Așteptând barbarii
De ce-au venit în piață orășenii?
Barbarii astăzi vor sosi.
De ce-i pasiv senatul, dezbaterile-s sfârșite,
Senatorii nu vor nimic, nici legi să decreteze?
Barbarii astăzi doar sosesc.
Ce rost mai are legi a decreta?
Sosesc barbarii, ei să decreteze!
De ce-mpăratul, trezit cu noaptea-n cap,
Tronează porțile orașului
Și tronul, și coroana - pe toate le tronează?
Barbarii astăzi vor sosi.
Așteaptă împăratul căpetenia lor
Să-i ofere titluri de onoare,-
E gata pergamentul cu ordine cu tot.
De ce pretorii, alăturea de consuli
În togă roșie s-au arătat,
Le-mpodobește brațele brățare-n ametiste,
Pe degete - inele de smarald?
Sceptrele cu-argint sunt smălțuite,
La ce le-ar trebui azi sceptrele acestea?
Barbarii anume astăzi sosesc,
Iar luxul îi orbește pe barbari.
Dar unde-s pretorii stimabili?
Ei nu se văd, - cuvântul lor lipsește.
Astăzi sosesc barbarii,
Iar lor cuvântul nu le e pe plac.
De ce-i atât de alarmat orașul?
Iar străzile - atâta de pustii?
Da ce-i atât de tulbure poporul,
De ce grăbit se-ascunde fiecare ins?
Deja e noapte, barbarii n-au sosit.
De la hotarul țării a venit o veste,
Că-n lumea asta barbari nici nu există.
Acuma ce ne facem fără de barbari?
În ei văzusem o ieșire... Acuma ce ne facem?
poezie de Konstantinos Kavafis, traducere de Ion Vatamanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În așteptarea barbarilor
Ce așteptăm noi oare, adunați în piața publică?
Barbarii vor ajunge astăzi aici.
De ce această apatie în Senat?
De ce stau degeaba acolo senatorii fără să legisleze?
Pentru că astăzi sosesc barbarii.
Ce fel de legi mai pot face-acum senatorii?
Odată aici, barbarii vor legifera.
De ce s-a trezit împăratul atât de devreme
și s-a așezat pe tronul aurit la poarta cea mare a cetății,
cu toate însemnele statului, purtând coroană?
Pentru că astăzi sosesc barbarii,
iar împăratul așteaptă să le întâmpine căpetenia.
E pregătit să-i înmâneze un pergament
care-i conferă acestuia titluri pompoase și înalte onoruri.
De ce oare cei doi consuli și pretorii au venit azi
înveșmântați în robe purpurii cu broderii bogate?
De ce și-au pus brățări cu puzderie de ametiste,
inele sclipitoare cu smaralde scumpe?
De ce poartă toiege maiestoase,
măiestrit împodobite cu aur și argint?
Pentru că astăzi sosesc barbarii,
iar asemenea lucruri sigur îi vor ului.
De ce nu apar, ca de obicei, iluștrii noștri oratori
să-și țină discursurile, să spună ceea ce au de spus?
Pentru că astăzi sosesc barbarii,
iar lor le displace retorica și detestă discursurile publice.
De ce, subit, această derută, această confuzie?
( O, cât de de grave au devenit fețele oamenilor...)
De ce s-au golit deodată piețele publice și străzile,
fiecare îndreptându-se gânditor spre casa lui?
Pentru că e deja noapte și barbarii n-au venit.
Niște oameni de-ai noștri sosiți de la frontiere
spun că nu mai există barbari.
Acum, ce se va întâmpla cu noi într-o lume fără barbari?
Acei oameni, până una alta, erau o soluție.
* Deși nenumit, este vorba de Imperiul Bizantin, a cărui capitală, Constantinopol, a fost cucerită de otomani în anul 1453. Căderea cetății în mâinile mahomedanilor s-a datorat nu atât barbarilor, cât corupției, lăcomiei, intrigilor și dezbinării din interior.
**Dacă ne gândim că pe 24 iulie, Anno Domini 2020, se va oficia după trecerea a 85 de ani de când Mustafa Kemal Atatürk, în marea lui înțelepciune, a transformat-o în muzeu prima ceremonie religioasă de rit musulman în Basilica Sf. Sofia, cu icoanele creștine acoperite de pânzeturi, aceasta redevenind oficial moschee sub sceptrul ayatollahului Erdogan, s-ar putea crede că astăzi UE e pe cale să devină de fapt acea cetate de care pomenește Cavafy sau, extrapolând, oricare altă țară din Europa.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când civilizația romană s-a pervertit, a fost înnoită de barbari neviciați. Acum nu mai există barbari și de aceea, vrem, nu vrem, trebuie noi înșine să devenim barbari în ce aveau barbarii mai bun în ei.
Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barbarii n-au fost numai descoperitorii filosofiei, ci și descoperitorii tehnicii, științei și artei... Trebuie să merg mai departe și să arăt lămurit că filozofia greacă a furat din filozofia barbară. Cei mai mulți și-au făcut ucenicia printre barbari. Pe Platon îl găsim că laudă pe barbari și amintește că atât el cât și Pitagora au învățat cele mai multe și mai frumoase învățături trăind printre barbari.
citat din G. Devoto
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Barbarii păstrează cultura vie, oamenii civilizați o organizează. Cu prea mulți barbari, cultura trece spre anarhie. Cu prea mulți oameni civilizați, ea se învechește și tinde să stagneze. Avem nevoie de ambii. Ceea ce e fascinant despre acest concept e impactul cultural al celor civilizați, care odată au fost barbari.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chinezii consideră că doar sălbaticii și barbarii nu gătesc.
Dominique Loreau în Arta frugalității și a voluptății
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Barbarii" de azi locuiesc în "Roma"!
Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vechime când se pornea vreun război, cu vitejie mergeau să se lupte pentru apărarea Patriei, a neamului lor. Astăzi, nu mai mergem să ne apărăm Patria, sau să ne luptăm ca să nu ne ardă barbarii casele, sau să ne ia sora și s-o necinstească, nici nu mergem pentru vreun neam, sau pentru vreo ideologie. Acum mergem sau pentru Hristos sau pentru diavolul. Frontul este clar.
Paisie Aghioritul în Cu durere și dragoste pentru omul contemporan
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sosesc
Sosesc cocoarele, sosesc,
De după deal de țintirim,
Iar anii trec, copiii cresc,
Se schimbă tot ce-i omenesc,
Și noi îmbătrânim.
Mi-aduc aminte ca acum
Când alergam cu capul gol
Prin prăfăria de pe drum
Și când ardeam cărțile scrum,
Și școalei dam ocol.
Și mai târziu, când am plecat,
Ce veselie în trăsură!...
Cum nici n-am plâns, nici m-am mirat
Pe când plângea un biet argat,
Cu-n deget dus la gură.
Și vreme lungă mai târziu,
Când m-am întors cu dor de bine,
Nehotărât, fără să știu
Ce pot să fac și ce-am să fiu
În lupta mea cu mine.
Și-n fine, astăzi, când gândesc
La ce ne este dat să fim,
Cum anii trec, copiii cresc,
Bătrânii cum se odihnesc
În deal la țintirim.
Mă simt nepriceput și mic
În gloata de zădărnicii,
Și nu mai pot zice nimic,
Ci numai ochii îi ridic
Și caut spre copii.
poezie celebră de Duiliu Zamfirescu din Spre mare (Poezii nouă, 1889) (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se sfârșește o armată
La început generalul
numit în limba latină Imperator
mai apoi, căpitanii
numiți în limba latină centurioni
după ei rănile în defilare
după rănile în defilare
prada de război:
timpul ucis în sufletul barbarilor
după timpul ucis în sufletul barbarilor
înșiși barbarii
după barbari, barbarele
după barbare, plozii
după plozi, jucăriile
după jucării, jocul
după joc, iluzia timpului
după timp, iluzia iluziei timpului
cuvântul cu belciug la bot.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vor veni alți barbari
Vor veni alți barbari.
Soția împăratului va fi răpită.
Tobele vor răsuna asurzitor.
Tobele vor răsuna, iar caii
vor sări peste trupurile oamenilor
de la Marea Egee până la Dardanele.
Dar noi de ce ne-am îngrijora?
Ce au de-a face soțiile noastre cu cursele de cai?
Soția împăratului va fi răpită.
Tobele vor răsuna asurzitor și vor veni
alți barbari. Barbarii vor umple vacuumul orașelor,
un pic mai sus decât nivelul mării,
mai amenințători decât sabia-n vremuri de nebunie.
Dar noi de ce ne-am îngrijora?
Ce au de-a face copii noștri
Cu copii acestei indecențe?
Tobele vor răsuna asurzitor
și vor veni alți barbari.
Împăratului îi va fi luată soția
din dormitor. Din acel dormitor
el va lansa un atac armat
pentru a-și readuce soția-n patul conjugal.
Dar noi de ce ne-am îngrijora?
Ce au de-a face cincizeci de mii de victime
cu acest scurt mariaj?
Se mai poate naște iarăși Homer
pentru ca miturile să-și deschidă ușile spre mulțime?
poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică:
Cu barbarii - oleleu!
