Cor de dragoste

Zile de vrajă
Aici le petreci!
Inimi în mreajă
Rup chinuri, cum, reci,
Valuri pe plajă
Nu lasă poteci.
Ora ce cere,
Frivolă, zăvor,
Patima piere
Şi-i numai un dor,
După plăcere,
Ea fuge în zbor!

poezie de Gerard de Nerval
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

A fost un timp acela plin de vrajă!
Un timp pe care nu-l voi mai găsi!
Stam hotărât să fac sub cort de strajă
Şi să veghez pe-uscat până la zi.

În jurul meu, molatice, pe plajă,
Muindu-se în undele argintii,
Fecioarele ţeseau, dansând, o mreajă
Cu care să mă poată ispiti.

Eu le vedeam sărind printre reţele
Şi mă visam în mreajă, prins de ele,
Iar marea mă chema cu glas înalt.

Şi-n timp ce, întinzând năvodu-n grabă,
Fecioarele pândeau bogata pradă,
Eu, brusc, plonjam în valuri dintr-un salt!

sonet de Radu Stanca din Doti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin a ramurilor mreajă

Prin a ramurilor mreajă
Sună cântec ca de vrajă
Şi mângâie în urechi,
De sub teiul nalt şi vechi..

Printre ramuri, printre frunză,
Cearcă luna să pătrunză,
Ce frumoasă şi senină,
Vars-o dungă de lumină.

Numai buciumele sună,
Pe când discul blândei lune
Trece rariştea de fag,
Sună buciumul cu drag.

Şi-i răspunde codrul verde,
Iară sufletu-mi se pierde,
Fermecat şi dureros,
După chipul tău frumos.

Şi cum cântă păsărele
De amoru-ne ‘ntre ele,
Ciripind în verde crâng,
Ne mai râd... şi ne mai plâng.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

Frumoase zile, praf şi, plină
De-azur, o boltă de lumină,
Pereţi aprinşi, lungi seri; nimic
Din verde: doar o purpurie
Răsfrângere mai vrea să fie
Prin pomi cu negre crengi, un pic!

Frumoasa vreme mă apasă,
Dar numai după-o zi ploioasă,
În roz şi verde, ca-n tablou,
Suava primavară-apare,
Ca nimfa care, zâmbitoare,
Din apă iese, ca din ou.

poezie clasică de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignoranţa nu se învaţă.

citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia nu se învaţă.

citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Altcineva
Comentează! | Votează! | Copiază!

suflet

Sufletele sunt ideile lui Dumnezeu.

definiţie de Gerard de Nerval
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ştim cine suntem ca să ne putem regăsi.

citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit pe plajă

Stăm întinşi pe plajă
Nimeni nu-i pe-aproape
Briza bate lin şi răcoros.
Sunt cuprins de vrajă
Ale tale pleoape
Tremură uşor şi graţios.

Marea se frământă
Valuri vin grăbite
Undeva se vede un vapor.
Totul mă încântă:
Scoicile strivite,
Pescăruşii care ţipă-n zbor...

E o zi frumoasă
Soarele zâmbeşte
Cerul de deasupra e senin.
O broască ţestoasă
Leneş se târăşte
Pe nisipul albicios şi fin.

Mă întorc spre tine
Cu o răsucire
Simt că pielea-ţi arde foarte rău.
Tu te uiţi la mine
Plină de iubire,
Fericirea are chipul tău.

poezie de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare nu e nevoie să ne cunoaştem foarte bine pentru a ne regăsi?

citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare floare este un suflet care îmboboceşte în natură.

citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul veştedelor frunze

Când frunzele veştede cad,
Oftând, pe umblate poteci,
Ţi-aud trena rochiei când treci
Şi paşii-ţi ce lasă nou vad.

În zile senine şi reci,
Mă simt un bătrân retrograd,
Când frunzele veştede cad,
Oftând, pe umblate poteci.

Şi-mi pare c-ating fund de iad,
Dar nopţile-mi sumbre şi seci.
Vor face din mine nomad,
Iubito, de tu vrei să pleci,
Când frunzele veştede cad.

rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul bărbat care a comparat o femeie cu un trandafir a fost un poet; al doilea, un imbecil.

citat din Gerard de Nerval
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torente de plăcere

rapsodia crează torente de plăcere
avântul voluptos mă înalţă la cer
extazul sublim speranţa îl cere
când toate suspinele şi temerile pier.

tăcere curmată de şoapte de iubire
visul în zbor cu pescăruşi pe ţărm
când stele cern străluciri în privire
când universul spune abisul să-l sfarm.

insomnia dulce în slovă o transform
clipe de încântare se scaldă la izvor
condeiul lucrează când nu pot să dorm
când pun la tristeţe lacăt şi zăvor.

versul şi cântul s-au transferat în sânge
unde veşnicia nicicând nu se va frânge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieţii - VI

Se-nchid ferestrele spre lume,
Se-nchid ferestrele din noi
Se înnegresc zile după zile
Şi flăcările orbesc în ploi!

