Aşteptând barbarii

De ce-au venit în piaţă orăşenii?
Barbarii astăzi vor sosi.
De ce-i pasiv senatul, dezbaterile-s sfârşite,
Senatorii nu vor nimic, nici legi să decreteze?

Barbarii astăzi doar sosesc.
Ce rost mai are legi a decreta?
Sosesc barbarii, ei să decreteze!

De ce-mpăratul, trezit cu noaptea-n cap,
Tronează porţile oraşului
Şi tronul, şi coroana - pe toate le tronează?

Barbarii astăzi vor sosi.
Aşteaptă împăratul căpetenia lor
Să-i ofere titluri de onoare,-
E gata pergamentul cu ordine cu tot.
De ce pretorii, alăturea de consuli
În togă roşie s-au arătat,
Le-mpodobeşte braţele brăţare-n ametiste,
Pe degete - inele de smarald?
Sceptrele cu-argint sunt smălţuite,
La ce le-ar trebui azi sceptrele acestea?

Barbarii anume astăzi sosesc,
Iar luxul îi orbeşte pe barbari.
Dar unde-s pretorii stimabili?
Ei nu se văd, - cuvântul lor lipseşte.

Astăzi sosesc barbarii,
Iar lor cuvântul nu le e pe plac.
De ce-i atât de alarmat oraşul?
Iar străzile - atâta de pustii?
Da ce-i atât de tulbure poporul,
De ce grăbit se-ascunde fiecare ins?

Deja e noapte, barbarii n-au sosit.
De la hotarul ţării a venit o veste,
Că-n lumea asta barbari nici nu există.

Acuma ce ne facem fără de barbari?
În ei văzusem o ieşire... Acuma ce ne facem?

poezie de Konstantinos Kavafis, traducere de Ion Vatamanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea barbarilor

Ce aşteptăm noi oare, adunaţi în piaţa publică?
Barbarii vor ajunge astăzi aici.

De ce această apatie în Senat?
De ce stau degeaba acolo senatorii fără să legisleze?

Pentru că astăzi sosesc barbarii.
Ce fel de legi mai pot face-acum senatorii?
Odată aici, barbarii vor legifera.

De ce s-a trezit împăratul atât de devreme
şi s-a aşezat pe tronul aurit la poarta cea mare a cetăţii,
cu toate însemnele statului, purtând coroană?

Pentru că astăzi sosesc barbarii,
iar împăratul aşteaptă să le întâmpine căpetenia.
E pregătit să-i înmâneze un pergament
care-i conferă acestuia titluri pompoase şi înalte onoruri.

De ce oare cei doi consuli şi pretorii au venit azi
înveşmântaţi în robe purpurii cu broderii bogate?
De ce şi-au pus brăţări cu puzderie de ametiste,
inele sclipitoare cu smaralde scumpe?
De ce poartă toiege maiestoase,
măiestrit împodobite cu aur şi argint?

Pentru că astăzi sosesc barbarii,
iar asemenea lucruri sigur îi vor ului.

De ce nu apar, ca de obicei, iluştrii noştri oratori
să-şi ţină discursurile, să spună ceea ce au de spus?

Pentru că astăzi sosesc barbarii,
iar lor le displace retorica şi detestă discursurile publice.

De ce, subit, această derută, această confuzie?
( O, cât de de grave au devenit feţele oamenilor...)
De ce s-au golit deodată pieţele publice şi străzile,
fiecare îndreptându-se gânditor spre casa lui?

Pentru că e deja noapte şi barbarii n-au venit.
Nişte oameni de-ai noştri sosiţi de la frontiere
spun că nu mai există barbari.

Acum, ce se va întâmpla cu noi într-o lume fără barbari?
Acei oameni, până una alta, erau o soluţie.

* Deşi nenumit, este vorba de Imperiul Bizantin, a cărui capitală, Constantinopol, a fost cucerită de otomani în anul 1453. Căderea cetăţii în mâinile mahomedanilor s-a datorat nu atât barbarilor, cât corupţiei, lăcomiei, intrigilor şi dezbinării din interior.

