui,
Astăzi, mâine, poimâine, pentru totdeauna.
Pentru un scurt moment, poţi fi un mare rege,
Peste mine, peste tine, peste el.
Într-o singură clipă, poţi să pierzi,
Totul, puţin, sau nimic...

poezie de Cornelia Păun Heinzel
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meluzina

Ce m-a trezit oare în şoapte?
Copila mea, cad flori în noapte!

Cine-atât de trist şuşoteşte, în vis ducându-şi povara?
Copila mea, prin cameră trece acum primăvara.

O, vezi! Faţa-i de lacrimi stacojie!
Copila mea, înfloreşte bogată şi vie.

Îmi arde gura! De ce plâng eu în mine?
Copila mea, îţi sărut viaţa-mi în tine.

Atât de tare cine mă cuprinde, cine s-apleacă?
Copila mea, îmi îndoi spre tine mâinile oleacă.

Dar încotro mă duc? Visez un vis suprem!
Copila mea, să mergem spre cer noi vrem.

Ce bine, ce bine! Cine un zâmbet ne fură
Atunci ochii ei albi se făcură –
Se stinse-atunci lumina angoasă
Şi noapte-adâncă flutură prin casă.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine lucruri se pot obţine cu brutalitate, în timp ce cu blândeţea obţii foarte mult, dacă nu, chiar totul.

Hector Malot în Singur pe lume
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce învaţă pe alţii se învaţă şi pe ei în acelaşi timp.

Hector Malot în Singur pe lume
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săracul trăieşte în întuneric... doar sărăcia lui este lucie.

aforism de Corneliu Vornicu (20 aprilie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica paralizează inteligenţa.

Hector Malot în Singur pe lume
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu atenţie şi cu ascultare ajungi să faci orice.

Hector Malot în Singur pe lume
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casa trândavului e sărăcie lucie.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă trăieşti prezentul, repari trecutul şi câştigi viitorul.

Hector Malot în Singur pe lume
Adăugat de Ioana M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inteligenţa nu este cu adevărat apreciată decât prin comparaţie.

Hector Malot în Singur pe lume
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrame ca la ţară - Sărăcie... lucie

Plin de griji, amar, nevoi
Ca tot aracanu-n sat
Şi-a vândut... carul cu boi...
La un... Anticariat!

epigramă de Gheorghe Gurău (august 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masa tăcerii

Mi-e dor de tine, mamă....
Am căutat aseară
O poză in album
Dar surâsul tău
Venea de departe....
Din bibliotecă
Mă privea o carte
Era scris pe ea
Numele tău
Mi-ai dat-o in dar
De ziua mea
Dar filele cărţii
Erau ingălbenite
De vreme....
Pe masă trandafirii
Croşetaţi cu migală
Zâmbeau sfioşi
Masa tăcerii...
Cum aş putea vorbi
Cu tine mamă?
Am pus capul pe o pernă
Brodată de mâna ta
Si-am adormit
Te-am visat frumoasă
Aşa cum ai fost odată!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Aulus

Lectorul şi-ascultătorul vor să aibă a mea carte;
Un pretins poet îmi spune că e dată de o parte.
De părerea lui nu-mi pasă, eu mâncarea o prepar
Musafirilor să placă, nu oricărui bucătar.

epigramă de Marţial din Râsul lumii la români (2010), traducere de Tudor Măinescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcie lucie

Buzunaru-i este gol,
Strachina, la fel, e goală,
Lui i-a mai rămas un pol,
Ea mai are doar o... poală!

epigramă de Sorin Radu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcie lucie

Buzunaru-i este gol,
Strachina-i, la fel, e goală.
Lui i-a mai rămas, un pol,
Ea mai are doar o... poală!

epigramă de Romulus Filip din ziarul "Viaţa Buzăului" (21 februarie 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcia lucie e o sărăcie mai mare...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetoria neresuscitată ajunge sărăcie lucie...

Corneliu Vornicu în autocitat din Pomul Înţelepciunii (14 aprilie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintindu-mi

Un arc de întuneric aplec atunci când las
fruntea să-mi cadă sub culori
şi uneori îmi pare că-i numai un răgaz
şi că se rupe timpul îmi pare alteori.

Pietrificat, auzul în romburi şi ovale
ferigă e în stratul de grafit.
Un fierăstrău cu dinţi de lucie răcoare
se-afundă-n trunchiul lui necontenit.

Mişcarea rece, sacadată
e dinainte înapoi,
cu dinţi de fierăstrău muşcând se-arată,
reci, amintirile din noi.

Un arc de întuneric aplec câteodată
şi o durere rece mă face să-l dezdoi.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!