Umbrele dintre două chipuri care se privesc rămân între ele atâta vreme până când unul străluceşte şi spune celuilalt: acum străluceşte tu! ca să ieşim din întuneric.

citat din Renato Pasquale Arlati
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul de Cotnari străluceşte între vinurile româneşti tot aşa cum luceafărul străluceşte între stele.

aforism de George Budoi din Elogii vinului şi viei (4 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama-i stea

Cât trăieşte pe pământ
mama-i stea ce străluceşte.
Când merge la Domnul Sfânt,
şi de-acolo străluceşte.
Luminează-întreg pământul
când coboară întuneric.
Mie-mi luminează gândul,
mă-învaţă să fiu puternic.

poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, întuneric, din care mă trag

Tu, întuneric, din care mă trag,
decât flacăra îmi eşti mai drag,
cu care lumea se mărgineşte,
şi străluceşte,
pentru-un cerc oarecare,
dar nici o fiinţă n-o ştie peste-aceste hotare.

Însă-ntunericul ţine totul la sine:
chipuri şi flăcări,
vieţuitoare, pe mine,
totul, pe apucate,
om, stihie şi fapte –

Ba poate-o gigantică forţă, poate
se mişcă alături, în vecinătate.

Eu cred în noapte.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viaţa monahală, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio relaţie între oameni nu oferă posesia asupra celuilalt - două suflete sunt complet diferite între ele. În prietenie sau în dragoste, cei doi, alături, întind mâinile ca să găsească ceea ce niciunul dintre ei nu ar putea afla de unul singur.

Khalil Gibran în scrisoare către Mary Haskell (iunie 1924)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o lumină care străluceşte dincolo de toate lucrurile de pe pământ, dincolo de cel mai înalt dintre cerurile cele mai înalte. Aceasta este lumina care străluceşte în inima ta.

citat din Chandogya Upanishad
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu tot ce străluceşte pe din afară străluceşte şi pe dinăuntru.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina mea

Eşti aici pentru că eşti o parte din mine.
Eşti în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârşit...
Ce lipseşte.....
Esenţa vieţii mele,
Raza Soarelui
Care străluceşte în cerul infinit,
Lumina mea care străluceşte.
Întuneric adânc,
Deschide-ţi inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu eşti apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipseşte,
Prezenţa ta Doamne.

poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele şi Luna

Soarele e domnul zilei,
Îi zâmbeşte-n zori zambilei,
Străluceşte şi-ncălzeşte
Şi la viaţă ne trezeşte.

Luna e regina nopţii,
Şi nu doar la echinopţii;
Când pe boltă, noaptea, trece,
Străluceşte, dar e rece.

Luna palid străluceşte,
Dar lumina-i ne vrăjeşte;
Chiar de-i rece, negreşit
Ea ne-ndeamnă la iubit.

poezie de George Budoi din Soarele şi Luna în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina

Străluceşte-n grădină,
în frunzişul alb al castanului,
pe borul pălăriei tatălui meu
care calcă pe pietriş.

În grădina suspendată-n timp
mama stă pe un scaun din pin roşu;
lumina umple cerul,
pliurile rochiei,
tufişul de trandafiri de lângă ea.

Iar când tata se apleacă
să-i şoptească ceva la ureche,
când ei se ridică să plece
şi rândunelele săgetează,
şi luna şi stelele
cad pe gânduri, grădina străluceşte.

Chiar acum când tu te apleci pe acestă pagină,
singur în ora târzie, străluceşte: acum,
în acest moment chiar înainte să dispară.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrat în întuneric

te poţi rătăci cum m-am ră
tăcit şi eu şi umbrele
umbrele care mă urmăreau
mă însoţeau peste tot
s-au pierdut în întuneric
nici ele nu vedeau
prin negură rătăcind
cu fricile noastre, cu te(a)ma
de necunoscut
s-au rătăcit de mine, s-au rătăcit
de ele
chem fericirea să mă scoată
din întuneric să mă inunde
să mă în
torc firul de unde
am fost rătăcind

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele cerului ne amintesc de lumina care străluceşte întotdeauna în noi, chiar şi atunci când e întuneric.

citat din Stephen Littleword
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străluceşte în mine şi ce ignor. Da, străluceşte!

citat din Odysseas Elytis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desenăm

Hai şi tu, nu este greu,
priveşte desenul meu!

Întâi, creta alburie
pune casei temelie.

Din margini, pe rând luate,
linii drepte-s ridicate.

Un pic mov, portocaliu,
roz deschis ori purpuriu,
toate-ajută să compui
căciuliţă cu ţugui.