Fost-a un curat infern.
Dar cu proștii e mai greu
Că se-ascund după... guvern!
epigramă de Alexandru Clenciu din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rușii au dovedit și în războiul din Ucraina, din 2022, că sunt primitivi, barbari, bețivi, criminali, violatori și tâlhari (pamflet scris la 100 de zile de la invadarea Ucrainei de către Rusia)
Spuneau bunicii, gospodari,
Că rușii-s cei mai mari tâlhari,
Că îți luau ceasul și moșia,
Și că îți violau soția.
Spuneau bunicii, expresivi,
Că rușii-s cei mai mari bețivi,
Că beau atât acești mișei
Pân pică jos, pișați pe ei.
Și astăzi rusul, necioplit,
E pus pe furt și tâlhărit,
Cu tancul fură frigidere
Și tot ce-i pică sub vedere.
Și astăzi rușii sunt bețivi,
Brutali, barbari și primitivi,
Și beau de sting acești mișei
Pân pică "morți", pișați pe ei.
Și astăzi rușii violează
Și lucruri sfinte profanează;
Ei tot distrug pe unde trec
Și-n crime brutele se-ntrec.
pamflet de George Budoi din Rusia și rușii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (3 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria ne învață că atunci când un popor barbar se confruntă cu o cultură adormită, barbarii câștigă întotdeauna.
citat din Arnold Toynbee
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istorie veche și nouă
Trecură peste noi barbarii,
Cutremur, ape și război;
Veniră-acu, la vremuri noi,
Să ne jupoaie... bișnițarii.
epigramă de Alexandru Misiuga din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria se repetă
Trecut-au peste noi barbarii,
Gepizii, Hunii și Tătarii,
Trrecut-au Goții, Ienicerii,
Dar cei mai crunți au fost... Minerii!
epigramă de Ion Butnaru din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e drag
Mi-e drag de mine; niciodată
N-am agresat pe cineva
Și n-am pretins că-n lumea toată
Doar eu am drept de-a exista.
Ba, din părinți am învățat
Pe cînd, cuminte, de copil,
Eu am deprins a fi Bărbat:
Să nu fiu snob și nici umil.
La brîu eu port cu fală Daca
Și am deprins cu Decebal
S-o țin chiar fără teacă gata,
Scurtînd Barbarii la hotar,
Așa cum ne-a-nvățat Tomiris,
Regina Daciei Eterne,
Cînd l-a scurtat pe mîndrul Cyrus
În clipa gloriei solemne...
Eu știu, cu cremene și iască,
Să fulger, din amnar, scîntei
Și-n vatra veche strămoșească
Să ard, ca pe berbeci, mișei.
15 noiembrie 103 e. d./2019
poezie de Gheorghe Ungureanu
Adăugat de Jumanji
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Bietul bătrân Joe" - cunoscut și ca "Bătrânul negru Joe"
Sosesc, sosesc, sunt deja pe drum;
Capul îmi atârnă de-acum greu, deja io
Aud voci blânde șoptind, " bietul bătrân Joe."
cântec, muzica de Stephen Foster, versuri de Stephen Foster
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacică
Barză moș mânz
aduceți bolovani
mama lor de perși
și de romani
mânz moș barză
ascuțiți parii
că vin barbarii
pe drum de lut
Zamolxesu' și Jupiteru'
cui i-a făcut
mânz barză moș
din piatră și lut
ne-am făcut scut
din moși
strămoși.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi
Astăzi sunt speciale toate,
Însă tot una e mai sus,
Și o iubesc enorm, se poate,
Dar eu de mult nu i-am mai spus.
Astăzi prințesele așteaptă,
Poate-un cadou, poate-un sărut,
Insă a mea e mai deșteaptă,
De șapte zile mi-a cerut.
Astăzi așteaptă câte-o floare,
Un gest ce le va ferici,
A mea nu e nerăbdătoare,
Căci le primește zi de zi.
Astăzi le-aș bucura pe toate,
Poate c-o floare sau o stea,
Prințesele sunt minunate,
Dar am și eu prințesa mea.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Narațiune
Strămoșii au transmis-o dinadins
Cu limbă de piatră pe căi rătăcite
Au compus-o cu bărbăție
În lupte cu vechii barbarii
De la răsărit până în prezent
Uneori a renăscut din catacombe
Ca dintr-un apeduct în cascade
Alții o reconstituie din cioburi
Noi ne implicăm până la tâmple
O visare ar putea produce
Roade demne de înaintași
Așa au răzbit alături de zei.
poezie de David Boia (2 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!