Cântec de primăvară

A venit iar primavara
peste camp si peste case
cantaretii scot vioara
nu le mai sta frigu'-n ooase.

Si pe strune incep sa cante
viata noastră cea "usoară"
cu melanclia-n frunte
si cu dorul subtioara.

Soarele e printre ramuri
frunzele isi vad verdeata
Ion spune peste dealuri
la pomi "bună dimineata!"

Si miracolul de vara
va veni si el curand
toti poetii ies afara
nu mai au dorul in gand.

poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

mi-e dor de tine
ca de-o primavara
invesmantata in soare si
in flori
ce isi revarsa viata
peste mine
si imi culege de pe
frunte nori.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa fie

Sa fie o dimineata copilaroasa si moale,
prin care trecand, lumina sa scoata
fosnet de iarba si cantec de greieri,

Sa miroase in camera a iz de primavara,
si sa te vad pe tine.

Din ganduri de dragoste
sau numai din somn trezindu-ma,
bucuros si buimac,
sa trag peste mine o haina,
si sa ies naucit afara,
cu picioarele goale si...
sa inspir aroma diminetii..,
privindu-te.

si sa te intreb fericit...

Stii cumva in ce an suntem?

poezie de Cătălin Antonov (2 noiembrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Unde te duci frumoasa doamna?
Ai stat trei luni, acum te duci,
In urma ta miros de Toamna,
creta, cerneala, si de nuci.

Mai stai o zi si ne-ncalzeste,
Soarele tine-l peste noi,
Caci sora ta totul raceste,
Si-aduce doar zile cu ploi.

Marea e trista, cerul te plange,
De dorul tau frunze-or sa cada,
Azi toti la pieptul lor te-or strange,
Si-or astepta sa te revada.

Unde te duci frumoasa doamna?
E trist si -n casa si afara,
O-ntampinam maine pe Toamna,
Dar ne e gandul tot la Vara.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul mamei de copil

Pretuieste-ti mama in viata
Stergei golul sufletesc
Te-a crescut cu greutate
Si cu dorul parintesc
A muncit o viata intreaga
Si-a uitat de gura sa
Iar acum la batranete
Ea te roaga n-o uita
Vino macar si o priveste
Gura sa cum gangureste
Se gandeste la baiat
Cum de mic la invatat
Sa nu faca umbra in lume
Ci sa isi faca doar un nume
O femeie sa iubeasca
Si cu ea sa isi faca casa
Iar apoi la batranete
Sa o duci la nepotei
Sa se bucure de ei
Dar isi plange dorul mare
Ca baiatul nu-l mai are
A murit de tinerel
Si-a lasat un nepotel
A lasat si o nepotica
Insa ea e tare mica
Nu va sti ea de parinti
Ei sau dus intr-o clipita
Au lasat bujor in casa
Garofita la fereastra
Iar pe mama suspinand
Si de dorul lor plangand.

poezie de Iliuţă Cozma (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Iliuţă Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

copacul din gradina mea
nu stiu cu ce se hraneste;
poate cu mine, poate cu tine.

frunzele lui sunt atat de colorate,
crengile sunt pline de viata,
in jurul lui sunt trei meri mai mici,
sta impunator peste toata gradina,
sta impunator peste toata inima,
cine il uda?
cine ii taie frunzele uscate?
cine?
poate eu,
poate tu,
poate fetele cu fustita rosie
ce isi scrijelesc numele pe el.

incearca sa-l asculti,
suiera vantul
ce-l face sa danseze intr-un mod ametitor

te ia cu somn
te ia cu dor
te ia cu vise

fetele cu rochite
se plimba langa
portile deschise.

fructele sunt adunate,
inimile sunt coapte,
visele sunt inaltatoare,
copacul meu se vede de peste hotare.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret

Iubesc sa te vad fericita,
Iubesc sa te vad cum zambesti,
Regret cand te vad asa cruda,
Nu iti mai pasa, peste toti vrei sa treci...

Zadar... poate fi si prieten, sau ruda,
Nu inteleg cu cine te-ntreci,
Regret sa te vad fericita,
Cand pentru un zambet pe toti ii ranesti.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul primăverii a bătut; peste dealuri, peste văi, peste ani, dorul leagănului mă ajunge; spre codru mi se întorc ochii, şi zăresc umbra părului copilăriei mele, care îşi întinde ramurile ca nişte braţe ce îşi scutură florile pe inima mea ca o ploiţă răcoroasă.

Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de iarna

Goliciunea iernii pare
Tristete traita-n visare
Peste tot ea stapaneste:
Case, dealuri amorteste.

Din aerul lipsit de soare
Pe pamant vor sa coboare
Mici stelute argintii
Alergand printre copii

Alba, moale si pufoasa
Peste camp e haina groasa,
Neaua acopera-ndata
Natura-mpodobita toata.

Un cantec surd se-aude
In departare, unde
Vantul matura-n cale
Fluturi albi cazuti in vale.