Ferestre - şi mari, şi mici;
între ele, cam aici,
colorăm şi potrivim
uşa pe care-o dorim.

Pe urmă, în pom rotat,
mere sunt de agăţat.

Împrejori cu floricele,
cu gărduleţ de nuiele.

Ceru-i azuriu. Mai faci
norişorii, din colaci,
iar deasupra, mărit crai
străluceşte galben-pai.

Când căsuţa, toate-s gata,
de mână cu mama, tata,
zâmbim unul celuilalt
prin desenul de pe-asfalt.

poezie pentru copii de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina este graniţa dintre două întinderi de întuneric

un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele între două stări de agregare
un fel de punte între căutare şi adevăr
coridorul strâmt dintre trup şi reîncarnare
uneori răspunsul tuturor întrebărilor
alteori simpla acceptare a necunoaşterii
sau poate clipa de înălţare ideatică între două eternităţi

lumina nu este de două feluri
poate nici întunericul unic
dar se împletesc aşa de firesc
întotdeauna împreună în noapte
niciodată la un loc ziua
între ele e loc şi pentru umbră
locul celor nehotărâţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina este graniţa dintre două întinderi de întuneric

un fel de axon universal
cărarea pe care circulă sufletele
între două stări de agregare
punte între căutare şi adevăr
coridorul strâmt dintre trup şi reîncarnare
răspunsul tuturor întrebărilor
sau simpla acceptare a necunoaşterii
prin imposibila zbatere de cocon
în căutarea curcubeului
ori o simplă clipă de înălţare ideatică
între două eternităţi
deşi lumina nu este de două feluri
iar întunericul niciodată unic
se împletesc firesc
întotdeauna împreună în noapte
aproape niciodată la un loc ziua
între ele umbra
locul celor nehotărâţi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liberă trecere

urcă-mi Doamne până la cer gândul
apoi doboară-i umbrele
lasă-l liber să zburde
undeva cândva Te va regăsi
eu rămân la poarta seninului
să privesc floarea vieţii
cum îşi înalţă trupul zvelt însetat de culoare

sunetele îi învelesc bucuria de a fi
arc de pod între ofilire şi reînflorire
liberă trecere între două universuri
cu unică înălţare întru slava Ta

poezie de Anne Marie Bejliu (14 octombrie 2013)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred

eu cred,

eu cred că ne cunoaştem de multă vreme
de foarte multă vreme
şi acum ne-aducem aminte
şi retrăim clipele frumoase
şi dragostea măreaţă
ce ne-a purtat pe noi
până aici,
în clipa eternităţii,
a dilatării timpului
şi visăm cu ochii deschişi
la dragostea noastră,
până când atingerea sublimă
ne regăseşte uniţi
unul in braţele celuilalt
sărutându-ne patimaş în
iubirea realităţii noastre,
ne cunoaştem de mult,
de foarte multă vreme...

eu cred.

poezie de Silviu Petrache (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinele Suprem, prin existenţa sa de natura beatitudinii atotcuprinzătoare, nu admite diferenţe între Cunoscător, Cunoaştere şi obiectele cunoaşterii. El singur străluceşte deasupra acestora şi în fiecare din ele.

citat din Shankaracharya
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wonderland

Faţa ta e netedă şi străluceşte în toată monotonia asta ca o doză de cola în deşert.

Ochii tăi, două capace de bere sub care scrie, cu litere mari şi negre,

AI CEA MAI MIŞTO

GAGICĂ DIN LUME,

un mesaj proiectat care pâlpâie constant

pe un ecran uriaş

la care priveşti,

din scaunul tău de director înconjurat de conexiuni cerebrale indecriptabile,

c-un trabuc cubanez între degete

şi un zâmbet

sfidător.

Să rămân doar cu tine,

fără bruiaje din exterior,

fără păianjeni energetici care au încărunţit

tot aşteptând

să le cadă ceva în plase,

să rămân singură cu tine ar fi perfect,

pe insula Barbuda sau Nevis,

promit că n-aş lua-o complet razna de fericire

ca Tokyo din La Casa de Papel,

n-aş căuta

pericolul şi n-aş scormoni în trecut

ca o pasăre exaltată şi stupidă.

Ţi-aş face omletă

şi aş fi

când docilă,

când rea,

aş memora în continuare toate bâlbăielile tale nocturne

şi am râde împreună de ele a doua zi

ca nişte copilaşi

râzgâiaţi

care au găsit

o baghetă magică

şi tunelul

acela abrupt dar sigur

care duce

în Ţara Minunilor.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurul nu străluceşte în întuneric.

aforism de Betty Marcovici (2003)
Adăugat de Betty Marcovici
Comentează! | Votează! | Copiază!