Furiile cezarului

Se plimbă Omul palid pe-aleile-nflorite.
E-n redingotă neagră şi c-un trabuc în dinţi.
La Tuilerii i-e gândul, la florile-i vestite,
Şi-ades în ochii-i sumbri se-aprind priviri fierbinţi...

Ani douăzeci de-orgie l-au îmbătat, se pare,
Pe împăratul nostru. - "Eu am să sting - şi-a spus -
De-a pururi Libertatea, ca pe o lumânare!
Dar Libertatea-i vie, iar el e indispus.

Pe buzele lui mute, ce nume dă târcoale?
Şi ce regret îl roade? Nu vom putea afla:
Ciudat e împăratul, privirile i-s goale.

S-o fi gândind la Omul cu ochelari, cumva?
Ca la Saint-Cloud, pe vremuri, se uită în neştire
La fumul de ţigară, albastru şi subţire...

poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de ceai

Împăratul ningea! Zorii îi făceau vânt
cu evantaie din soarele rupt
Împăratul căsca!
În gura lui teii bucătari şlefuiau ceaiuri
cu arome de gloanţe ruginii
de lebădă cu arcuri de cristal
de ciocârlii...
Împăratul murea!
Şi nu avea copii!
Şi ningea vântul în zori
prin trecători
treceau rău-făcători
să zică că sunt fiii lui
şi fiicele lui
şi sămânţa lui...
dar a venit un cerşetor
şi-a zis atât:
De împărat mi-e dor!
Şi-a nins din nou
Iar zorii făceau vânt
Iar bucătarii tei
făceau cuvânt
de dor de ceai să bei!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vremea aceea, se afla un viteaz pe nume Greuceanu. Auzind şi el de făgăduinţa împărătească, ce se gândi, ce se răzgândi, că numai îşi luă inima în dinţi, încumetându-se pe ajutorul lui Dumnezeu şi pe voinicia sa, şi plecă şi el la împăratul să se închine cu slujba. Pe drum se întâlni cu doi oameni pe cari slujitorii împărăteşti îi ducea la împăratul ca să-i taie, pentru că fugiseră de la o bătălie ce o avusese împăratul acesta cu nişte gadine. Ei erau trişti, bieţii oameni, dară Greuceanu îi mângâie cu nişte vorbe aşa de dulci, încât le mai veni niţică inimă, că era şi meşter la cuvânt Greuceanu nostru. El îşi puse nădejdea în întâmplarea aceasta şi îşi zise: "îmi voi încerca norocul. De voi izbuti să înduplec pe împăratul a ierta pe aceşti oameni de la moarte, mă voi încumeta să mă însărcinez şi cu cealaltă treabă; iară de nu, sănătate bună! Mă voi duce de unde am venit. Asta să fie în norocul meu; niciodată nu strică cineva să facă o încercare".

Petre Ispirescu în Greuceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vader: Ce porunceşti, stăpâne?
Împăratul: Forţa s-a tulburat.
Vader: Am simţit.
Împăratul: Avem un nou duşman: Luke Skywalker.
Vader: Da.
Împăratul: Ar putea să ne distrugă.
Vader: E doar un băiat. Obi Wan nu-l mai poate ajuta.
Împăratul: Forţa îi dă puteri. Băiatul lui Skywalker nu trebuie să devină un Jedi!
Vader: Dacă l-am atrage de partea noastră, ar fi un aliat puternic.
Împăratul: Da. Da... Ar fi o achiziţie bună. Crezi că se poate?
Vader: Ori vine cu noi, ori moare!

replici din filmul artistic Războiul stelelor - Episodul V: Imperiul contraatacă
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Douăzeci de ani

Am douăzeci de ani şi mă exprim
Într-o odaie de hotel, spre seară
Stăm împreună, cei ce ne iubim
Înfioraţi de iarna de afară,
De ce să mint, prietenii mei nu-s,
Dar vuiet la fereastră dă târcoale...
Închipuirea-mi numai v-a adus
Prieteni dragi, pe scaunele goale,
Dau un ospăţ - am douăzeci de ani.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune timpului

Cere-i lui Dumnezeu,
păstrându-ţi picătura de fineţe,
nu-i cere prea multe
pentru atâta tristeţe,
decât să te asculte
şi de poate să ierte.