Adanca si misterioasa
Tacerea se asterne deasa.
Stelutele-nfloresc plapande
Pe la geamuri tremurande.

poezie de Mirela Aldea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fisură

Fii atent cum bate soare:
Peste case,
Peste oase.
Îşi ia toamna la plimbare
Şi se-ntinde
Şi se-aprinde
Printre frunze,
Nepătrunse -
În visare.

Fii atent cum suflă vânt:
Peste dom,
Peste om.
Se ascute din pământ
Şi se plimbă
Şi se schimbă
Printre buze
Mai obtuze -
‘n legământ.

Fii atent cum strânge nori:
Peste câini,
Peste mâini.
Îşi vând ploile din zori
Şi se-ajută
Şi se mută
Printre ochi
De deochi -
Amatori.

Fii atent cum cântă gură:
Peste limb,
Peste timp
Se alintă şi se jură,
Şi se-ascultă,
În acută,
Printre tremur
Şi cutremur -
În fisură.

poezie de Gabriela Chişcari (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor poeţi

Penele incep a zămisli
Întristarea nopţii de tăciune,
Sună jalnic, prăfuite strune,
Bate vânt pe străzile pustii.

Peste lac, grăbite valuri trec,
Sălciile se-apleacă peste undă
Vrând cu a lor ramuri să ascundă,
Bărcile ce-s trase la edec.

Negura se cerne peste chipuri,
Suflete să nalţă-n bolta naltă,
Chipuri noi se zămislesc din daltă,
În clepsidre şovăiesc nisipuri.

Cântă triste muzele in cor,
Trişti Amorii se topesc în zări,
Pică stele, albe lumânări,
Şi zâmbesc poeţii care mor.

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiducie contemporană

M-apucă dorul iar de ducă,
Când sărăcia-mi dă târcoale.
Dacă mă prinde cea nălucă
La brâu pun trei pistoale.

epigramă de Nicu Petria (ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecasem

Plecasem demult. Mai întâi peste ape
apoi peste câmpii, peste munţi
peste aerul strâmb
peste cerc, peste îndepărtarea cercului
peste apropierea dintre noi
peste o mână pierdută
peste trei degete curbate
peste un sărut întâmplător
peste plăcut. Peste asta!
Plecasem demult
de mult
ce plecasem...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gand frumos

Un gand frumos ne-aduce-n prag
O noua zi cu soare
Si ceea ce ne este drag
Mai înflorit apare.

Un gand frumos ne-aduce-n inimi
O nesfarsita bucurie
Un gand frumos ca niste flori
In luna lor de miere.

Un gand frumos pentru sarmani
E ca o mangaiere
E ca o raza la liman
Ce-n veci de veci nu piere!

Un gand frumos de primavara
Insufleteasca-ti a ta viata
Un gand frumos plin de iubire
Sa insoteasc-a ta privire!

poezie de Andrea Kasznel
Adăugat de Andrea Kasznel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine se uita in sertarele mele da peste o intreaga farmacie. Dar dragostea de viata e un sentiment parsiv! In fiecare dimineata, cand vad cerul limpezindu-se, redescoper senzatia sacrului, desi v-am marturisit ca nu sunt un om religios.

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie minora in cheia sol

Iarna, vara, triste coboara
Cinta in simtiri flaute,
Viori dulci si plins de chitara
Cara iar printre noi umbrele,

Frunzele cresc in pomi si padurea
Renaste in trunchi de creion
Se invirt in memoriu de sunete prelungi
Cortegii de zapezi topinde, ce mor.

Refren:
Viata renaste in noi peste moarte si disperare
Viata verde sub virf de creioane-
Puls ce-n inima doare,
Se-nvirt in vene zvicnind lumina la unison
Danseaza-n navalnicul singe
Poeme-n minoruri, in cheia sol.

Tu nu mai vii, te povestesc piane
In scrisori cenzurate de timp
Creioane deseneaza conturul
Tau printr-un cald anotimp

Moartea veche si noua-n poveste
Urca prin paduri si lega
Cu un lant de aur amintirea
Amintirea frugala si trista
A umbrei mele,
De cea alba si moarta-
Pustie, de umbra ta.

Refren
Viata renaste in noi peste moarte si disperare
Viata verde sub virf de creioane-puls ce-n inima doare
Se-nvirt in vene zvicnind lumina la unison
Danseaza-n navalnicul singe
Poeme-n minoriri, in cheia sol.

Te-as mai spune prin sute de glasuri
Ce cinta azi liber sub zari
Peste gloante strapunse prin steaguri
Gaurind oase crude si flori,

Ti-as cinta cu ploi repezi sub cerul
Imbracat in catifea mov,
Sau sub clarul miocrdic de luna
Elegii de Rachmaninov.

