Dojană
Cățeaua mea, neîndoielnic, la minte e destul de-ntreagă.
Ne-ntorceam. Ea, spre mângâiere, sub mâna-mi capul gros și-l bagă.
Are, se vede, presimțirea c-o s-o mustrez. Tace chitic.
O trag oleacă de ureche. Mă uit urât la ea și-i zic:
De ce te porți urât, frumoaso, făcându-mă de râs în lume?
Când te dedai la fapte rele pe care le consideri glume?
Alergi, te zbengui, latri, urli, te tăvălești printre boscheți
Și nu o dată bagi copiii și câinii lor în sperieți.
Nu-ți iese un cocoș în cale să nu scoți sufletul din el
De-mi vine în pământ să intru când te comporți în acest fel.
Îmi e rușine, zău, de oameni, deși, știu, ai și calități:
Credința și deșteptăciunea de ce nu vrei să le arăți?
Afectuoasă, rezervată, așa cum ești acum acasă
Aș vrea să fii și la plimbare, când brusc devii capricioasă!
poezie celebră de Victor Hugo
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De ce te porți urât acum cu mine?
Din ziuan care mam născut
Eu team iubit și o știi bine,
Absolut tot la tine mia plăcut,
De ce te porți acum urât cu mine?
Copil fiind am mai greșit câteodată,
Însă nicicând mai mult de se cuvine,
Răul eu nu ți lam dorit vreodată,
De ce te porți acum urât cu mine?
Țiam dat tot ceam avut mereu,
Team îngrijit cum am știut mai bine,
Și ca so fac, am tras din greu,
De ce te porți acum urât cu mine?
Team dus la sport pe stadioane,
Team dus snoți în mari piscine,
Team dus la munte, la cabane,
De ce te porți acum urât cu mine?
Tu ai băut cât pentru cinci persoane,
Team dus chiar la femei străine,
Team dus la doctor de ai avut frisoane,
De ce te porți acum urât cu mine?
Team dus în multe țări din lume,
La cinema, la teatru, chiar la balerine,
Team îmbrăcat în splendide costume,
De ce te porți acum urât cu mine?
Te miști acum cu greu și fără vlagă,
Văd că refuzi să mai asculți de mine,
Deja eu te compar cu o mârțoagă,
De ce te porți acum urât cu mine?
Tu trup nevolnic care mai trădat,
Pierzânduți verva, dinți și chiar părul,
Ținândumă mai mult culcat pe pat,
Va trebui să afli de la mine adevărul:
Vreau să fii sigur că dacă vei continua,
O să tengrop și am să renunț la tine,
Am să apuc să merg pe calea mea,
Că prea te porți acum urât cu mine.
poezie de Paul Constantin (7 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
O faptă rea poți să nu repeți și să te căiești de ea, pe când gândurile rele generează mereu fapte rele. Fapta rea nu face decât să deschidă calea spre alte fapte rele, gândurile rele însă te trag pe această cale cu o putere căreia nu te poți împotrivi.
Lev Tolstoi în Învierea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Oamenii din întreaga lume sunt prea concentrați pe aspectul lor fizic. Prea mult! Este normal să aibă grijă de modul în care arată, dar folosirea excesivă a machiajelor, a steroizilor și a botox-ului a ajuns să ne transforme în personaje ridicole. Lumea a luat-o razna! Filtrarea oamenilor prin această prismă de frumusețe artificială este... cel mai urât lucru din lume. Este într-adevăr dezgustător! În loc să ne ajutăm pe noi înșine pentru a trăi prin adevăratul nostru potențial, aceste industrii ne blochează în închisori imaginare doar din cauza esteticii. Și nici măcar a unei reale estetici, a uneia naturale, ci a uneia forțate. Nu contează cât de bine arăți, dacă ești urât în suflet, vei fi mereu urât. Nu contează cât de urât arăți, dacă sufletul tău strălucește, atunci ești un om deosebit.
citat din Julia Roberts
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat
Totuna sunt veninul și dulceața,
Chiar binele și răul par la fel,
Ești conformist și, totuși, ești rebel
Plângând, tu râzi; așa îți trece viața...
Răspunzi cu "Da!", deși ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu dorești să fugi,
Și-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai ești chiar tu.
Tu furi și-apoi, căit, tu dăruiești,
Ai vrea să urli, dar îți place mut,
Ai câștigat și, totuși, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deși drept nu ești!
Ești prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubești săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gașcă, dar rămâi...
Prea ești deștept, când proștii te-nconjoară,
Și familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Ești înăuntru, doar când ești... afară.