Cere-i lui Dumnezeu,
când eşti împărţit în două grădini
în care râzi şi suspini...
să-ţi pună în loc de ninsoare
lumină pe palmele goale
şi apa cea vie la rădăcină.

Cere-i lui Dumnezeu
să-ţi cearnă anii de întuneric
prin timpul călcat în picioare,
rupt ca o creangă subţire
şi stins ca o beţie într-o lumânare.

Cere-i lui Dumnezeu,
o cifră ce plimbă magie
strivită târziu de ecoul din tine
ca mustul sub tălpi
toamna la vie.

Cere-i lui Dumnezeu,
oameni cuminţi
cu lacrimi de rouă descântată
de un albastru din infinit
care să curgă neîncetat
şi să te spele
şi-n altă viaţă.

poezie de Ileana Pop-Nemeş din Sub cerul meu, Lumânarea sufletului scrie (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândind...

Gândind o poezie, gândind la un absurd
Gândind o melodie, gândind spre un gând mai pur
Gândind o altă lume, gândind un alt destin
Gândind la o iubire, gândind la un crud şi veşnic chin

Gândind spre o gândire, o alta decât cea de acum
Gândind dacă e bine sau nu
Gândind şi tot parcă nu
Gândind dar nu ştim

Dar continui să cred că voi afla
Gândesc şi nu mă opresc
Căci doar sunt om
Gândind

poezie de Angelica Grecu din proprie (8 ianuarie 2009)
Adăugat de Angelica Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne amintim parabola despre un om care era pe patul de moarte şi despre cei trei tovarăşi ai lui. Primul i-a spus: "Eu te voi conduce numai până la groapă". Al doilea: "Eu voi aprinde o lumânare pentru tine", însă al treilea i-a spus: "Eu voi fi mereu cu tine, nu te voi părăsi nici după moarte". Omul a murit. Soţia lui l-a condus numai până la groapă. Banii i-au aprins o lumânare, iar faptele bune l-au însoţit în veşnicie.

Ieromonahul Arsenie în Familia ortodoxă
Adăugat de mirela nicoleta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se miră împăratul când auzi de la porc aşa vorbe frumoase şi îndată îşi dete cu părerea că aci nu putea să fie lucru curat. Ar fi voit s-o cârmească împăratul spre a nu-i da fata de soţie; dară după ce auzi că curtea şi uliţile geme de porci, care venise cu peţitorul, n-avu încotro şi-i făgădui. Porcul nu se lăsă numai pe făgăduială, ci intră în vorbă şi se hotărî ca nunta să se facă peste o săptămână. Numai după ce priimi cuvânt bun de la împăratul, porcul plecă. Până una alta, împăratul îşi povăţui fata să se supuie ursitei, daca aşa a voit Dumnezeu.

Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumătorul înrăit

C-un chiştoc în colţul gurii,
A pierdut simţul măsurii.
Ţigară de la ţigară-aprinde.
El nu ştie că se vinde
Morţii, care-i dă târcoale,
Ţin fumul cu rotocoale.

hexagramă de Dumitru Delcă (27 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crucea Ta, Împăratul meu

La crucea Ta, Împăratul meu
Te rog din nou să mă primeşti
Sunt din acele oi pierdute
Ce Tu continui să le creşti.

Credinţa mea demult apusă
Cu ziduri vreau să o-ntăreşti
Să readuci lumina sfântă
În suflet să îmi locuieşti

Adu-mi aminte că sunt om
Să nu mă pierd iar în păcat
La crucea Ta, Împăratul meu
Puterile râului au secat.