Abandonaţi în stări inutile
Purtând trufii de condamnaţi
Se înnegresc zile după zile
Uităm de părinţi de copii de fraţi?!

Ne lasă Dumnezeu din toate
Păcate înfrângeri erezii
Se înnegresc zile după zile...
Noi, strângem lacrimi din copii!

Martiri închişi în colivii
Nici aerului de noi nu-i pasă
Se înnegresc zile după zile
Şi noi tot nu mai ieşim din casă?!

Ferestre ferecate cu noi legi
Gânduri otrăvind vise în noi
Se înnegresc zile după zile...
Elogiul vieţii fie speranţele noi!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre sufletul tău

Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Şi pentru mine-o mângâiere.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Şi fuge de la noi sfârşitul.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare şi flori
Şi unde timpul nu-l măsori.

poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme şi eseuri

m-am detaşat de vorba ta
ce mă prinsese-n mreajă
nu mai vedem pe-altcineva
doar versul tău pe plajă

acum privesc cu ochi senini
cum se deschide cerul
şi-n valuri inspre mine curg
poeme şi eseuri

e primăvara mea din nou
cumva... se rătăcise
salvată fiind de un Orfeu
din barca lui Ulise.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suprema mreajă

... tocmai am stat cu Dumnezeu de vorbă, aşa la o şuetă
şi m-a-ntrebat cum mă mai simt, ce vânt m-aduce, de mai e planetă,
cu de-alde ai mei; dacă se mai ocupă cu onoare, cinste, cu iubirea
de semeni, de alţii... altfel, dacă mai dau fără să ceară, mai crează fericirea,
iar bunătatea, ce-au primit-o-n dar, dacă o răspândesc, OM mai există
şi gândul nu-i doar scop de-a fi mai mult de sine... de suflet mai persistă,
să nască pururi puri urmaşi... să-i îngrijească precum şoimul mesager,
să ducă crez că LUMEA-i mică rău de tot, ca să-şi mai facă rău, e-un punct pe cer...
că-i este greu şi lui, cu atât neant, să ne mai poarte atâta grijă, deja ne-am făcut mari
şi nici pericol nu ne Paşte, căci ne-a dat El un fiu martir, să n-avem adversari...
şi-ntr-un final mi-a spus că pot să-l cred, să nu mă îndoiesc că ne vrea bine
sincer, nerăstălmăcit, iar dacă ură vrem, ne lasă-n plata sa şi nu mai intervine,
fiindcă aşa se spune; "nu poţi lumina ce-i clar, căci nu se vede raza, doar se simte
de o laşi să treacă, să dezgheţe frost, că întunericul se învinge doar cu... minte!"...
... aşa că i-am răspuns că-i totul precum vrea, că-s numai eu greşeala,
că nu credeam de fel c-ar fi totul perfect, mă închinând numai doar când boala,
sau nenorocul meu, în egoismul de-a fi cel ce reuşeşte, cere, chiar cerşeşte,
uitând că spirit spune; "dacă vrei să ai, nu cere, lasă-te pe tine, dăruieşte!"...
... şi-am rămas singur, pe neaşteptate, în noaptea lunei pline, stând pe plajă
cu ochi lucind spre apa ce se varsă-n cer... ce i se spune orizont... A fost o vrajă!...

... iară pe lanţul de la gât, în loc de cruciuliţă am un cuvânt, lucind ca diamantul... "mreajă"!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

Muguri de lumină cernuţi din flori de stele
Ce cad ameţitor asupra vieţii mele...
Ei cad înrourat pe floarea tinereţii,
Şi-n brumă alburie la vremea bătrâneţii.

Ei cad în valuri line în orişice destin
Cu harul de iubire şi cu miros de crin,
Iubiri ascunse lasă şi urme de nectar
Şi flori în inimi arse... lăsând în urmă jar.

Ei cad în valuri, valuri pe scena vieţii mele
Lăsând în urmă: gânduri, dureri şi zile grele,
Şi- mi luminează calea cu raze efemere
Şi-mi dau speranţa pură a visurilor mele.

poezie de Nicoleta Liliana Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă în sufletul meu

În cer sufletul face poteci,
Stelele-mi înfiază oasele reci,
Tu, răsărită în prag de magie
Iubirea veşniceşti în poezie.

În visul vânat de dor şi idei
Inima-i vrajă în floare de tei,
Culegi miere cu palmele mici,
Saturi cu vise ochi de pitici.

Freamătă timpul pe scara vieţii,
Crucile s-ascund în praful cetăţii.
E toamnă şi-n sufletul meu
Oasele reci ajung la Dumnezeu.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNOR FAMILIŞTI

După un sejur la mare,
Se gândesc cuprinşi de vrajă:
Ea – la vara viitoare,
El – la blonda de pe plajă.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!