Ești extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, ești de stânga - vai!,
E ca și cum în Iad ai fi în Rai,
Ești "contra", mai întâi, și apoi "pentru".
De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai știe,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Și vrea să te redea pe tine ție!
poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cerșetorul
Un codru de pâine de-mi vei da străine,
Foamea să mi-o amăgesc puțin,
Voi ști că ai milă de oameni ca mine
Și sufletul nu-ți este pustiu.
De-mi dai cu drag ceea ce-mi dai,
Dumnezeu înmulțeste fără de grai,
Iar tu om cu milă și suflet de rai,
Rege ești, între cei ce suspină.
Nimeni nu vrea să trăiască urât,
Dar destinele vieții nu noi le-am făcut,
Ele sunt lecții și punți de trecut...
Noi începuturi pentru mult mai mult.
Bodaproste străine!
poezie de Valeria Mahok (22 mai 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrie-mi
Când vântul suflă printre copaci
Și vrei să fii singur, nu vrei să vorbești cu nimeni
scrie-mi
Când găsești in oameni
Doar ipocrizie
Tu nu mă uita
Și dacă nu ai nimic de spus
Nu iti face griji voi intelege
E suficient să știu
Că te gandesti la mine...
Scrie-mi când nu vrei să vorbești cu nimeni,
când aduni în suflet singurătate,
când găsești în oameni stelele apuse.
Scrie-mi când nu ai nimic de spus și vrei să taci...
Dacă ești un gând sau ești doar o văpaie,
știu că mă păstrezi într-un mugur de lumină
unde sufletul meu arde fără căință în umbra ta.
poezie de Camelia Oprița din Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Primăvara sufletului meu, clădită din cuvinte (22 februarie 2008)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răni pentru templul meu
Totuși nu mă sinucid
prea-i de tot urât în lume
îmi voi pune rana-n zid
templul meu să o consume
N-o mai fi urât în lume
moartea își cam bate joc
viața se ține de glume
nenorocul de noroc
Moartea să nu-și bată joc
îmi pun viața iată-n zid
la cuvinte le dau foc
poate astea mă ucid
Și cum e urât în lume
îi dau morții un alt nume
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dawson: Todd, am spus să te duci naibii. Ar trebui să-ți fie rușine, omule, și nu pentru că te porți urât cu oamenii pentru că sunt mulți care fac asta. Ar trebui să-ți fie rușine pentru că ți s-a acordat un privilegiu uimitor și tu nici măcar nu iei asta în serios. Ai ocazia să faci filme. Îți câștigi existența făcând asta și tu nici măcar nu apreciezi acest lucru. Filmul acesta nu o să fie bun de nimic. Eu știu asta și tu știi asta și toată echipa știe asta. Și probabil că și următorul tău film o să fie la fel. Ți s-a dat această șansă incredibilă, iar tu o dai în bară. Îmi este milă de tine. Dacă o să ajung vreodată aici, o să fac totul diferit. (Oamenii îl aplaudă până când se întoarce Todd spre ei.)
Todd: Ai mare curaj, puștiule. Acum dispari de pe platoul meu. Ești concediat.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deci, dacă vrei să fim prieteni, nu-mi spune că nu te bagi. Nu-mi enunța cu claritate datele problemei și nu-mi explica rece și obiectiv de ce s-a ajuns la astfel de rezultate. Le știu mult prea bine. Nu te erija în judecător, locul e deja ocupat de experți în domeniu. Nu sta pe margine, nu-mi zice că e ultima dată când mă asculți, că nu mai vrei să mă vezi așa. Îmi poți spune ce crezi, ca și când ar fi prima dată. Și eu o să tac, de parcă n-am mai trecut prin asta. După care, treaba ta de prieten este să te bagi. Să te bagi și să fii de partea mea.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În personalitate se va vedea ce talente, abilități și cunoștințe ai scos la suprafață. Și în personalitatea ta stă salvarea ta pentru că orice îți dorești tu să obții poți obține cu abilitatea și competențele potrivite. Este puțin contraintuitiv pentru că omul vrea repede tot. Vrea soluția acum la greșeli făcute în 10 ani. Eu știu că nu există. Și nici nu îmi consum timp sau energie să lucrez cu oamenii aceștia până când nu vin ei, înfrânți și cu credința sfărâmată, să implore. Când omul spune smerit: "Fac orice, doar să scap din iadul ce îl trăiesc", atunci e semnul că poate începe să renască și atunci este pregătit să facă singurul lucru pe care îl știu în această lume ce poate ridica omul din iad și îi dă șansa să trăiască viața visurilor sale, să creeze raiul în sufletul lui și pe acest pământ. Să îți dezvolți personalitatea este singura cale pe care o știu pentru omul care nu are nimic altceva decât pe sine. Tu ce alegi?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dată când a văzut-o nu știa că e ultima dată când o vede. Lucrurile de felul acesta nu se știu niciodată. Nu a fost destul de atent cu ea acea utimă dată? Ba da! Dar nu destul cât să ajungă pentru totdeauna.
