E totul rânduit să se întâmple

Cum să trăieşti frumos fără iubire,
Cum să visezi, să umbli, ori să zbori,
Cum să cuprinzi neliniştea din zori
Şi pacea din amurg dintr-o privire?
Cum să înoţi prin mările de flori,
Cum să te bucuri de întreaga fire
Şi viaţa ta să-şi afle împlinire
Fără minunea care dă fiori?
E totul rânduit să se întâmple -
Cu simplitatea unei adieri -
Când de lumină sufletul se umple,
Dar dacă-n schimbul sterpei mângâieri
Gheţarii urii se ivesc la tâmple,
Nu-ţi vei afla iertarea nicăieri.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet în arcuire

Ce-ai face, de n-ar fi, femeie,
Atâtea frunze şi atâtea flori,
Ningând pe sânii tăi sonori,
Cum ning salcâmii pe glămeie?

Cum ning crenguţe de-azalee,
Cu flori roz-albe şi fiori,
De decuseară până-n zori,
Pe coapsa-ţi stângă, rotofeie?

C-ai face fără muzică şi baluri,
Şi fără aurora-ţi din privire?
Ce-ai face fără Mare, fără valuri?

Ce-ar face trupu-ţi fără arcuire?
Cum ar participa la ritualuri?
Cum ar putea trăi fără iubire?

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toate-acestea

Dacă n-ai auzit
cum creşte iarba,
şi nici nu ai văzut,
trăieşti pe pământ degeaba.
Eşti umbră fără azimut.

Dacă nu ai văzut
cum muguri se deschid,
şi nici cum creşte frunza,
în viaţa ta e numai vid,
pe ochii tăi se-aşterne pânza.

Dacă n-ai văzut
cum floarea
în lumină se răsfaţă,
nu vei cunoaşte valoarea,
acelora care te-învaţă.

Dacă n-ai simţit
cum vântul
îţi mângâie faţa,
în zadar ţi-e gândul,
cum să trăieşti viaţa.

Dacă n-ai sărutat roua,
în zori, dimineaţa,
n-ai să cunoşti şansa
ce-ţi oferă viaţa.

Dacă n-ai văzut
cum cerul
se aprinde dimineaţa,
nu vei afla misterul,
cum apare viaţa.

Dacă toate-acestea,
tu le stăpâneşti,
mai uşor copile,
viaţa o trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (28 august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru pustiu

Ai spus că tu ai vise
şi vrei să le-mplineşti,
Cum vei putea, tu, oare
să poţi să le trăieşti?
când sufletul tău zace
răpus într-un trecut
ce nu simte dorinţă
şi-n care te-ai pierdut...

Cum vei putea-nţelege
când tot ţi se va da?
aşa cum tu speri, încă,
să ai în viaţa ta;
Cum vei decide preţul
la tot ce ai cerut?
dacă iubirea-n tine,
demult, a decăzut...

Ai spus că tu ai vise,
dar suflet ţi-a rămas?
Îţi va ajunge, oare,
să fii doar bun-rămas?
Ce rost mai e în tine?
cu trup frumos, dar gol...
Tu, care, în Iubire,
nu poţi primi un rol!

poezie de Florin Răileanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie doar să-ţi trăieşti viaţa aşa cum vine, dar cu agerime, cu vigilenţă, lăsând ca totul să se întâmple aşa cum se întâmplă, făcând lucrurile naturale pe calea naturală, suferind, înveselindu-te aşa cum aduce viaţa.

Sri Nisargadatta Maharaj în Eu sunt acela
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neliniştea dragostei e modul în care sufletul te îndeamna să trăieşti viaţa aşa cum simte... nu pe vârfuri îţi duci visele, mai degrabă avid de împlinire, ca un nebun ce înfulecă viaţa cu tot cu fulgi!

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum te iubesc eu?

cum te iubesc dacă mereu ascund
nu ceva nici altceva
cum te iubesc dacă mereu fur
bucăţi din sfîrcuri

cum te am iubit, fără ce vrei
fără flori fără apă
cum te am iubit cu aer
importat în genunchi

cum te voi iubi lănga durerea
aia galbenă şi trampă
cum te voi iubi aşa şi aşa
fără să te muşc

poezie de Bebe Bocică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum

Când n-ai nimic... fii puternic şi învaţă
Cum să nu-ţi urmăreşti numai scopul.
Cum să rămâi mereu demn în viaţă,
Cum să rămâi OM şi când vei avea totul.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (4 februarie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum

iubirea
în plinul vântuirii peste oameni, îi consumă, îi ucide
pacea nu creşte aici, cine o află vieţuind?
Să urci mai sus de trup, dar cum
fără iubire?
Suferinţa-i din naşterea noastră
în fiecare secundă –
dureri de facere n-au cum să aibă vreodată cadranele…
senzaţia de bine
este în recunoştinţa pe care ne-o poartă ţărâna
ştiindu-ne, avându-ne
astfel la ce ne temem, de unde izvorăşte trufia?
…câtă lumină află reflexie din bietul tău eu!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa... înţelege-o cum vrei. Este doar o metaforă. Este precum picătura de ploaie ce aşteaptă să cadă pe sol şi după aceea tu imediat o judeci: "Neah, de ce ai căzut pe sol? Trebuia să cazi în altă parte, nu pe solul meu!!" Are sens? Nu, nu are. Uite aşa, judecăm şi viaţa însăşi.. ca şi cum te-ai preface că viaţa nu-ţi vorbeşte prin oameni, situaţii, şi prin intuiţie. Ca şi cum ai băga capul sub pământ, exact ca struţul, şi nu conştientizezi că toate aceste mesaje sunt pentru tine, pentru mine, pentru toţi. Pentru Unul. Viaţa ori o trăieşti, ori mori în Iad.

