Cascada

Apă şi om,
voi sunteţi eterna mişcare!
Voi sunteţi goana neostoită: voi sunteţi spiritul!
O stâncă nu rămâne neclintită, un zeu nu rămâne deasupra:
strălucirea voastră despică blocurile de granit,
sub vocile voastre plesnesc tăcerile morţii.

O cascadă, tu, dans de perle,
din trunchiul tău de apă, unicul, prăvălit,
înfloreşti pe pământ milioane de ramuri fluide!
Te dăruieşti otrăvitei urzici din şanţurile drumurilor,
înalţi fântâna verde, ţâşnitoare, a palmierului,
în roua ta se răcoreşte floarea de nu-mă-uita,
iar unsurosul măslin te soarbe cu pompe de-aramă.
Tu eşti nemărginita iubire a pământului!

Aşa vreau şi eu, nemuritoarea-ţi iubire,
să curg în şiroaie şi să mă revărs peste omenire:
de jos, din singurătate, de jos
înspumat, să mă retopesc în iubire
(de pe înălţimea piscului măsor adâncimile văii),
spre oameni din nou să mă vărs îndărăt,
spre întunecatele văgăuni ale învinşilor şi înrobiţilor,
spre mohorâtele pustiuri ale strădaniei şi lipsei de rod,
spre nesfârşita câmpie a săracilor şi a nătângilor,
spre porturile afumate ale celor goniţi şi constrânşi -
în jos, în jos trebuie să mă supun goanei eterne,
cine se dăruieşte devine mai totdeauna bogat.
Cu gură clocotindă şi cu ochi care râd
vreau să risipesc iubirea mare a nopţii acesteia,
să mă dăruiesc, dăruiesc, pentru că ştiu:
nesecaţi sunt gheţarii pământului,
nesecate-s izvoarele inimii!

poezie celebră de Yvan Goll din Poezia germană modernă (1967), traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antistrofe

O, dacă voi, femei, aţi veni
aici, printre noi, deşi suferinde,
nu mai cruţate ca noi în viaţă, şi totuşi în stare
să faceţi din noi nişte preafericiţi.

De unde,
când se-arată iubitul,
îi luaţi viitorul?
Mai bogat decât va să fie vreodată.
Cine ştie cât de departe
e cea din urmă stea fixă pe cer,
e uimit când o află
În spaţiul sublim al inimii voastre.
Cum vi-l desfăşuraţi în mulţime?
Voi cupe de noapte, iviri de izvoare.

Voi într-adevăr mai sunteţi aceleaşi?
Sunteţi chiar aceleaşi copile
înghiontite în drumul spre şcoală
de un frate mai mare?
Voi, pure fiinţe.

În timp ce feţele noastre
se zbârceau, urâţindu-ne,
voi rămâneaţi pâine proaspătă.

Nici despărţirea de copilărie
nu v-atingea. Dintr-o dată
v-aţi schimbat în ceea ce sunteţi, dumnezeieşte
şi miraculos împlinite.

Noi, ca rupţi dintr-un munte,
adesea de mici
colţuroşi; uneori
ciopliţi fericit;
noi, aşchii de piatră,
peste flori prăvălite.

Voi, flori ale pământului, ale adâncului,
dragi rădăcinilor toate,
voi surori ale Euridicei,
voi care urmaţi cu credinţă
urcuşul bărbatului.

Noi, adesea jigniţi de noi înşine
lesne jignindu-vă însă, şi cu plăcere,
şi din nou la nevoie jigniţi.
Noi, ca nişte arme-aşezate
cu furie-alături de somn.

Voi, ocrotindu-ne-acolo unde
nimeni nu ne mai apără. Ca un pom umbros
şi îmbietor la somn e gândul la voi în reveriile celor însinguraţi.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru fiecare femeie

pentru fiecare femeie câte o floare,
în loc de mărţişor,
voi sunteţi pentru noi raze de soare
şi pentru asta vă zâmbim în cor

voi sunteţi dorul dulce ne-mpăcat,
voi sunteţi oful nostru din suspin.
voi sunteţi împlinirea în păcat,
voi sunteţi jumătatea ce-o iubim

pentru voi, în loc de mărţişor, o floare
şi-n ea vă dăruiesc un of şi-un dor,
vă dăruiesc cu multă încântare,
petale ce le-asud prin patul nopţilor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credeţi că ştiţi deja ade­vărul! Credeţi că înţelegeţi deja cum stau lucrurile. Astfel că voi sunteţi de acord cu tot ceea ce vedeţi, auziţi sau citiţi, care se încadrează în para­digma înţelegerii voastre şi respingeţi tot ceea ce nu se încadrează. Iar aceasta numiţi voi a învăţa. Aceasta numiţi voi a fi deschis spre învăţă­tură. Din păcate, voi nu veţi fi niciodată deschişi spre învăţătură, atâta timp cât sunteţi închişi spre orice, în afară de propriul vostru adevăr.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Predica de pe munte. Fericirile. Adevărata împlinire a Legii. - 5:13-16 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Voi sunteţi din cele de jos; Eu sunt din cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus deci vouă că veţi muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.