citat din Vivian Lamarque
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil sine Deo
Cu mâna să te-închini
Cu gura să dezbini
Să faci fapte cu toaca
Dar să nu vezi că-n troaca
În care-i vrei pe toți
Nu poți să bagi, să scoți,
După "bun" placul tău
Ce nu vrea Dumnezeu!
Acatiste de dai
Să crezi în duh și-n rai
Că geaba te închini
La oameni arlechini.
Unde nici slava nu-i
Credința, pusă-n cui,
Cuvânt ți-a ruginit
În gândul rău dospit.
Să te prefaci mieros
De-ai suflet oneros
Ți-e ție de folos
Dar nu ești credincios.
Așa cum vorbe dulci
N-ai cum să-împarți în pungi
Să-ndestulezi de harți
Doar joia după marți.
Când candelă aprinzi
Lumină să perinzi.
Și tihna, pacea ta, Împarte-o și-altcuiva
Fără s-aștepți nimic,
Nu-ți fă sufletul mic.
Degeaba vrei să pari,
Cu muritori vulgari!
Învață să fii Om!
Mai bine unui pom
Divulgă când ți-e greu
Nu unui fariseu.
Că-i plop, că-i nuc sau tei
Tu liniștea să-ți iei
Din rădăcini ca stânci
Statornice și-adânci.
Probabil maica ta
Crescut-a altceva
Și-ți zic să-ți amintești,
Fără să te smintești,
Maternul ei lirism
Sec de fariseism
Curat cum se-nchina,
Icoană- maica ta.
Prea greu s-o moștenești?
Prea trudnic să-mplinești?
Nimicul poleit
Demască-un ipocrit!
Așa că fă, cumva,
De nu te întina!
Ia-ți hrana din scripturi
Căciula să nu-ți furi!
19.08.2020
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum mai arăți, măicuță blândă
Cum mai arăți, măicuță blândă?
Poate albită și mai scundă,
Mai înțeleaptă, mai plăpândă...
Și-aș vrea s-ajung într-o secundă,
Să-mi treacă dorul ce mă doare,
Acum, în prag de sărbătoare.
Cum mai arăți? Poate mai tristă,
Și bolnăvioară... stând pe prispă
Poate îngâni o doină veche,
Privind cățeii în pereche,
Ce șed lipiți cu duioșie,
Să ai și tu, tovărășie...
Cum mai arăți, mamă duioasă?
Aș vrea să zbor până acasă,
Să văd ograda și grădina...
Să știi măicuță, eu port vina
Că mi-am dorit s-ajung departe,
Însă speranțele-s deșarte...
Ce straie porți, mamă iubită,
Tot vesta veche, ponosită,
Ce-o croșetai când eram mică?
Mai porți miros de levănțică?
Mai porți aleanul ce mă doare,
Mai porți în gânduri frământare?
Cum mai arăți măicuță blândă?
Poate de dorul meu, mai scundă...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început, ești supărat pe lume că a râs de tine când erai mic și prost. Îți juri răzbunare. Muncești ca un nebun, animat de motivația de a fi văzut că ești vrednic în ochii celorlalți. Atingi succesul și privești acum lucrurile de sus. Apoi, spui: "Ați râs de mine, acum v-am întrecut. V-am arătat că nu sunt fraier ba dimpotrivă, acum voi sunteți fraierii". Te bucuri că ai evoluat. Ce nu știi tu este că ai evoluat în cei pe care îi urai. Cei care îi privesc pe alții de sus, cei care împart lumea în învingători și loseri. Devenim ceea ce judecăm cel mai aspru. Devii amanta pe care o numeai curvă, devii dependentul pe care îl numeai slab, devii trădătorul de care erai dezgustat. Devii toate astea pentru că viața te poartă în toate rolurile de care e nevoie ca să devii cu adevărat ființa extraordinară care ești, cu inima plină de compasiune, toleranță, răbdare și înțelegere pentru tot ce înseamnă viața pe pământ și experiența uneori chinuitoare pe care o reprezintă. Când înțelegi că tu ești cel de lângă tine, atunci poți să îți mulțumești tu ție, pentru că ai muncit și ai evoluat. De data asta, pe bune. Printre greutăți spre stele!
