
- fochist
- E-acel unic truditor,
Care, după ce-a murit,
Chiar de-n rai nu e primit,
Tot mai are-un viitor.
Fochist (definiţie)
definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

Imunitate guvernamentală
Cu-o aşa imunitate,
Chiar şi după ce-a picat,
S-a văzut că dintre toate
Nici parchetul n-a mişcat!
epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!


După revelion
Chiar de stăm şi socotim,
Nu-nţeleg cum poate fi:
Noi cu-n an îmbătrânim,
Iar nevestele... cu-o zi (?!)
epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!


Despre pensie
Cică, după Revoluţie,
O grămadă de golani
Au primit, prin constituţie,
Pensie de veterani!
epigramă de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lui nea Iancu Caragiale
Păi... care naţiune mai e pe astă lume,
Pe deşte dac-ar fi, nici nu mai socotesc,
Din orişice necaz, belea, scorneşte glume,
Mai bine şi mai mult ca neamul românesc?!
Si, ce popor măreţ mai are-un scriitor
Stilat cum altul nu-i, ca Iancu Caragiale,
Un om la locul lui, cu-ambiţ, stăruitor,
Şi-atât de serios, fiind din... Haimanale!?
Ce-a scris la vremea sa, nu mai repet, ştim toţi,
Despre năravuri, hibe şi vicii româneşti,
De ipocriţi sadea, corupţi, mişei, netoţi,
Ce-n patru zări de caţi, nu-i ţară să găseşti,
De-aceea, cât am fi şi-acum de păcătoşi,
Popor cu datini vechi, şi-apoi... tradiţional,
Suntem ca niciodat' şi mândri, şi făloşi,
Că tot ce-a scris cândva şi azi e actual!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!


Moartea dresorului de sticleţi
A murit dresorul de sticleţi!...
A murit şi ultimul dresor...
A murit cu mâinile pe ei,
Şi cu ochii-nfipţi în ochii lor!...
Şi-n odaia lui n-au mai rămas
Decât note muzicale, desenate pe pereţi,
Portativele de sârmă, fabricate de ovrei,
Coliviile de sfoară, cu grăunţele de mei...
Şi vreo sută de duzini de cântăreţi
Îmbrăcaţi în doliu mare,
Care i-au cântat la-nmormântare
Şi-au să-i cânte şi la parastas...
A murit dresorul de sticleţi!...
A murit dresorul, fericit -
Că sticleţii lui –
Copiii nimănui –
L-au stimat şi l-au iubit...
Şi că el a scos din ei
O falangă minunată
De maeştri cântăreţi –
Nu ţârcovnici mititei,
Ca dresorii de-altădată!...
Căci e drept că-n viaţă lucrul cel mai greu
E să-şi piardă omul vremea cu sticleţii,
Ca să pună la curent analfabeţii
Cu ce-a neglijat să-i pună Dumnezeu!...
A murit dresorul de sticleţi!...
Dar –
Surpriză mare –
După ce-a murit,
Guralivii cântăreţi s-au răzvrătit,
Declarând că-n cariera lor
Nu mai au nevoie de un alt dresor!...
Şi din coliviile de sfoară
Au zburat cu toţii, să cânte-n stradă-afară...
Şi-au jurat solemn pe viitor,
O completă libertate
Pentru cântecele toate...
Şi sticleţii toţi –
Să cânte numai după capul lor!...
A murit dresorul de sticleţi!...
Bine c-a murit la timp şi el –
Căci era bătrân,
Beţiv
Şi chel...
Dar, la drept vorbind, era "dresor" –
Fiindcă, după moartea lui, sticleţii
Când au încercat din nou să cânte
Numai după capul lor...
Au dat "kix" cu toţii,
Şi cântăreţii
S-au întors afoni în colivie!...
S-au întors cu toţii!...
Dar ce folos –
Că dresorul ce-a murit n-a fost Cristos,
Şi dresorul mort nu mai învie!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, XXII, nr. 7-8 (august 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Darwinistă
De când prin ziare-am tot citit
Despre extratereştrii care
Apar, dispar, din infinit,
În obiecte zburătoare,
Am început să cred şi eu,
(Chiar dacă prin bisericuţe
Se-nalţă Dumnezei mereu)
Că noi ne tragem din maimuţe,
Numai că soiul respectiv,
Din care-am fi atât popor,
Cu al meu simţ intuitiv,
E cert c-a fost inferior,
Fiindcă logic dac-o iei,
Imaginaţi-vă şi voi,
Din ce maimuţe se trag ei,
De au ajuns până la noi!
Valeriu Cercel
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea
E-acel monstru pe pământ
Ce te bagă în mormânt,
E-acel monstru ce te-ngroapă,
Ce înhaţă nu mai scapă.
epigramă de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme şi epigrame (30 septembrie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!



Chestiuni neexplicate (celor interesaţi)
E-o chestie ce nu s-a explicat
Şi chiar de-a fost, nicicum clar şi concis:
De ce un individ ce-a divorţat
Ajunge în infern, nu-n paradis?!
Pentru că cei ce s-au căsătorit
Şi-au divorţat de două ori, sau trei,
În paradis e-un loc nepotrivit,
Venind cu-aşa nărav şi obicei;
Ca să te-nsori în rai, o dat' măcar,
Sau chiar să divorţezi, n-ar fi păcat...
Problema-i că, în raiul legendar,
Un popă nu găseşti sau avocat!
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cucul meu, cadou primit
De la tata, când mi-a spus
"Fii, băiete, mulţumit
Că pe lume te-am adus!"
M-a adus, nu zic că nu,
Da' al dracu' cuc din hol
S-a prostit, auzi şi tu!...
Mă va da-ntr-o zi de gol!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui om sărac
A murit un om pe care
L-a primit la sân pământul,
La a sa înmormântare
După dric plângea doar vântul.
epitaf epigramatic de Henry Găbunea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!


