Nu trece mult şi iată că ia fiinţă un centru literar, o bisericuţă în care el e Dumnezeu, singurul Dumnezeu; căci adevăratele religii nu au niciodată mai multe zeităţi. Lumea va veni în acel salon ca să-l vadă, să-l audă, să-l admire, aşa cum vin pelerinii uneori de foarte departe la anumite locuri sfinte. Va fi invidiat el şi stăpâna casei! Vor vorbi amândoi de literatură aşa cum vorbesc preoţii de dogme, în mod ştiinţific şi cu gravitate; vor fi ascultaţi atât el cât şi stăpâna casei şi, părăsind acest salon literar, oamenii vor avea impresia că au ieşit dintr-o catedrală.

Guy de Maupassant în Cannes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salon literar

- Pentru salon vreau mobilă mai rară.
- Vreţi "Renaissance"? Un rococo subtil?
- De-i un salon de artă literară
- Atunci orice, că ăsta n-are... stil.

epigramă de Blenstock şi Curnonsky din Râsul lumii la români (2010), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată omul de omenie nu se mânie când alţii vor să-l cunoască bine, căci el bine ştie căci cu cât mai bine îl vor cunoaşte, cu atât mai mult îl vor iubi şi cinsti.

citat celebru din Dimitrie Ţichindeal
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altceva viu

am petrecut atât de mult timp prin mintea mea pentru dumnezeu
încât
am uitat să exist
şi n-am iubit aşa cum iubiţi voi
cel puţin nu aici
aici
doar mi-am distrus corpul
şi va veni o vreme când oasele mele îl vor proiecta pe dumnezeu putrezind
dincolo de orice gând
dincolo de fericire
să-l acoperi cu degetele
să nu-l mai simţi.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu: Ar trebui să te porţi mai frumos cu mama ta.
Joan: Nu vrea ca eu să am o viaţă a mea.
Dumnezeu: Nu vrea să te vadă suferind. Ştie ce înseamnă să suferi.
Joan: Are legătură cu tablourile?
Dumnezeu: Cum crezi că-şi găsesc artiştii inspiraţia pentru aşa ceva?
Joan: Dintr-o stare?
Dumnezeu: Dacă ai o stare, te duci şi-ţi iei cartofi prăjiţi. Dar când eşti copleşit de durere, e nevoie de mult mai mult ca să o înduri.
Joan: Sigur a făcut-o înainte să-l nască pe Kevin....
Dumnezeu: Înainte chiar de a-l cunoaşe pe tatăl tău.
Joan: Ce-a păţit? (Dumnezeu nu răspunde.) De-aia e aşa de ciudată când îi spun de întâlniri? (Dumnezeu tot nu răspunde.) Cât de rău a fost?
Dumnezeu: Foarte rău. Şi nu arunc cuvântul ăsta aiurea.

replici din filmul serial Joan din Arcadia
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veni şi noaptea fatală, în care zorabul prevală asupra pisoiului. Dobermannii, alarmaţi de mirosul sălbatic pe care animalul începuse dintr-o dată să-l secrete, îl atacară amândoi deodată. Îi trebui, după cât se crede, mai puţin de un minut ca să-i orbească pe amândoi, fără să-şi facă probabil nici un rău. Gardianul postat la uşa apartamentului prezidenţial, alertat de zgomotul din salon, se repezi într-acolo; se auzi un strigăt, apoi arma sa care se descărca, inutil însă. Când fu găsit, avea jugulara sfâşiată dintr-o singură muşcătură.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori trece un om zdrenţăros se găseşte câte un câine de salon să-l latre, deşi nu l-a asmuţit stăpânul. Adesea câinii de salon sunt mai răi decât stăpânii lor.

citat din Le Sin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăieşte într-o permanentă tensiune remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun...

Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi aşa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creştinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi aşteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?

Se poate ca într-o zi uşile lăcaşurilor de cult să rămână închise pentru totdeauna credincioşilor, devenind muzee. Oamenii îşi vor pierde credinţa: biserica virtuală ar fi un destin tragic pentru sufletul omului.

Omul e rău, nu-L caută pe Dumnezeu să-L cunoască pentru că nu e suficient de pregătit pentru asemenea lucru măreţ, dar ar fi în stare să-I ia locul, să fie el dumnezeul Domnului.

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poate cineva...?

Acest gând îi este atribuit lui Voltaire:

Dacă Dumnezeu nu exista, omenirea L-ar fi inventat.
Eu găsesc mai mult adevăr în revers:
Dacă există într-adevăr Dumnezeu, atunci noi ar trebui să-L uităm,
să creştem oameni care vor face bine de dragul bunătăţii,
nu de teamă că vor fi pedepsiţi pentru faptele lor rele.