replică din Sfânta Evanghelie după Ioan, Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinţei iudeilor. - 8:23-24, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

CURG APELE ÎN JOS PRIN VADURI, SPRE OBÂRŞII NU REVIN ÎN VECI
Curg apele în jos prin vaduri, pre obârşii nu revin în veci,
Să nu aştepţi inert pe maluri din priviri să le petreci
Că tot aşa şi fiinţa curge de la origini spre neant
Şi nu rămâne din palpabil nici urma lespezilor reci.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper că voi nu sunteţi născuţi pentru a forma, până la sfârşitul timpului, o turmă neputincioasă cu un păstor care ne dirijează după bunul său plac, când sângeros, când liberal, spre păşunile mecanizate ale uzinelor sau spre abatoarele geostrategice ale câmpurilor de luptă.

citat din Pierre Vallieres
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sunteţi petalele, voi sunteţi corola, voi sunteţi culoarea, voi sunteţi frumuseţea, voi sunteţi polenul acestui lotus minunat care este viziunea mea asupra acestei lumi.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul este că Spiritul există în voi şi că voi sunteţi Spiritul. Sunteţi frumuseţea, fericirea şi bucuria acestui Spirit. Aceasta este identitatea voastră reală. Dar, pentru că atenţia voastră nu este acolo, voi nu vă puteţi percepe Spiritul. Dar el există ; este în voi, în inima voastră, aşteptând momentul în care va intra în câmpul minţii voastre conştiente şi va fi perceput la nivelul sistemului vostru nervos central. Totul este acolo, construit în voi.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi

Voi nu meritaţi lumina
Din afara trupului vostru
Pliat de mizeria morţii
Născute-n adânc.
Voi meritaţi sărăcia strămoşilor voştri
Pentru a vă pleca fruntea
Înspre cenuşa străbună.
Jugul robiei v-apasă
Pe umerii goi, mirosind a cenuşă şi-a mâl.
Nu-i destul!
Aţi uitat că cineva v-a creat,
Aţi uitat de esenţa divină.
În voi nu mai există iubire,
Credinţă sau altceva.
Sunteţi ciulini rostogolindu-se
În mânia furtunii,
Nu mai aveţi rădăcini,
Nici părinţi, nici copii,
Sunteţi singuri în lupta
Cu uitate stihii.
În necredinţa voastră bolnavă,
Vă credeţi puternici.
Sunteţi puroiul din plagă,
Nefiresc de alergici
La iubire şi şoaptă de vânt şi izvoare.
Rana voastră e-n suflet
Şi asudă... şi doare...
Trăiţi infidel,
Cu sufletele ce v-au adoptat,
Crezând într-o inexistentă iubire.
Păcat!!!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu vă poate separa de iubire, deoarece sunteţi iubirea încarnată. Voi sunteţi cei strălucitori, care visează un vis de violenţă şi abuzuri. Voi sunteţi îngerii care umblă ca nişte răniţi.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi

E totul cu capu-n jos,
sau sunt eu intors pe dos?
Sunt eu cel ce, greşit inţelege,
sau restul lumi greşit vede?

interpretez eu totul fals
cand vad viaţa ca pe un vals?

poate-am ratat cateva idei de bază
sau poate mi-a scăpat vreo fază.
Sau poate voi sunteti defecţi!
Infectaţi totul, căci sunteţi infecţi!

iar eu vreu să vă caut scuze
caut in voi muze
vreau să văd in voi ceva e nu există
vreau să cred nu voi aţi facut viaţa tristă

ce pot eu să văd in voi?
voi care sunteţi goi
voi care ştiţi numai de voi.

Vreau exemple, pe cineva de urmat,
nevazănd ca voi, un drum greşit aţi luat
ce aţi putea voi, sa-mi daţi mie?
ce nu găsesc in poezie.

poezie de Liviu Cosmin Comariţan (7 iulie 2010)
Adăugat de Liviu Cosmin Comariţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi

Voi sunteţi ne-ntinata bucurie
Ce a trimis-o Domnul pe pământ,
Voi sunteţi stropi divini de veşnicie,
Iubirea întrupată în cuvânt.

Voi sunteţi marea binecuvântare
Primită-n dar de pântecele sfânt
Al mamelor de viaţă născătoare
Ce au făcut cu pacea legământ.

Voi sunteţi crezul nostru în mai bine,
Speranţa zilelor ce vor urma,
Convingerea că vă vor fi senine,
Că orice rău, iubind, îl veţi curma.

Voi sunteţi răsăritul dimineţii,
Sărutul blând al ploilor de vară,
Voi sunteţi înflorirea tinereţii,
Sunteţi superba noastră primăvară.

Prin voi se naşte iar eternitatea,
Privindu-vă, simţim că-ntinerim,
Sădiţi în noi candoarea, bunătatea,
Credem în voi, doar pentru voi trăim!

(La mulţi ani binecuvântaţi tuturor copiilor, tuturor adolescenţilor!)

