Arhitectul mării

Ghidrinu-n apa lui credulă
Ce coboară pân' la Notre-Dame

Îşi face-un cuib de alge-n unda
Curgătoare-a inimilor noastre

Cu acul verde-al trupului îşi coase
Zidurile straşnicei lui case

Şi devine-albastru şi-auriu şi roş de fericire
Devorând cărnurile nopţii.

poezie celebră de Yvan Goll din Les Georgiques Parisiennes (1951), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa este dimensiunea ecologică fundamentală a existenţei: Meuza îşi leagănă meduza, Rinul îşi mângâie vecinul; întinzându-şi pânzele, Dunărea îşi leapădă pulberea; în arca lui Noe, chiar şi Eufratul suie Araratul; la umbra piramidei, Nilul îşi plimbă crocodilul; Amazonul cară ozonul...

citat din Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bătrâneţe, omul îşi reduce treptat câmpul de activitate, mai întâi la ţara lui, apoi la oraşul lui, apartamentul lui, camera lui şi... mormântul lui. În zilele noastre, dacă are un computer, înainte de ultima staţie, se poate intoarce oricând în mod virtual, la activitatea "internaţională".

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăjeşte o bilă

la bricheta lui zippo scoasă din buzunar
în timp ce ascultă stairway to heaven
îi placuse întotdeauna led zeppelin
şi acul intră mişto în venă
smacul te lucrează serios
partenerul se sprijină de pereţi prins
de unda de fericire şi zâmbeşte dus
în nirvana cu părul zbârlit
fordul se clatină flegmatic prin gropile
făcute de ultimul îngheţ care a muşcat
regiunea pe care o patrulează
berea coboară pe gâtul uscat
amorţit de la ultima linie
colegul şi-a revenit şi îngână melodia
are glasul unei femei din corul bisericii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa pământească umezeşte, dar Apa Vie inundă ogorul inimilor noastre.

aforism de Florica Ficard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumpăna nopţii

în dantele de mătase
noaptea îşi îmbracă trupul.
cu un fir de păr îşi coase
rănile din suflet lupul.

fluturii bat în fereastră
cu reci aripi sidefii.
dorm crăiţele în glastră.
în tablouri dorm stafii.

şi în culmea depărtării
gândurile-mi sunt scântei.
eu adorm în sarea mării.
tu adormi în valul ei.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul îşi vânează prada plăcerii lui apoi se zăvorăşte bine între zidurile plăsmuirilor sale să nu-i tulbure nimeni neliniştea.

Ioan Hapca în Gânduri şi reflecţii
Adăugat de Sorin Cazacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

PÂN' LA CER...

Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Şi durerea de pe Cruce,

Pân' la Cer şi mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă uşoară
Dintr-o ţară-n altă ţară;

Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele îşi poartă
Spre a veşniciei poartă

Şi vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La dracul scriere...

A venit dracu
şi cu ochii cât cepele
mi-a sorbit duhoarea de usturoi.
Am plâns!
El râdea sub lacrima mea!
Mă luminam la faţă în prezenţa lui
Se îngălbenea la faţă cu mine spurcându-l...
Pe tabla de şah pensionarii mureau.
Parcul alungea foişoare.
Dracul!
La dracul!
Am găsit în căruţa cu fân acul
dar pe el nu l-am găsit cu firea
mea ascunsă în firea lui...
Ce dracu!
Când dracul îşi bagă coada
degeaba pescuiesc peştii apa cu plumb.
Când dracul îţi râde sub lacrimă
plânge Dumnezeu
o batistă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecie

În odăiţa îngustă a trupului
Mama numără inelele
Copacului.
Cu laţul privirii
Prinde curioşii
Care urcă
Sau coboară.

Eu sunt prins
În nodul de susţinere,
Acolo, unde sângele
Îşi murmură
Continuitatea.

În odăiţa încreţită a trupului
Sudoarea mamei
Macină vecia.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul reginei nopţii

Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-aţipite liniştea încet coboară,
S-a gătit regina nopţii în rochie sidefie
Şi răcoare-aduce vântu-n adierea lui de seară.

În mireasma ei divină, in a serii feerie,
O privighetoare-şi cântă dorul de la inimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-aţipite liniştea încet coboară.

Cupe albe îşi deschide zâna nopţilor de vară,
Singuratică în noapte veghează cu străşnicie,
Stelelor în dans feeric le compune-o simfonie,
Dintr-o cupă-nrourată i se scurge-o lăcrimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomi

Cred că niciodată n-o să văd un om
Sau un poem mai frumos decât un pom.

Un pom ale cărui buze-însetate trag
Din sânul gliei lapte, miere, cheag...

Un pom îl priveşte pe Dumnezeu în fiece minut,
Şi îşi înalţă braţele de crengi spre-al cerului ţinut;

În pomul binecuvântat vara or să se dezmierde
Pui de măcălendru-n cuib păzit de frunză verde.