George Aurelian Stochiţoiu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum este posibil?

Cum este posibil
Iubire de pe treapta mea,
Când îţi doresc dragostea
Să-mi oferi dezamăgirea?

Cum este posibil
Să trăieşti în vara călduţă
Şi eu în iarna-ngheţată?

Cum este posibil
Să nu-ţi aminteşti
De aroma dulce a cafelei?

Cum este posibil
Să nu mă doreşti
Dup-atâtea ceasuri de iubire?

Sunt conştient
Că în viaţă
Primul sarut
E în inima mea.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii

Mai ştii cum m-am îmbolnăvit de tine
din prima clipă, fără să gândesc?
Fereastra Raiului sunt pentru mine
ochii tăi dragi, în care m-oglindesc.

Tu ştii cât de frumos cântă tăcerea
la masa sfânt-a dorului din noi
şi cum ne vindecă toată durerea
când ne iubim în lacrime de ploi!

Şi ştii ce dulce ne e suferinţa
când viaţa ne desparte uneori,
când inima tânjeşte de dorinţa
ce umple infinitul de fiori!

Noi ştim că nimeni nu poate să fure
IUBIREA noastră ce e scrisă-n aştri,
că nime-n lume n-ar putea să-ndure
văpaia ei din ochii noştri-albaştri...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstreză bine comoara aceasta în interiorul tău, bunătatea. Cum să dai fără să eziţi, cum să pierzi fără regret, cum să câştigi fără josnicie.

citat celebru din George Sand
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Află cum să dăruieşti fără ezitare, cum să pierzi fără regrete, cum să acumulezi fără răutate.

citat clasic din George Sand
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesagerul iubirii

Tu dormi, iar trandafirul meu aşteaptă
să-ţi simtă respiraţia din vis
şi doar atunci să îţi vorbească-n şoaptă,
aşa cum ne-am vorbit şi mi-a promis.

El îţi va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ţi spun tot timpul: "Te iubesc!".

Îţi va şopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
şi-n graiul lui el îţi va da de ştire
că-n visul tău aş vrea să fiu oricând.

De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
şi îţi va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.

Atunci, iubita mea, vei şti şi tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ţi spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îţi vorbesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-te copil când scrii pentru copii: pătrunde în sufletul unei furnici, unei păsări, unei flori, unui fir de iarbă pentru că totul în jurul tău este viaţă şi e curat cum e apa din inima pământului, cum omul în starea lui pură este copil.

Ştefan Radu Muşat în Antologie, poezii pentru copii - Împlineşte un vis, ed. Universitară - Bucureşti, Fişa autorului (octombrie 2021)
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Nu cresc copaci şi flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeţi pe cuvânt"?

Cum iese planta din sămânţă?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când eraţi mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?

Unde-i cişmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcoduşul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

Când un avion în aer explodează,
Şi arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să ştie totul?

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancorare

În fiecare gând e-o altă zi
Din scurtul drum al vieţii către moarte,
În fiecare zi este-un alt gând,
Prin care viaţa-n gânduri se împarte
Şi lumea de lumină se desparte,
Ca cerul înserării de pământ,
Ca ochiul de minunea "a privi",
Tăcând.

În fiecare om este-un alt gând,
Din lumea lui de tâmple şi de gânduri,
Cum e copacul desfrunzit şi gol,
Când nu-i mai vine seva din pământuri,
Şi cum e timpu-n lumea lui de timpuri,
Când spaţiul se curbează în nămol
Şi cerul se coboară pe pământ,
În gol.

În fiecare timp este-un alt drum
Prin spaţiul rostuit pe-o frunză-n vânt,
Un drum ce răvăşeşte norii lumii,
Când cade ploaia vorbei pe pământ,
Şi gândul se rodeşte prin cuvânt,
Ca focul care-şi murmură tăciunii
Prin vatra care-şi trece-n stâlpi de fum
Tăciunii...

În fiecare om există-un ceas
De lume spaţiată-n anotimpuri,
În fiecare vers trăieşte-un ton
Pe-o strună cu fiori şi labirinturi,
Un mit ce-şi duce veacul printre mituri,
O placă sub un ac de gramofon,
Un murmur dintr-o lume fără glas
De om...

În fiecare viu trăieşte-un mort,
Căci morţii lumii-au fost odată vii,
Se trece toamna din culori în ploi,
Câmpiile mănoase sunt pustii
Şi frunzele pădurii cenuşii,
Cum este-adesea sufletul din noi,
Când ard pe rug catargele din port
În vii.

Şi suntem toţi, pe rând, în fiecare,
Venire, ancorare şi plecare...

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu te poate învăţa cum să zbori dacă tu nu vrei să îţi deschizi aripile. Vei putea găsi mentori şi persoane care să te sprijine în drumul tău, dar nu vei putea găsi pe cineva care să facă lucrurile în locul tău, aşteptând rezultate în viaţa ta. Dacă ţi-aş spune că nu există limite, cum te-ai comporta? Cum ai acţiona? Ar fi fain, nu? Ei bine, tu singur/ă îţi impui propriile limite de cele mai multe ori. Lasă frica la o parte şi păşeşte în afara cutiei tale mentale. Fă măcar primul pas să vezi cum te simţi. Restul va veni de la sine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!