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, lângă acel geam

- Unde eşti, inima mea? Răspunde!
- Acolo, lângă acel geam.
În piept doar pustiul mi se-ascunde
Şi chin, dar inimă nu am.

- Unde eşti, vis al meu, de lumină?
- Acolo, lângă acel geam.
Odaia mea de-obidă-i plină,
Şi foc în ea nu am.

- Unde sunteţi, privirile mele?
- Acolo, lângă acel geam.
Din ochii mei pustii curg lacrimi grele,
Fierbinte şi sărat noian.

- Unde sunteţi, voi, stihuri? E dorul
Care vă fearecă în chin?
Cântece, stih, spre ce vă luaţi voi zborul?
- Zburăm spre acel geam vecin.

- Unde sunteţi, voi, gânduri hoinare?
- La acel geam de-acolo-am stat...
- Şi cine-acolo sălaş are?
- Cei doi: soţie şi bărbat.

- Ei doi, dar eu, pe-aici, ce caut oare?
Odată, eu pe ea o cunoşteam...
Trezit de-ntâiul licărit de soare,
Priveam, acolo, spre acel geam.

poezie celebră de Rasul Gamzatov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire...

Mi-am propus să ajung acolo, sus
mi-am propus o poartă numai a mea spre fericire
şi o voi face, chiar fără ajutorul tău
şi voi ajunge sus-acolo, numai cu iubire.
O iubire cum nu am mai avut,
o iubire plină, doar de mine
sperând, dacă se poate, chiar către absolut
şi voi trăi iubind, dar din iubire
Mi-am propus să-mi las lăstarii timpului să crească
chiar dacă nu voi şti de unde-au răsărit
şi voi primi o sevă de mană, ce-i cerească
voi contiuna în taină, puţin, ca să mă mint.
Mi-am pus în plete luna, vreau ea să mă iubească
e cel mai simplu lucru şi vreau ca să te mint.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea este viaţa când îşi dă jos vălul de pe faţa sa sfântă. Însă voi sunteţi viaţa şi voi sunteţi valul.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad perseide

Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară nu se ştie...

Cad perseide peste tot,
Peste iubire, peste ură,
Peste bunic, peste nepot,
Peste îngheţ, peste căldură...

Şi-or mai cădea steluţe mii,
Căci Universu-i generos,
Din ale cerului tării,
De sus se prăvălesc în jos,

Dar ca şi visele deşarte,
Chiar de trudesc pe drumul lung,
De fericire nu au parte,
Mereu la ţintă nu ajung...

Cad perseidele din cer,
Pe un Pământ în agonie,
De unde vin e un mister,
Spre ce zări zboară, nu se ştie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu privi în jos

Nimeni nu ştie, copile, că tu ştii să zbori,
de ţi-e teamă,
numai murmură ca vântul între sfori,
ridică bărbia,
pregăteşte pasul,
închide, o clipă, ochii
şi, cu mâinile întinse spre oameni,
reglează-ţi visul,
nu privi în jos spre abis,
să nu-ţi dispară curajul ce ţi l-ai promis.
În călătoria ta, copile,
de-ţi va lipsi,
îţi voi da îngerul meu a te păzi, să preguşti
liniştea din sine când eşti doar cu tine.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Motto:
Te-am luat în palmă, ca pe porumbiţă
Şi spre cerul albastru încet te-am ridicat.
Nemaivrând să pleci, de iubire plină,
Te-am luat cu mine, jos, la horă în sat.

Ştiu, eşti obosită, Luna mea frumoasă,
Tu de veacuri bune bolta ai colindat
Doar o dată în viaţă, tare însetată,
Ai venit din ceruri jos la baltă-n sat!

Ai păşit cu teamă printre trestii înalte,
Rochia de raze blând ai dat-o jos,
Apa din băltoacă plină de uimire
Savura parfumul fin şi armonios.

Când buzele-nsetate încet se liniştiră
Chipul tău mirific s-a înviorat.
Balta de iubire e în ochi la mine,
Doar în apa asta tu vii la scăldat!

poezie de Nicolae Rolea (21 iunie 2009)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

păşesc pe drum
prin gunoaie şi scrum
creat de voi, oameni de soi
cum Doamne ai ales doar neghina şi buruieni otrăvite
eu, nu, nu sunt eu
sunt biată umbră a unui vis frumos
cioplit de tineri, tot nebuni
al unui gând, curat şi sfânt
despre umilinţă şi iubire pe ăst pământ
mă impiedic de mine
plecat să-mi caut al meu trup
mi-e teamă de ziua ce vine
sărmane suflet chinuit
mânjit de voi, cu zoaie şi noroi
eu nu's ca voi
ce pot să fac, să dorm sau să visez
aici e drum spre nicăieri...
acolo sus
ha-ha-ha
voi nu ajungeţi niciodată sus
deşi v-aţi căţărat spre cer
iadul vă aşteaptă acolo, jos
voi farisei, ai zilei de azi
mâine va fi, o nouă zi, dar nu pentru voi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!