Îmbracă-mă-n veşmântul păcii
Să-mi preţuiesc semenii mei
La crucea Ta, Împăratul meu
Sa fie intr-o zi si ei.

poezie de Alin Ojog (15 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult decât un cuvânt

Chiar ai dreptate, nu frumoasă
Voi spune, în a te descrie,
Eşti ca o veşnică mireasă,
Ce-mi dă să sorb din apă vie

Privirea ta mă oglindeşte
Şi-n suflet intră nemurire,
Iar zâmbetul mă linişteşte,
Când gândul pleacă în neştire

Ne-am mai văzut, în altă lume,
Atinşi de dragostea divină,
Cu alte chipuri, alte nume,
Cerşind atingerea sublimă

Tu eşti mai mult decât îţi pare,
Nu ai uitat, încă o simţi,
Eşti o atingere de floare,
Ce-apasă buzele fierbinţi

Frumoasă nu-i deajuns a spune,
De-am să încerc să te descriu,
Eşti mai degrabă o minune,
Ce mă îndeamnă ca să scriu

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghimpu rupe tăcerea: Când omul lui P se schimbă pe omul lui F, asta nu e reformă!

Stăm cu sufletul la gură
De la ce să-ncepem oare
Primul pas, de anvergură,
În reforma Ţărişoarei

Ne dorim să fie dură
Cum a spus-o Gimpu-Iute,
Scoatem deci omul lui P..
Şi numim omul lui F...

Parcă nimeni nu se plânge
De valori şi de principii,
Vom numi omul lui L...
Căci oricum e omul P...

poligramă de Iurie Osoianu (26 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul îngheţatei

Chemaţi-l pe cel care rulează marile trabucuri,
Pe omul musculos, şi-i cereţi-i să bată
În cupele din bucătărie iaurtul cel lasciv.
Lăsaţi damele să piardă vremea-n rochiile lor de zi cu zi.
Ele sunt obişnuite cu uzura; şi lăsaţi băieţii
S-aducă flori învelite-n ziare de luna trecută.
Lăsaţi ceea ce este să pună capăt aparenţelor.
Împăratul îngheţatei este unicul împărat al tuturor.

Deschideţi scrinul din lemn de pin,
Căruia-i lipsesc trei butoane de sticlă, luaţi
Cearşaful pe care-a brodat cândva nişte porumbei
Şi-ntindeţi-l peste ea, acoperindu-i chipul.
Dacă picioarele ei ţepene ies în evidenţă, ele fac asta
Pentru a arăta cât e de rece şi de tăcută.
Lăsaţi lampa s-o lumineze în acel decor.
Împăratul îngheţatei este unicul împărat al tuturor.

***Împăratul îngheţatei este, probabil, cel mai cunoscut şi mai ambiguu poem al poetului american Wallace Stevens. Conform celor mai autorizate opinii, naratorul necunoscut pare a pleda în favoarea recunoaşterii şi aceptării realităţii, inclusiv a morţii ca finalitate, refuzând magia aparenţelor înşelătoare. Viata trebuie trăită din plin, savurând toate plăcerile oferite de aceasta – cum ar fi o îngheţată sau o ţigară bună – pentru că moartea este oricum inevitabilă.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osânda lui Tartuffe

Tot zgârâindu-şi inima duioasă
Sub casta robă neagră, într-o zi
Când se plimba, cu gura lui băloasă
Şi ştirbă, mestecând misticării, -

Un pişicher de-ureche-l prinse zdravăn
Şi, aruncându-i în obraz ocări,
Îi smulse de pe trupul hâd şi reavăn
Veşmântul cuvioasei lui chemări.

Fusese descheiat pe jumătate!
În inimă, păcatele iertate
I se-nşirau - mătănii. Palid tare,

Tartuffe se spovedea. Dar zurbagiul
Se mulţumi să-i ia doar anteriul.
- Tartuffe sta gol din cap până-n picioare.

poezie celebră de Arthur Rimbaud, traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un fir albastru fumul de ţigară

în timp ce făceai dragoste cu mine
îţi împleteam din părul tău blond
aripi de înger

amândoi ne doream să ne smulgem din noi
din lutul trupurilor noastre bătrâne
deşi de multe ori zborul ne era scurt
din când în când reuşeam să ne înălţăm
şi acolo sus ne dezbrăcam de carne şi sânge
ne desprindeam de grija zilei de mâine
de boli de nevoi
nici nu mai respiram
păşeam cumva în moarte ţinându-ne de mână
două năluci străvezii abia pâlpâind
şi totul ţinea mai mult de o veşnicie
până când ne aprindeam ţigările
iar fumul de ţigară ca un fir albastru năuc
se furişa pe lângă noi
şi se ridica tot mai înalt tot mai subţire
iar din noi în timp rămâneau
doar două mucuri de ţigară

de multe ori mă visez că sunt
un mărfar uitat pierdut într-o gară pustie
unde nici măcar vântul nu vrea să mai adie
şi unde timpul nu mai curge
e prins strivit de acele macazului
de pe calea ferată ce duce spre Calea Lactee

poezie de Petru Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul in ceata

Ochii-i sunt goi,
Pleoapele-i cad
Friguri şi ploi
şi gheţuri îl ard.