**Dacă ne gândim că pe 24 iulie, Anno Domini 2020, se va oficia după trecerea a 85 de ani de când Mustafa Kemal Atatürk, în marea lui înţelepciune, a transformat-o în muzeu prima ceremonie religioasă de rit musulman în Basilica Sf. Sofia, cu icoanele creştine acoperite de pânzeturi, aceasta redevenind oficial moschee sub sceptrul ayatollahului Erdogan, s-ar putea crede că astăzi UE e pe cale să devină de fapt acea cetate de care pomeneşte Cavafy sau, extrapolând, oricare altă ţară din Europa.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când civilizaţia romană s-a pervertit, a fost înnoită de barbari neviciaţi. Acum nu mai există barbari şi de aceea, vrem, nu vrem, trebuie noi înşine să devenim barbari în ce aveau barbarii mai bun în ei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci şi descoperitorii tehnicii, ştiinţei şi artei... Trebuie să merg mai departe şi să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulţi şi-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari şi aminteşte că atât el cât şi Pitagora au învăţat cele mai multe şi mai frumoase învăţături trăind printre barbari.

citat din G. Devoto
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbarii păstrează cultura vie, oamenii civilizaţi o organizează. Cu prea mulţi barbari, cultura trece spre anarhie. Cu prea mulţi oameni civilizaţi, ea se învecheşte şi tinde să stagneze. Avem nevoie de ambii. Ceea ce e fascinant despre acest concept e impactul cultural al celor civilizaţi, care odată au fost barbari.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chinezii consideră că doar sălbaticii şi barbarii nu gătesc.

Dominique Loreau în Arta frugalităţii şi a voluptăţii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Barbarii" de azi locuiesc în "Roma"!

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vechime când se pornea vreun război, cu vitejie mergeau să se lupte pentru apărarea Patriei, a neamului lor. Astăzi, nu mai mergem să ne apărăm Patria, sau să ne luptăm ca să nu ne ardă barbarii casele, sau să ne ia sora şi s-o necinstească, nici nu mergem pentru vreun neam, sau pentru vreo ideologie. Acum mergem sau pentru Hristos sau pentru diavolul. Frontul este clar.

Paisie Aghioritul în Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosesc

Sosesc cocoarele, sosesc,
De după deal de ţintirim,
Iar anii trec, copiii cresc,
Se schimbă tot ce-i omenesc,
Şi noi îmbătrânim.

Mi-aduc aminte ca acum
Când alergam cu capul gol
Prin prăfăria de pe drum
Şi când ardeam cărţile scrum,
Şi şcoalei dam ocol.

Şi mai târziu, când am plecat,
Ce veselie în trăsură!...
Cum nici n-am plâns, nici m-am mirat
Pe când plângea un biet argat,
Cu-n deget dus la gură.

Şi vreme lungă mai târziu,
Când m-am întors cu dor de bine,
Nehotărât, fără să ştiu
Ce pot să fac şi ce-am să fiu
În lupta mea cu mine.

Şi-n fine, astăzi, când gândesc
La ce ne este dat să fim,
Cum anii trec, copiii cresc,
Bătrânii cum se odihnesc
În deal la ţintirim.

Mă simt nepriceput şi mic
În gloata de zădărnicii,
Şi nu mai pot zice nimic,
Ci numai ochii îi ridic
Şi caut spre copii.

poezie celebră de Duiliu Zamfirescu din Spre mare (Poezii nouă, 1889) (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se sfârşeşte o armată

La început generalul
numit în limba latină Imperator
mai apoi, căpitanii
numiţi în limba latină centurioni
după ei rănile în defilare
după rănile în defilare
prada de război:

timpul ucis în sufletul barbarilor
după timpul ucis în sufletul barbarilor
înşişi barbarii
după barbari, barbarele
după barbare, plozii
după plozi, jucăriile
după jucării, jocul
după joc, iluzia timpului
după timp, iluzia iluziei timpului
cuvântul cu belciug la bot.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor veni alţi barbari

Vor veni alţi barbari.
Soţia împăratului va fi răpită.
Tobele vor răsuna asurzitor.
Tobele vor răsuna, iar caii
vor sări peste trupurile oamenilor
de la Marea Egee până la Dardanele.
Dar noi de ce ne-am îngrijora?
Ce au de-a face soţiile noastre cu cursele de cai?
Soţia împăratului va fi răpită.
Tobele vor răsuna asurzitor şi vor veni
alţi barbari. Barbarii vor umple vacuumul oraşelor,
un pic mai sus decât nivelul mării,
mai ameninţători decât sabia-n vremuri de nebunie.
Dar noi de ce ne-am îngrijora?
Ce au de-a face copii noştri
Cu copii acestei indecenţe?
Tobele vor răsuna asurzitor
şi vor veni alţi barbari.
Împăratului îi va fi luată soţia
din dormitor. Din acel dormitor
el va lansa un atac armat
pentru a-şi readuce soţia-n patul conjugal.
Dar noi de ce ne-am îngrijora?
Ce au de-a face cincizeci de mii de victime
cu acest scurt mariaj?
Se mai poate naşte iarăşi Homer
pentru ca miturile să-şi deschidă uşile spre mulţime?