Cum poate cineva da, cu inima curată, de pomană
unui om sărman când el crede, şi are un interes să creadă,
că acolo sus, în cer, există un Dumnezeu care ţine scorul,
care priveşte în jos şi-l aprobă dând din cap?

poezie clasică de Henrik Pontoppidan din Per cel norocos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă de marea literatură, literatura aforistică este ca o bisericuţă faţă de o catedrală: în catedrală simţi măreţia lui Dumnezeu, dar în bisericuţă Îl simţi mai aproape.

aforism de George Budoi din Aforisme despre aforisme (2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În condiţii normale, oamenii tind să vadă ceea ce vor să vadă, să audă cea vor să audă şi să facă ceea ce vor să facă; în timpul conflictelor, poziţia lor devine şi mai rigidă şi fixă.

citat din Marc Robert
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara mine

Fără mine, lumea va fi mult mai frumoasă.
Fără mine, lumea va fi mult mai bună.
Fără mine, lumea va fi aşa cum
Este ea, nu cum este acum –

Fără mine, se vor întâmpla multe: iată
Nu îndrăznesc ce anume, să spun –
Fără mine, lumea va fi minunată
Aşa cum este ea, nu acum –

Fără mine, pe lume va fi mult mai bine,
Fiţi siguri, fiţi aşa cum
Visaţi să fie lumea fără de voi, aşa cum
Lumea, cu mine, nu este acum…

poezie de Liviu Florian Jianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Diavolul, şi Dumnezeu vor sufletul tău: Diavolul ca să-l piardă, Dumnezeu ca să-l salveze. Depinde de tine cui il dai: fără voia ta, nu-l poate avea nici Diavolul, nici Dumenzeu.

aforism de George Budoi din Sufletul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 iunie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scântei creştine

Pe-un petic de rai creştin,
În Schitul din Păltiniş,
Doi vinovaţi, sfioşi păşeam,
Să pipăim cu sufletul iertarea,
Iar spiritul să-l lecuim, cu vindecarea.

Ţii minte, când ne închinam?
În faţa micului altar, din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Şi ale noastre jurăminte.

În poarta casei sale de vecie,
Spiritul lui Noica
ne-a întâmpinat apoi, cu modestie.
Suflet plecat în rătăciri astrale,
Spirit treaz,
la ferestrele inimii mele şi-a tale,
Sfidând tăcerea noastră vie.

În mica bisericuţă, cu brâu de brazi,
De ger încremeniţi,
Păşeam tăcuţi spre altarul sfânt,
Ce-a întipărit pe lemnul lui mii de iertări.
Înconjuraţi de sfinţi pictaţi şi de duh sfânt,
Pe scaunul lui Noica ne-am aşezat pe rând,
Ca spiritu-i măreţ să-l salutăm şi să-l simţim.

Tăcerea era plină de icoane sfinte,
Aghiazmă apoi, noi am băut setoşi
Şi pentru ai noştri, cu pioşenie,
Noi am aprins lumini, de pomenire.

Căci numai Dumnezeu trimite harul,
Spre cei ce vor să-l simtă mai aproape,
Să înveţe, cum coboară bucuria sfântă în simţire,
Când glasul înţelepciunii îl ascultă;
Purtat în suflet şi-n faptă mai departe,
Spre mântuirea noastră şi a lumii.

Ţii minte iarna de atunci?
Şi-a noastră fericire?...
S-a dus, de parcă nici n-a fost
Şi am rămas, cu Sfânta amintire.

poezie de Valeria Mahok (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna e un zbucium în om, pe care programul lumesc a încercat să-l oprească, să-l inhibe şi să-l umple cu zgomot nobil: muzici tot mai celeste. Societatea reflectă acest zbucium, care într-o zi va deveni haos. Haosul va deveni ordine, dar una superficială, şi de teamă, zbuciumul se va linişti. Nu vor exista greşeli, nedreptăţi, căci totul va fi controlat, aşa cum au dorit chiar oamenii, în atâţia ani de exprimare liberă, urlete şi dorinţe instrumentate de alţii- pe ei. Va fi dreptate- dar va fi şi control. Va fi justiţie oarbă şi uniformitate. Pentru asta va fi necesară suprimarea fiinţei individuale dar şi a relativităţii în general. Abia atunci omul îşi va da seama nu doar ce înseamnă să fie liber, ci şi ce trebuia să fi făcut cu întreaga sa libertate în vremurile bune. Şi asta e valabil atât social cât şi spiritual, psihologic, şi chiar trupesc.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt singurul lider german căruia nu îi este frică să vorbească. Sunt preocupat de evrei atât timp cât obstrucţionează realizarea Reich-ului german ideal. Dar nu voi aproba acţiuni de violenţă, nici măcar împotriva evreilor. Nu am făcut-o niciodată. Noi am ieşit ţapii ispăşitori pentru acţiunile de violenţă ale comuniştilor. Evreilor nu ar trebui să le fie teamă de noi atât timp cât nu se amestecă cu noi. Asta trebuie să înveţe ei - şi cred că au început să înveţe foarte rapid acest lucru de la ultimele alegeri. Atât timp cât evreii de aici nu vor încerca să se dea drept germani şi nu vor avea cutezanţa să vorbească în numele germanilor, ei nu vor fi molestaţi. Asta e tot ce am de spus pe acest subiect.