Mintea-i uscată,
Mainile-l dor,
Vremea-nghetată,
Doar eu îl omor.

Riduri pe faţă,
Alcool in priviri,
Omu' e-n ceată
şi-n amintiri

Glasu-i prea mut,
Viseaza sau strigă..
Gandu-i cazut
iar moartea-l ridică.

poezie de Bucur Marius Ovidiu
Adăugat de Bucur Marius Ovidiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcire

După nume şi parolă,
Omul pare-a exista,
Dar stupid: se pierde-n ceaţă...
Unde oare s-o afla?!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa sorţii

Tot caut să-nţeleg menirea sorţii,
Aş vrea cumva, de pot, s-o îmbunez
Privesc spre casa ei, în faţa porţii,
Dar nu vreau s-o deschid, stau şi oftez.

Parcă mi-e foarte teamă ca să intru,
Să nu cumva să aflu ce va fii,
Gândind că cine ştie, înăuntru,
Ceva ce nu îmi place voi găsi.

Apoi regret şi vreau să-mping în poartă
Şi-ncerc s-o fac cu sufletul deschis,
Ce ar putea să fie... decât soartă,
Măcar aşa nu voi trăi în vis.

Îmi fac curaj şi-mi spun, va fi mai bine,
Prea m-am înţepenit în ce-a trecut,
Trăind pierdut în ieri, fără un mâine,
Nu-n ce-aş putea avea, ci-n ce-am pierdut.

Mă uit la casa sorţii... e lumină
Şi uşa ei mi se deschide-ncet,
Păşesc spre ea, iubirea să revină,
Să-mi încălzească gândul de poet.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când auziră boierii de una ca asta, se temură să nu le fi jucat iarăşi vrun renghi, şi de unde să nu fie aşa, se sculară, şi când văzură cum i-a poticălit ciobănaşul, se luară cu mâinile de păr. N-avură ce zice. Cu toate, unul din ei, care era şi mai semeţ, se otărî să se ţie de capul ciobănaşului, să nu-l lase să se sfinţească. Ciobănaşul însă îşi scoase calul din nomol şi, în învălmăşeală se strecură binişor, şi pe ici ţi-e drumul; plecă şi îi lăsă cu buzele umflate, cu braţele încrucişate şi fluierând a pagubă. Boierul cel semeţ şi neruşinat se luă după dânsul, îl ajunse, şi tot cu şoşele cu momele îmbla pe lângă el. După ce sosi la cetatea împărătească, ciobanul se înfăţişe şi el la împăratul ca să ghicească semnele fetei; dară boierul nu se dezlipea de lângă dânsul, nici cât ai da în cremene. Împăratul daca văzu pe cioban, dichisit, spălăţel, cu ţoalele curate pe dânsul şi cu mustăcioara mijindă, îi plăcu şi lui; mai ales că era şi mândru şi sta înfipt înaintea lui şi cu coraj, îl priimi deci să vie să ghicească. Înfăţişându-se înaintea sfatului împărătesc, unde se afla şi împăratul cu împărăteasa şi cu fata lor...

Petre Ispirescu în Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se-ntoarce sângele păgânesc! Spiritul e-n preajmă, dar de ce Cristos nu-mi vine într-ajutor dăruind sufletului meu nobleţea şi libertatea. Vai! S-a sfârşit cu Evanghelia! Evanghelia! Pe Dumnezeu îl aştept cu lăcomie. Sunt de neam prost, de-o veşnicie.

Arthur Rimbaud în Un răstimp în infern, Sânge osândit (aprilie 1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!