Cine se scuză, se acuză.

proverbe italiene
Adăugat de KONKOS (CREANGA) NICOLETA LAURA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul e scuză, dar şi o acuză.

citat din David Boia (10 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insistenţă

Scopul e o scuză
Scuza-i o acuză
De care se abuză.

tristih de David Boia (18 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuză cu acuză

La serviciu-ntârziat,
De patron intervievat,
Cap plecat şi nasul roşu:
- Şefu'... n-a cântat cocoşu'...

epigramă de Constantin Enescu (9 noiembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cusur de fotbalist

Nu poate găsi nicio scuză
Şi-ţi vine din lot ca să-l mături
Când, azi, şi nevasta-l acuză
Că trage pe-alături.

epigramă de Mihai Frunză din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există cazuri în care cel ce acuză, de fapt, se acuză. Incriminările adresate celorlalţi sunt o descriere indirectă a propriei personalităţi, o proiectare a propriilor slabiciuni.

Juliana Mallart în Despre arta de-a nu avea regrete
Adăugat de Juliana Mallart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea iubirii este una singură: aceea de a-ţi pierde raţiunea! Scopul scuză mijloacele uneori, dar mijloacele nu 'scuză' scopul. Mai ales în dragoste, acolo nu furi, nu minţi, nu răneşti, nu alungi... iubirea nu se conjugă decât la un singur timp: prezent! TU cine eşti, atunci când sentimentele te părăsesc?

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

scuză

O scuză este adezivul vieţii. Poate repara aproape orice.

definiţie de Lynn Johnston
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

scuză

Scuză. Baza unei jigniri.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi lacrimile dor

Şi lacrimele dor,
Udă şi ce a mai rămas uscat,
Se transformă-n rouă pe buze
Cu un gust dulce-sărat.
Suflet crispat,
Anesteziat pe alocuri,
Nu mai ştie nici regula, nici jocul,
Ce a fost pus în scenă,
Mintea repetă voci, pe pilot automat.

Cioburi pe inimă, nu-ţi caut vină,
Înot după scuză în mintea confuză,
Spune-mi tu, pe drept sau nedrept,
Cine pe cine, acuză?

Mâinile îmi sunt reci, atingerea caldă,
Ochii caută orizontul, privirea e goală
Simt, dar e emoţie fără bătaie,
Mă dezbrac de trecut, ca norii de ploaie,
La nivel cu pământul, nici vântul nu te mai îndoaie.

Gândurile se deşiră în haos,
Limita-i mai sus de cer sau pân' la laos.
E zgomot incert, fără niciun adaos,
Mă bântuie liniştea în ţipătul stors,
de emoţii fără bătaie.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îi trădează pe toţi îi acuză pe toţi de trădare.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O scuză sinceră poate fi iertată. O linguşire mascată în scuză e însă arma unui caracter murdar şi nu ar trebui să fie tolerată.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea să muncească, găseşte întotdeauna ceva de făcut. Cine nu vrea să muncească, găseşte mereu o scuză.

citat din Helen Keller
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubirea mă acuză

[Underground]

N-auzi freamătul din frunze
Care-ţi spun că îmi eşti far?
Deşi mă ascund în scuze
Doar să ştiu de ai habar

Că-n alai de lăcrimioare
Peste albul zorilor
Îţi soptesc cu-nfiorare
Două vorbe... Te ador!..

Nu simţi cum îşi ţese pânza
Un păianjen pe amor?
Sau cum geme-n valuri briza
Când tăcerile mă dor?

Şi mă-ntreabă trandafirii:
Unde-i cel ce-ţi este drag?
Iar eu împotriva firii,
Îi mint că m-aşteaptă-n prag.

Ei se uită cu mirare
Şi-n petale se desfac
Scuturându-se de floare
Ca să-i ud şi să-i împac.

Deşi-n nori de nedreptate
M-ai acoperit si crezi
Că numai tu ai dreptate
Şi nu vrei nicicum să vezi

Că-n zăpada îndoielii
Numai tu m-ai aruncat,
Când cuvintele spoielii
Le rosteai înfierbântat.

Dar tot eu îţi caut scuză
Când îmi amintesc de far,
Şi iubirea mă acuză
C-am pierdut, al clipei dar.

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt bani!

Plata e ultima preocupare:
Nu sunt bani! Mereu aceiaşi scuză,
Însă salariaţii o tot acuză
Că banii-i curg fără-ncetare.

Când zice, i se crispează o buză
Gândindu-se la cheltuiala mare,
Că nu va mai pleca peste hotare...
Aşadar..."pe turtă-şi trage spuză."

Ei îi suportă firea cea obtuză
Că n-au găsit alternativa bună,
N-au nici necazul cui să-l spună,

Deci soluţia e să se supună
La femeia acesta îmbuibată,
Cu hainele luxoase îmbrăcată.

sonet epigramatic de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuză judiciară

Pe insu-acesta chiar să vrei
Cu legea-n faţă să-l confrunţi,
Nu poţi să-l iei la bani mărunţi.
Că-nvârte numai banii grei.

epigramă de Mihaela Kerestely din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua internaţională a poeziei

Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-încins l-am învelit în spuză,
Am început să scriu de azi, de ieri,
Mânat de dor şi îndemnat de muză.

Cuvinte dulci v-aduc şi mângâieri,
De v-am greşit să-mi acordaţi o scuză:
Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-ncins l-am învelit în spuză.

În lumea zbuciumată şi confuză
Mă zbat să trec prin albe primăveri,
Mă resemnez, n-aduc nicio acuză,
Am versurile mele călăuză,
Sunt un poet venit de nicăieri.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul - de ziua Poeziei

Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-ncins l-am învelit în spuză,
Am început să scriu de azi, de ieri,
Mânat de dor şi îndemnat de muză.

Cuvinte dulci v-aduc şi mângâieri,
De v-am greşit să-mi acordaţi o scuză:
Sunt un poet venit de nicăieri,
Talentu-ncins l-am învelit în spuză.

În lumea zbuciumată şi confuză
Mă zbat să trec prin albe primăveri,
Mă resemnez, n-aduc nicio acuză,
Am versurile mele călăuză,
Sunt un poet venit de nicăieri.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viaţă grea.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui vânzător de droguri care se scuză că din droguri face rost de pâine

Când îşi scuză gestul său
Cum că nu ar face rău
Când din droguri ia o pâine,
L-aş lega precum un câine!

epigramă de George Zarafu din săptămânalul "Amprenta" din Buzău (19 iunie 2004)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpi

În orice faptă e o prima oară,
Cum prima dată este o scuză,
Iar niciodată, poate o acuză,
Ori jurământ, la ce-o să piară.

Întotdeauna e-o angajare,
Un gaj de, neîntrerupt, credinţă,
Sau atestat de elocinţă...
Cel mai adesea-i o încercare.

Arar zis, nevinovăţie,
Dar şi la lipsă, o asumare,
Doar parţială, nu eroare,
Iar gafă, adese, e-o prostie.

Regret, este-o ultimă dată,
Justificare repromisă,
Din când în când o nepermisă
Vină, iar neîncetat, sentinţa luată.

Păcat, trăim intermitent
Şi-am putea pauze s-avem,
Ca din puţin, mult să putem
Şi aproape am fi, un... permanent.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!