Marionete

Pulcinellà şi Scaramouche
Complici la un proiect ghiduş,
Fac gesturi negre pe sub lună

În timp ce-un doctor excelent
Culege ierburi, foarte lent,
Ierburi de leac prin iarba brună.

În faţa lui, cu ochi rotunzi,
Prin căprinişuri, pe ascuns,
Se-avântă, goală şi hoţeşte,

După-un pirat iubit nespus
Pe care-o pasăre, de sus,
Cântând, de dor îl potoleşte.

poezie clasică de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bani de ierburi

Pe la case facem schimburi
Şi nu găsim nici în scorburi
Banii puşi în negre romburi,
Pentru diversele ierburi.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haştagmişcarea

trece prin ierburi cu gesturi puternice
pe asfalt mai mult lunecă - ea
e haştagfemeia cu gesturi energice: poate
ieşi în piaţă să protesteze şi nu
vei şti exact cum - oare cum? - se deplasează
cu sugarii aproape îngemănaţi în
preajma sutienului vag metalic. trece
chiar şi în tabăra adversă (?!) dar nu
mai pentru a-mpărţi lovituri cu poşeta
posesoare de sentimente şi muşamale
desfigurate prin repetiţie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţiganca

Miroase a pustiu şi a cenuşă
Jurând credinţă lunii, trece şatra,
Tot de la lună aprinzându-şi vatra,
Şerpoaică aurie jucăuşă.

Pe câmpurile unduind mătase,
Pasc murgii suri demult neodihniţi,
Cu boarea libertăţii dăruiţi,
Pe drumuri de rugină şi de oase.

Crâmpei furat din flori şi curcubeie
Dansează ţigăncuşa ca un peşte,
Se răstignesc pe negre cozi, hoţeşte,
Bănuţi cuminţi în plete de femeie.

Cu degetele triste răscolind
Prin jaru-n care-i se răsfrânge chipul,
Cu incantaţii mai goneşte lupul
De prin păduri, miresme adumbrind.

Ce negri ochi arzând ca două stele!
Ca două veri plesnind de poame,
Pe sânii de fetiţă visu-adoarme
Sub grele coviltire de nuiele.

În legănarea trupului frumos,
Mustind de-atâta viaţă şi beţie,
Vezi pârgul lanului cu ciocârlie
Vărsând din ierburi cântecu-i duios.

Auzi surghiunul sângelui foşnind
În bocetul chemând pustietatea,
Cu ghiocul condamnând eternitatea
Strămoşilor din luturi înflorind.

poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Cum să nu umblu trist prin grădini?...
Din coastele tatei cresc rădăcini.
Din inima lui ierburi multe-au crescut,
S-au înălţat, străvezii, şi-au căzut...

Printre amurguri cânt şi cosesc.
Sub care iarbă o să-l găsesc?
Mai multă rouă... Doamne, te-ndură,
Să-i înflorească trifoiul pe gură...

Toate aceste minuni împlineşte-le,
Că el te-ar lăuda pentru toate:
Dar gura lui s-o deschidă nu poate,
Nici pumnul, nici toporul, nici cleştele.

Butuci. Ierburi umede. Crini.
Cerşetori cu împăraţii vecini.
Fructe în pârg. Rădăcini.
Cine n-are părinţi prin grădini?

rugăciune de Eusebiu Camilar
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al verii ultim trandafir

Al verii ultim trandafir
Ce-aduce cu un fin potir,
Sfios, mi l-ai întins la geam,
Când nici în vise nu speram.

Ştiind că-ntre petale-ai pus
Şi gândul inimii nespus,
Zăresc pe gingaşe stamine,
Doi ochi îndrăgostiţi de mine.

Şi gura-ţi văd, ce-un sfert de veac,
Visând la şoapte dulci de leac,
Cuprinsă pare de-un delir,
Gustând din roşul elixir...

Cu gura mea pe buza ta,
Săruturi ne-om împrumuta.
Cât mai iubit acum o ştiu;
Să fie oare prea târziu?!

Corola, ramă de tablou,
Închide-n ea nestins ecou
Al unui strigăt încă viu
Ce-a rătăcit în plin pustiu.

În glastră, roza ce-ai adus,
Mai are-un ultim dor nespus:
Să nu se vestejească-n van,
An după an, an după an...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colocviu sentimental

Prin parcu-nfrigurat, bătrân şi solitar,
Trecură două umbre adinioarea, chiar.

Ochii le erau morţi şi buzele muiate,
Şi abia li se-auzeau cuvintele schimbate.

Prin parcu-nfrigurat, bătrân şi solitar,
Nălucile-nviară din nou trecutul iar.

- Îţi aminteşti extazul iubirii noastre vii?
- Să mi-l mai amintesc acum, de ce mai ţii?

- Dar inima-ţi mai bate, gândind la mine? Tu,
În visurile tale, mereu mă mai vezi? – Nu.

- Ah! Zilele frumoase şi fericite, toate,
Când, gură-n gură stam înlănţuiţi! - Se poate.

- Ce-albastru era cerul speranţei, luminat!
- Speranţa a fugit spre ceru-ntunecat.

