Noe şi românul

Potopul biblic l-a creat pe Noe,
Ce-adunat pe arca ce-avea viaţă,
Românul singur în canoe
Îşi caută loc sigur... cu verdeaţă...

epigramă de Constantin Enescu (27 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noe şi potopul

Când a eşuat
Arca lui Noe pe Ararat,
Dobitoacele toate
Au răsuflat uşurate.

Numai Noe,
Dintr-un vârf de plop
Se distra citind
Cuvântul "potop"
Pe dos, care tot potop era.

Se vede treaba
Că de potop
Nu putea scăpa
Nici în vârf de plop.

poezie de Mihail Mataringa (16 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noe beat

Noe beat
A îmbarcat
Pe arca lui
Perechi haihui:
Un cocoş şi o cocoaşă,
O focă şi un foc,
Un câine şi o cânepă,
Un şarpe şi o şarpantă,
Un ţap şi o ţapină,
Un uliu şi o uliţă,
Un lup şi o lupă...

La final
A îmbarcat şi un cal,
Căci arca providenţială,
Avea... cală...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa este dimensiunea ecologică fundamentală a existenţei: Meuza îşi leagănă meduza, Rinul îşi mângâie vecinul; întinzându-şi pânzele, Dunărea îşi leapădă pulberea; în arca lui Noe, chiar şi Eufratul suie Araratul; la umbra piramidei, Nilul îşi plimbă crocodilul; Amazonul cară ozonul...

citat din Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă

Văzând pe Noe şi-adunarea,
Îşi spuse-n gând ciocănitoarea:
Pe arca lui, dacă mă duc,
Voi fi, cu ochii, după cuc!

fabulă epigramatică de Alexandru Hanganu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Vino, Noe, în canoe
Să încarci, la întâmplare,
Toate vitele ce-n voie
Au ajuns cuvântătoare.

epigramă de Mircea Constanda din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda lui Noe

Cam multe animale rare
Îşi fac pe lumea asta jocul
Stau patru ani la guvernare
Şi-adio!... După ei potopul!

epigramă de Corneliu Sofronie
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazonă

Plouă biblic, cum nu a mai fost
Ploaie de la Noe pomenită.
Când ies santinelele din post
De rugină-i arma înflorită.

Cei scăpaţi (alţi Sim, Ham şi Iafet)
Sar gardul cazarmei spre bufet.

poezie de Constantin Marafet din Tăcere galbenă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Second-hand

Ce alţii dezbracă,
Românul îmbracă...

distih de Constantin Enescu (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Arca lui Noe

Poetul e trist de bună-voie

monostih de Costel Zăgan din Universuri paralele (27 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca l-a creat pe om

A spus Karl Marx în al său tom
Că munca l-a creat pe om;
Am replicat numaidecât:
Nici lenea nu l-a omorât.

epigramă de George Budoi din Munca în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat neiertat

Mergând la spovedanie,
C-a înjurat de "grijanie",
Popa nu l-a miruit...
- Aprig... l-a afurisit...

epigramă de Constantin Enescu (8 decembrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca lui Noe

Dinainte de potop.
Asta a intrat în top.

distih de David Boia (17 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu a învăţat încă să guste frumuseţea singurătăţii. El caută mereu să se angajeze într-o relaţie, să fie cu cineva - cu un prieten, cu un părinte, cu o soţie sau un soţ, cu un copil... cu cineva. El a creat societăţi, cluburi. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însă toate acestea sunt necesare pentru a-l face să-şi uite singurătatea. Fiind în mijlocul acestor mulţimi, încerci să uiţi ceva, ceva de care îţi aminteşti uneori în întuneric: că te-ai născut singur, că vei muri singur, că, indiferent ce ai face, trăieşti singur.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematica, în limbajul căreia e scrisă Cartea Naturii, conform unui aforism al lui Galilei, stabileşte o măsură valabilă şi în literatură: condiţia necesară şi suficientă. Orice vorbe de prisos dezechilibrează un edificiu literar. Paradoxal, tot ce e în exces sporeşte sărăcia. Potopul de cuvinte mi se pare mai înspăimântător chiar decât Potopul biblic. Profunzimea şi concizia merg mână în mână.

Valeriu Butulescu în Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi", Aur esenţial (septembrie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată când plouă, mă gândesc la Potopul biblic. Dispariţia desăvârşită a uscatului anunţă o reînnoire.

Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Arca lui Noe, nu mi-am găsit nevasta potrivită: aştept sfârşitul potopului!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosisem acum la gura Sabasei, la vărsarea ei în Bistriţa; mă aflam, cu alte cuvinte, la Borca. Potopul lui Noe n-ar fi putut îngrămădi într-un singur loc atâţia butuci câţi erau sămănaţi fără regulă, şi unii peste alţii, pe prundurile Bistriţei şi ale Sabasei. Păduri întregi, abătute la pământ, se scoborâseră din munţi în vale şi nu aşteptau decât să intre pe dinţii ascuţiţi ai ferestrăului care ţipa de foame pe malul drept al Bistriţei, la gura Borcii.

Calistrat Hogaş în Pe drumuri de munte (1914)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să-ţi faci întotdeauna planuri. Nu ploua atunci când Noe a construit Arca.

citat din Richard Cushing
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deseori îmi pare rău că Noe şi gaşca lui n-au ratat arca aia...

citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privilegiu

Cei dintâi pribeag
Hoinărind cu toiag
Creaţie divină
Din duh şi ţărână
Singur pe lume
Într-un loc anume
Corpuscul de viaţă
Pe plai cu verdeaţă
Eminamente viu
Prin Edenul timpuriu
Cândva pe la răsărit
Cu Eva s-a pricopsit
Avea destin asigurat
Şi totuşi l-a ratat
Ce soartă în răspăr
S-a poticnit de măr
A părăsit Edenul
Aşa cum pleacă trenul
A găsit apoi liman
Şi a devenit taman
Făuritor de neam
L-am numit pe Adam.

poezie de David Boia (27 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!