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică:

Cu barbarii - oleleu!
Fost-a un curat infern.
Dar cu proştii e mai greu
Că se-ascund după... guvern!

epigramă de Alexandru Clenciu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruşii au dovedit şi în războiul din Ucraina, din 2022, că sunt primitivi, barbari, beţivi, criminali, violatori şi tâlhari (pamflet scris la 100 de zile de la invadarea Ucrainei de către Rusia)

Spuneau bunicii, gospodari,
Că ruşii-s cei mai mari tâlhari,
Că îţi luau ceasul şi moşia,
Şi că îţi violau soţia.

Spuneau bunicii, expresivi,
Că ruşii-s cei mai mari beţivi,
Că beau atât aceşti mişei
Pân pică jos, pişaţi pe ei.

Şi astăzi rusul, necioplit,
E pus pe furt şi tâlhărit,
Cu tancul fură frigidere
Şi tot ce-i pică sub vedere.

Şi astăzi ruşii sunt beţivi,
Brutali, barbari şi primitivi,
Şi beau de sting aceşti mişei
Pân pică "morţi", pişaţi pe ei.

Şi astăzi ruşii violează
Şi lucruri sfinte profanează;
Ei tot distrug pe unde trec
Şi-n crime brutele se-ntrec.

pamflet de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria ne învaţă că atunci când un popor barbar se confruntă cu o cultură adormită, barbarii câştigă întotdeauna.

citat din Arnold Toynbee
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie veche şi nouă

Trecură peste noi barbarii,
Cutremur, ape şi război;
Veniră-acu, la vremuri noi,
Să ne jupoaie... bişniţarii.

epigramă de Alexandru Misiuga din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria se repetă

Trecut-au peste noi barbarii,
Gepizii, Hunii şi Tătarii,
Trrecut-au Goţii, Ienicerii,
Dar cei mai crunţi au fost... Minerii!

epigramă de Ion Butnaru din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e drag

Mi-e drag de mine; niciodată
N-am agresat pe cineva
Şi n-am pretins că-n lumea toată
Doar eu am drept de-a exista.

Ba, din părinţi am învăţat
Pe cînd, cuminte, de copil,
Eu am deprins a fi Bărbat:
Să nu fiu snob şi nici umil.

La brîu eu port cu fală Daca
Şi am deprins cu Decebal
S-o ţin chiar fără teacă gata,
Scurtînd Barbarii la hotar,

Aşa cum ne-a-nvăţat Tomiris,
Regina Daciei Eterne,
Cînd l-a scurtat pe mîndrul Cyrus
În clipa gloriei solemne...

Eu ştiu, cu cremene şi iască,
Să fulger, din amnar, scîntei
Şi-n vatra veche strămoşească
Să ard, ca pe berbeci, mişei.
15 noiembrie 103 e. d./2019

poezie de Gheorghe Ungureanu
Adăugat de Jumanji
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Bietul bătrân Joe" - cunoscut şi ca "Bătrânul negru Joe"

Sosesc, sosesc, sunt deja pe drum;
Capul îmi atârnă de-acum greu, deja io
Aud voci blânde şoptind, " bietul bătrân Joe."

cântec, muzica de Stephen Foster, versuri de Stephen Foster
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacică

Barză moş mânz
aduceţi bolovani
mama lor de perşi
şi de romani

mânz moş barză
ascuţiţi parii
că vin barbarii
pe drum de lut
Zamolxesu' şi Jupiteru'
cui i-a făcut

mânz barză moş
din piatră şi lut
ne-am făcut scut

din moşi
strămoşi.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi

Astăzi sunt speciale toate,
Însă tot una e mai sus,
Şi o iubesc enorm, se poate,
Dar eu de mult nu i-am mai spus.

Astăzi prinţesele aşteaptă,
Poate-un cadou, poate-un sărut,
Insă a mea e mai deşteaptă,
De şapte zile mi-a cerut.

Astăzi aşteaptă câte-o floare,
Un gest ce le va ferici,
A mea nu e nerăbdătoare,
Căci le primeşte zi de zi.

Astăzi le-aş bucura pe toate,
Poate c-o floare sau o stea,
Prinţesele sunt minunate,
Dar am şi eu prinţesa mea.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naraţiune

Strămoşii au transmis-o dinadins
Cu limbă de piatră pe căi rătăcite
Au compus-o cu bărbăţie
În lupte cu vechii barbarii
De la răsărit până în prezent
Uneori a renăscut din catacombe
Ca dintr-un apeduct în cascade
Alţii o reconstituie din cioburi
Noi ne implicăm până la tâmple
O visare ar putea produce
Roade demne de înaintaşi
Aşa au răzbit alături de zei.

poezie de David Boia (2 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!