- hidrolog
- E un văr, nepot, sau unchi,
Ce-a rămas pe veci olog,
Făcând apă la genunchi,
Tot umblând ca un milog.
Hidrolog (definiţie)
definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!


- prieten
- Este persoana-aceea care,
După tradiţi' româneşti,
Când ai necazuri, supărare,
E prima ce... o bănuieşti.
Prietenul (definiţie-epigramă)
definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!


- prostie
- Este boala ce nu doare
Chiar dacă produce greaţă
Şi de care omul moare
De mai multe ori în viaţă.
Prostia (definiţie)
definiţie epigramatică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!


Reumatism
Şeful meu, domnul Georgică,
Om integru, respectat
La birou, la una mică,
De tot natu-i salutat (!)
La frizer, la lăptărie,
Prin talcioc şi când mai iese
Cu Tănţica lui nurlie,
De şoferi şi florărese,
Chiar şi-afar', în deplasare,
Fi'nd a' lui subordonat,
N-am văzut vreunul care
Pe el nu l-a salutat,
Până luni, la Eforie,
Când făcurăm un ocol,
Delegaţi la Cisnădie,
După colţ, la Techirghiol,
Să ne ungem cu noroi,
Că din iarnă, din Bucegi,
Reumatici amândoi,
Leac mai bun nu-i să te dregi,
Numai că, unşi cu noroi
De la tălpi pân' la chelie,
Dezbrăcaţi, ca dracii goi,
Cin', pe şefu', să-l mai ştie (?!)
Arătând în fundul gol,
(Mă iertaţi de-acest cuvânt)
Sub beneficul nămol,
Toţi o apă şi-un pământ,
Pân' ce-apar vreo câţiva inşi,
Cum şedeam noi la uscat,
Ne măsoară şi... surprinşi,
Cu respect m-au salutat,
Ca apoi, mai mulţi din gloată
Exclamând "ooo!" se mirau,
Şi-unii chiar, ca la armată,
Cu-n salut mă onorau,
Că de marţi, şefu' meu, Gică,
Din orgoliu, fanatism,
Mă urăşte,-mi poartă pică,
Pentru-al meu... reumatism!
Valeriu Cercel
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spiritul meu este liber
Spiritul meu este liber,
chiar de-n trup deseori
durerile-s mute-nchisori,
chiar de-n gând uneori
mai cad din seninuri ninsori.
Spiritul meu este liber:
nu-i pasã re cu aripi mai largi,
nu-i zbor cu cer mai înalt.
Spiritul meu este liber.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


După ce-a murit, nu l-a mai interesat viaţa!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforişti reuniţi într-o colecţie memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referinţă!

Referendum
De când mama m-a făcut,
Pân-acum, pensionat,
Niciodat' nu am văzut,
Panică mai mare-n sat:
S-a tot dat, mălai, ulei,
De la dom' primar din stoc,
Zăhărel de câţiva lei,
Chiar şi lemne pentru foc,
Ȋncât, după cum ne-a spus
Chiar şi popa, democrat,
Tot mereu un deşt am pus
Şi cu-ai noştri am votat,
Numai că, se-aude-acum,
Cât ar fi la noi, cum zic,
Societate de consum,
Că nu se mai dă nimic,
De-am ajuns să ne-ntrebăm,
Fir-ar ea, azi, de belea!
Cu cine-o să mai votăm,
Dacă nu se dă ceva?!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nedumerire
Acum două luni mi-a prescris
Un doctor, că numele-mi scapă,
Să beau, cum demult am omis,
Pe zi, opt pahare de apă,
Având un efect curativ,
Rinichi, diabet, năpârlire,
Uita-voi şi de laxativ,
Chiar ştofa mi-o face subţire (!)
Şi-am fript-o normal, să constat
De cura prescrisă că are,
Pe lângă ce mult m-a costat,
Efecte total secundare:
Sughiţ, ameţeli şi arsuri,
Simţind cum ficatul îmi crapă,
De când folosesc ca măsuri,
Pe zi, opt pahare de apă,
Şi-l cat nefiind dumirit
Că nici până astăzi nu ştiu
Cumva dacă s-a referit
La vin sau... mă rog, la rachiu (?!)
Valeriu Cercel
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amintiri despre viitor
Îmi amintesc cu exaltare,
Ca orice alţi pensionari,
De fericiţii ani în care,
Eram cândva şi noi şcolari,
Când ne spunea cu pasiune,
În clasă, profa, zi de zi,
Că pentru-a noastră naţiune,
Şi-al ţării viitor vom fi!
Prin anii de liceu, apoi,
O altă frază auzeam,
Că, viitorul suntem noi,
Şi-atât de mult ce ne mândream...
La facultate-am fost deja
Convinşi, din ce ni s-a predat,
Că, viitoru-l vom schimba
Cum nici nu ne-am imaginat,
Şi l-am schimbat, e-adevărat,
Atât de mult, de necrezut...
Copiilor nu le-am lăsat
Nimic să aibă de făcut!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se ştie că Buddha a murit în ziua în care a avut proasta inspiraţie să mănânce carne de porc. Dar porcul, ştiţi cumva când a murit? Ei bine, porcul a murit în ziua în care a încercat să devină buddhist.
citat din Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