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar când Lia ieșea din colibă, curtea era plină de flori răsărite pe urmele pașilor ei, care toate se clătinau plecându-se spre dânsa, dar îi ziceau întristate: "Bună ești, frumoasă ești, harnică ești, dulce ești la fire, și totuși, mult mai ai să umbli și să alergi, căci ursitul tău e dus după lume de 9 ani acum în pământ."
Ioan Slavici în Limir-Împărat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
- acasă
- Acasă este locul unde ești iubit cel mai mult și te porți cel mai urât.
definiție de Marjorie Pay Hinckley
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii din apus
De vrei să pleci, te du! Nu mă opun.
Luminii, să rămână, cum aș putea să-i spun?
Un suflet să se-ntoarcă? Degeaba l-aș ruga:
Nu știe ce e plânsul, își vede calea sa.
Îl știu, îl simt și-l înțeleg când tace:
Nu-i place, cu iubirea, să se joace
Cum aș putea, când Soarele apune,
Din roua dimineții, să-i pot spune:
"Întoarce-te cât nu ești prea departe!
E doar o noapte care ne desparte"?
Cum aș putea? E, oare, prea târziu
Să-mi luminezi apusul? Eu... nu știu!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taifas oltenesc (3)
Zarie, pune-oțâră de rachie!
De nu ț-o place, dă pe gât cu alta,
că e de prună, și să nu-mi spui mie
de înțărcat, cât are pește balta.
Și dă-te-ncoa, că am să-ț zâc o vorbă!
Hai, umple țoiu', nu te fă că plouă,
că altădat' te bagi ca musca-n ciorbă
și stai colea... ca cloța după ouă!
Așa! Așază-te mai lângă mine,
mai trage-ți sufletu', că-i gata treaba,
și nu te face nimeni de rușine
că ești fomee și că stai degeaba!
Acu', să-ț spui ce gânduri mă frământă,
de sânt ca oala de pe pirostrie,
și ete, mă și jur pe crucea sfântă:
cu ce-am acu', nu mă descurc, Zarie!
Că toți au un iPhone sau vin cu smartu',
și numai eu mă chinui cu laptopu',
de-mi zâc toți zăpăciții, că-i porthartu',
și-mi vine de pământ să dau cu clopu'.
Așa că nu mai fac feisbucăreală
decât acasă. Când ăilanți se bagă
să șeruiască fo muiere goală,
le zâc și eu că le lipsește-o doagă,
Da' m-aș uita -cum nu!- la câte-o fufă
din ălea de le zice,-acu', vedete,
că-mi place când nu au pe ele-o rufă,
da' par, printre muieri, mai alfa(bete).
Zarieee! nu mai pot, că mi-e rușâne
să stau degeab-așa, ca psihopatu',
că eu sunt Nae, muică, nu un câne,
să stau la colț, de-o să mă știe satu'.
Îmi iau aifonu' chiar de vând vițâca,
să vadă lumea că sunt om cu stare
și că-mi dă mâna, nu prea mult, nițâca,
chiar de n-am mai ieșit la vreo votare.
-Tu, Nae, tu n-ai minte cât o ceapă
din aia, de o mușc-afară gerul!
Auzi la el! cu un picior în groapă,
și vrea iPhone! Naeee, bătu-te-ar cerul!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lume, lume, soră lume
o vacă galbenă
este
atunci când te paște
și te tăvălești si urli
în sânge din sângele
în carne din carnea
o vacă galbenă
este
atunci când te strivește
cu tot
cu patul suferinței
și urci în trenul care rămâne
și pleacă gara
soră lume
tu m-ai născut în moarte
unde îmi sunt hainele
să nu umblu gol
în fața Domnului meu.
poezie de Alexandru Draganoaia
Adăugat de Alexandru Draganoaia
Comentează! | Votează! | Copiază!
E doar un vis...
Uneori viața îți joacă feste,
Că ai vrea să alergi afară,
Dar în suflet ai numai visări de poveste
Și timpul e anevoios că încă nu e vară.
În minte îți vin gânduri când scrii,
Mai mult în tăcerea nopții,
Dar te visez și când ai vrea să vii,
Știi e un vis, totul e la mana sorții.
Când mă trezesc din vis,
Mai am uneori un gând fugar,
Să las din nou sufletul deschis,
Cu îngerul de noapte hoinar.
Zilele nu seamănă între ele,
Iar eu sunt naivă acum ca o fată,
Și-mi vine dor de gândurile mele
Că e nepăsare în lumea asta toată.
poezie de Eugenia Calancea (1 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!