Cortinele cad sub copite
De cai liberi saltind peste cimp
Lanturi rupte in fuga, cad ziduri
Sub creioanele cu virful ciunt

Padurea recinta sub frunze
Albastre-aurii un poem,
Pentru tine curg lacrima de cristal la final,
Cu-acest strop de sare ultim, de vers.

Refren:
Viata renaste in noi peste moarte si disperare
Viata verde sub virf de creioane-puls ce-n inima doare,
Se-nvirt in vene zvicnind lumina la unison
Danseaza-n navalnicul singe
Poeme-n minoruri, in cheia sol.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă târzie

luna nopţilor cea argintie,
stă între moarte şi-ntre veşnicie,
autumnale torţe ard pe culmi,
se scutur frunzele din vechi salcâmi.

în melancolic cântec de vioară
cad albe brumele îndecuseară
şi se răsfaţă stelele pe cer
în drumul lor de noapte, efemer.

bruma rece pe foşnitul de foi,
ajunge-n suflete până la noi
şi o descoperim cu strigăt mut
şi c-un înfrigurat necunoscut.

din răsărit vine miros de iarnă
amestecat cu abur de povarnă,
zorii au vuietul dulce de- aramă,
pruncii se scoală-n dorul de mamă.

un ram mai bate-n geamuri parcă,
ar vrea ca vara să se mai întoarcă
să taie drum cu raze temerare
printre costişe şi printre izvoare.

trecut-a viaţa noastră de prisos
ca frunza lui octombrie pe jos,
tot ascultând cum vine peste noi
această iarnă cu zăpezi şi ploi...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori...

Peste tot dai doar de flori...
Peste dealuri şi câmpii,
În buchete la copii,
În ghiveci, pe rămurele
Dar şi-n locuri strâmturele;
Mai găseşti flori şi pe piept
Şi pe cap când eşti deştept,
Flori poţi prinde la stomac,
Sunt şi-acelea cu caimac;
Flori se scot şi prin viu grai,
Sunt şi flori de mucigai,
Nu mai zic, les fleurs du mal
Recitate gutural....
Iar primordiala floare
Cea trimisă de la soare...

poezie de Vasile Zamolxeanu (11 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nopţii

E-un tremur printre razele de lună
şi nicio stea pe cer. E-aşa pustiu
încât, în noapte, par că se adună
oştirile trimise din neviu.

Se-agită-n murmur tainic printre ramuri
o adiere stranie de vânt,
iar peste lac, în valuri fără hamuri,
aleargă bidiviii de spăimânt.

E-o noapte neagră, noaptea cea mai noapte,
şi se cufundă în tăceri prea mult.
Mi-e dor de stele, foşnete sau şoapte
pe care-n întuneric să le-ascult.

A-nfăptuit el, dorul, o minune?
Nu ştiu ce-a fost când au plecat, tiptil,
şi umbrele, şi norii, dar pot spune:
privighetoarea a-nceput un tril.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu implor!

Peste tot pamantul, dimineata,
Trece-o umbra invelita-n ceata.
E ora cand o noua zi se-nvata,
Cand clipe trec si mai scurteaza viata.

Colinde se mai scriu pe la rascruci
Si vanturi ne-mpresoara-n frigul iernii.
Dar n-a sosit nici ceasul de bejenii
Si nici nu-i inca timpul sa te duci...

E umbra ta aceea ce ma doare
Si versul meu e crud si-nlacrimat.
Nu vreau sa plang ce-n urma ai lasat
Si nu-ti implor iubirea trecatoare.

Mai trece timpul peste ceta zilei,
Sunt anii nostri cei ce vor sa treaca.
In amintire, iar tristeti ma-ncearca,
Am sa invat sa caut ochii tai.

Peste tot pamantul in amurg
Mai trece-o umbra, invelita-n ceata.
A mai trecut o zi, de dimineata,
Pe-obrajii mei doar doua lacrimi curg.

poezie de Ramaiana Pana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar femeia poate fi

Mai regina decat floarea,
Doar femeia poate fi,
Mai adanca decat marea
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca destinul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca pelinul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat viata,
Doar femeia poate fi.
Mai desteapta ca povata,
Doar femeia poate fi.

Mai cumite ca poemul,
Doar femeia poate fi.
Mai cumplita ca blestemul,
Doar femeia poate fi.

Mai aproape decat dorul,
Doar femeia poate fi.
Mai de soapta ca izvorul,
Doar femeia poate fi.

Mai de-april ca primavara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai de taina ca misterul,
Doar femeia poate fi.
Si mai tare decat fierul,
Doar femeia poate fi.

Mai barbata ca barbatul,
Doar femeia poate fi.
Mai amara ca oftatul,
Doar femeia poate fi.

Mai frumoasa decat Zeia,
Doar femeia poate fi.
Si mai vie ca scanteia,
Doar femeia poate fi.

Mai fierbinte ca Sahara,
Doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara,
Doar femeia poate fi.

Mai inalta ca povata,
Si mai scumpa decat viata,
Doar femeia poate fi.

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!