Pom al cărui piept zăpada-l va înălbi,
Iar ploaia va fi hrana lui de zi cu zi.

Poezii poate scrijeli pe hârtie-orice om,
Dar numai Dumnezeu poate face-un pom.

poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă toamnei

De ce oare ulmii
Îşi sfâşie veşmintele
Şi dau din braţe
Cuprinşi de teamă nebună?
I-a părăsit
Pacea de aur a verii.
Risipite-s cheile,
Florile-chei ale fericirii,
În iarba cenuşie,
Şi de acum uitate,
Jurămintele dragostei
Răsună-n abis.

Măreţul rege
Straniul atotştiutor,
Stăpân al pădurii,
Renunţă la lupta
Cu norii
Şi lasă să-i cadă
Sceptrul ruginit,
Mărul înţelepciunii,
Şi-n putregai să se destrame
Giuvaerurile coroanei.
Printre foşnitoarele ramuri
Ale caprifoiului uscat
Pulsează teama dihorului
Şi deasupra iazului
Libelula se sparge
Ca o sticlă sonoră.

Numai centaurii
Cu bărbi roşii
Aleargă fericiţi
Cu scântei la copite,
Coboară colina,
Şi urmele lor de foc
În muşchi se sting.

Frunzele se desprind
De pe trunchiuri,
Mâini planând,
Şi ele se aştern dedesubt
Criptă de aramă
Păsărilor moarte.

Şi-n ruinele donjonului păsăresc
Mai locuieşte şi acum
Bufniţa noctură
Ai cărei ochi imenşi
Luminează destinul.

poezie clasică de Yvan Goll din Noul Orfeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaptelea trandafir

Primul trandafir e granit
Al doilea trandafir e vin roşu
Al treilea trandafir e pană de ciocârlie
Al patrulea trandafir e rugină
Al cincilea trandafir e nostalgie
Al şaselea trandafir e zinc
Dar al şaptelea
Preasuavul
Credinciosul
Nocturnul
Geamănul
Abia după moarte
Va creşte din sicriul tău.

poezie celebră de Yvan Goll
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva la malul apei

urmele paşilor Lui răsar luminând tăria nopţii
e noaptea inimii ce-şi doarme somnul
e noaptea cugetului ce-şi toarnă falsa împăcare
e noaptea sufletului însingurat şi alungat

ziua, lumea e pustie, arsă de soarele chemărilor
dar noaptea, urmele paşilor Lui devin solare
încălzind lumea cu iubirea Lui
limpezind ceruri şi cugete şi suflete

undeva la malul apei, umbra mea se curăţă de tină
sufletul meu însetat îşi ostoieste arşiţa
inima mea împăcată se cuibăreşte în pacea nopţii
iar cugetul meu se îmbrăca în lumină

în Grădina Ghetsimani fântânile au secat de lacrimi
Iordanul spăla picioarele cerului
cerul îşi caută lumina
iar lumina aşteaptă o nouă întrupare

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul este mic, dar scumpe haine coase.

proverbe româneşti
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, Ploieştencele

Pân' la măritiş, iubita
E ca versul lui Nichita;
Cum îşi schimb-a vieţii cale
Parcă e din Caragiale.

epigramă de N. Petrescu-Redi din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un monah îşi corectează rar propria religie. E nevoie de forţa mentală a lui Luther, curajul lui Bruno, geniul lui Copernic.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă văzu că aşa merge treaba, îşi făcu o căscioară, îşi mai îndulci şi el traiul şi-şi dete copiii la dascăl ca să înveţe carte. Într-una din zile, ducându-se mai de dimineaţă să-şi ia merticul, dete peste pasărea ale cui ouă le lua el. Sta pe cuib. Aşa frumuseţe de pasăre nu mai văzuse, nici mai auzise. Îndată îi trăsni prin cap că ar fi bine să o ducă acasă la dânsul. O şi luă binişor şi cu mare bucurie aduse la bordeiul lui pe stăpâna ouălor. Apoi, ducându-se în târg, porunci o colivie foarte frumoasă şi foarte mare, în care colivie îşi aşeză găina şi o îngrijea ca pe copiii lui. Cu chipul acesta scăpă şi de drumul de toate zilele prin pădure şi de suitul în copaci.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume şi sate
Prin vreme şi flori, pe nori şi terase
Se împleteşte’ntruna, se coase.
Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace
Fără de sunet coboară’n uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară şi trece...
Liniştită cu mantia târâş
Peste lună
Îşi adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul neglijat îşi cere drepturile. Îi aminteşte trupului că vine ziua de naştere a lui Dumnezeu. Trebuie să se pregătească de musafiri. Trupul respinge oferta şi nu vrea să audă de legume. Sufletul ar sta toată ziua în bisericuţa de lemn de pe deal. Şi-ar face acolo trei colibe. Una lui, una Sfântului Nectarie şi una părintelui Arsenie.

Marius Matei în Adăpostul
Adăugat de Ron Varese
Comentează! | Votează! | Copiază!