Adolf Hitler în The Jewish Criterion, interviu realizat de Max Fraenkel (23 ianuarie 1931)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea este plină de îngăduinţă pentru stăpâna unui salon unde se petrece bine.

Balzac în Verişoara Bette
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă vei uita

Te măriţi, şi ştiu, vei naşte prunci,
Veţi avea cămin şi alte cele
Dar aşa frumoasă ca atunci
Când erai stăpâna vieţii mele
Nu vei fi tu niciodată,
Niciodată.

Anii vor veni mereu şiraguri
Ca soldaţii la cazan flămânzi.
Din viaţa ta de miez şi faguri
N-o să aibă Moartea nici de prânz
Poate doar o simplă, tristă cină,
Tristă cină.

Ce bătrână, palidă şi goală
Vei rămâne peste trei decenii!
Sângele tău, astăzi în răscoală,
Va fi rece, rece. Doar vedenii
Despre tot ce-a fost vei mai avea,
Mai avea.

Ca strigoii vor veni la tine
Din iubirea noastră ne-ntâmplată
Gândurile, visele haine.
Nu mă vei uita tu niciodată;
Sufletul cu altul ţi-i zadarnic
Darnic.

poezie celebră de Mihai Beniuc din volumul Poezii -Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1960
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să-l iubeşti pe DUMNEZEU? Iubeşte-L aşa cum un sărac iubeşte banii, aşa cum un înecat tânjeşte după o gură de aer, aşa după cum o fiinţă rătăcită în deşert tânjeşte după o cană de apă. Iubeşte-L cu înflăcărarea primei iubiri a tuturor îndrăgostiţilor.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina Adelaide: În curând va trebui să te decizi asupra unui soţ. Ce zici de candidatul unchiului Leopold?
Victoria: Nu mă pot căsători cu cel cu care vor ei să mă căsătoresc.
Regina Adelaide: Fiecare pretendent va va avea anumite condiţii.
Victoria: Nu pot fii propria mea stăpâna pentru o perioadă, nu mi-am câştigat acest drept? Lordul M. este atât de amabil, nici că puteam cere un tutore mai bun.
Regina Adelaide: Tu poţi visa la independenţă, dar nu o vei obţine. De-acum înainte toţi te vor manipula pentru scopuri proprii, iar Melbourne mai mult decât ceilalţi. Ţine minte doar că tu eşti regina, iar el este un politician. Şi politicienii, indiferent de credinţa lor, întotdeauna le vor displăcea monarhia. Ei se duc, dar tu rămâi. Aşa că ţine-l pe dragul Lord M. la locul care i se cuvine.
Victoria: El a ales deja noii servitori ai palatului.

replici din filmul artistic Tânăra Victoria, scenariu de Julian Fellowes
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărătoare

privindu-te pe furiş
culcuşindu-te fetus în mine
aş putea crede
că ai ajuns în Nirvana
dar mereu te aud
mai ales în întuneric
numărându-mi respiraţiile
încercând să mă ţii viu
1296,1297...5000...

aşa cum stai ghemuită
să nu-mi ocupi toată iubirea
nu-ţi pot zări teama
ochii tăi sunt mereu plecaţi
după Dumnezeu
în încercarea ta sisifică
de a mă face etern

iubito iubito
îţi strig în toate gândurile
ca nu cumva să mă aud
şi să mă cred
toate sunt aşa cum trebuie să fie

uite
pescăruşii vor colinda marea
şi mâine
furtunile vor veni şi vor pleca
stelele tot ale cerului vor fi
până se vor face perseide

cocoşii toţi vor cucurigi
aşa cum au făcut-o
şi în joia neagră

să nu mi te crezi cumva Iudă
căci orice ar fi
îmi rămâi Magdalenă...
chiar şi atunci când numărătoarea ta
se va opri

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!