Şi ei mergeau aşa, prin ierburi răscolite.
Şi noaptea doar ghicea cuvintele şoptite.

poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihail Cruceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ierburi brumă
Melancolice versuri
Prin buzunare

haiku de Mihail Mataringa (16 ianuarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele iubirii ţinut de subsiori

M-am făcut şarpe de umbre şi lumină,
M-am strecurat prin ierburi şi prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.

Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut şi ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Şi pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.

M-am pitit cu tact în inima-ţi vioaie
Şi-am rămas uimit cât de frumoasă eşti,
M-ai descântat şi am ieşit din ploaie
Iubire minunată, pictată în poveşti.

Nu mă mai strecor prin umbre şi lumină,
Prin ierburi din fâneţe şi prin flori,
Sunt jumătatea ta din veşnica sulfină,
Sunt şarpele iubirii ţinut de subsiori!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă dor toamnele când mor

Gem pădurile de dor,
Când frunzişu-n zarafir,
Pleacă-n foşnet, plutitor,
Peste sol ca musafir.

Şi mă-ntreb de ce mă dor
Toţi ciulinii smulşi de vânt,
Ierburi, volbure, mohor,
Suspinând peste pământ.

Şi mă doare-n orice an,
Când o toamnă în rugini,
Mă stropeşte inuman
Cu ploi dese şi stropi fini.

Iau clepsidra ce s-a spart
Şi-a pierdut nisipul lent,
Şi de timpuri mă despart
Într-un hohot opulent.

Mă frământ de ce mă dor
Toate toamnele când mor?

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe o şoaptă de zefir

Zorii vin, aduc răcoare
Pe o şoaptă de zefir.
Roua spală fir cu fir,
Şi din ierburi, feţişoare.

De prin cuiburi călduroase,
Păsările se trezesc,
Şi în versuri îşi vorbesc,
Vioaie şi zgomotoase.

Mim, un gândăcel cu fală,
Zvăpăiat, frumos nespus,
Într-un lighenaş şi-a pus
Apă, şi încet se spală.

Ies şi muştele murdare
Pe lăbuţe subţiri,
S-au clătit şi de sluţiri,
Năvălind într-o căldare.

Cu urme pe mutra mică,
C-a dormit cu josu-n sus,
Pe doi ochi ce parcă nu-s;
S-a spălat şi o furnică.

Aurora ne surâde
În splendoarea-i de culori;
Astru, moale, în palori,
A clipit ştrengar şi râde.

Pe o şoaptă de zefir,
Zorilă e musafir...

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia naşterii

Născut pentru a fi regele Câmpiei
în zodia singurătăţii în cer atunci
era un singur peşte într-un singur ocean
ori poate fi o tăcere mai mare?
Şi turme de fecioare mărşăluiau
prin ierburi spre apus şi turme
de case mărşăluiau pe drumuri spre apus.
Jale mai mare nu e, naştere mai ciudată
nu. Se mai văd şi acum
în locul unde m-am născut colinele
lungi care nu sunt decât picioarele mamei
înlemnite ca în ceasul naşterii mele
hăţişul de ierburi dintre ele de unde
am ieşit de-a buşilea ţipând,
ţâţele enorme rămase de atunci
ca nişte movile şi cărarea bătută
în tălpile mele spre durerosul amurg.
Prin pântecul mamei ţiuie cuvântul
pe mare se-ndulceşte harul până-n ţărmuri
unde eu de la începutul Câmpiei
mele stau tolănit cântând.

poezie de George Alboiu din Câmpia eternă (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leac de dor...

Gânduri, vise, sentimente,
Dor nespus de suflet spus.
In nestemate se adună,
Uneori din lacrimi fură,
Alteori furtuni provoacă
Şi echilibrul ţi-l răstoarnă,
Dar, dintr-odată îţi oferă şi o cupă de iubire
Umplută cu clipe de fericire dulce-amăruie
Care leac de tristeţe şi de dor, cu siguranţă o să-ţi fie...

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte parfumate de iunie cu miros de crini şi flori de tei, cu cireşe la urechi păşind cu tălpile goale prin ierburi înalte sau prin aurul topit al grânelor, însângerate de maci pe alocuri.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de părul tău frumos,
Mi-e dor nespus de faţa ta,
Mi-e dor de glasul tău duios,
Mi-e dor de frumuseţea ta.

Mi-e dor de felul tău copilăresc,
Mi-e dor de lacrima sărată a ta,
Mi-e dor de râsul drăgăstos,
Mi-e dor de gingăşia ta.

Mi-e dor nespus de tine, draga mea,
Mi-e dor de sărutul tău duios,
Mi-e dor de veselia ta.
Mi-e dor de tot ce-a fost frumos.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ierburi 'nalte
Ca nişte arcuri saltă
Lăcustele verzi

haiku de Mihail Mataringa (25 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chem stelele...

Merg prin ploaia seacă,
picăturile îmi ating faţa uscată,
lângă castanii liniştiţi,
ce îngână un cântec
pentru sufletul meu
şi simt cum cad castanele,
ca un mic tunet, iar norii
trec cu viteză prin faţa lunii,
iar eu simt un gol în inimă mea.
Pentru tine iubire chem stelele,
să-ţi vindece durerile
şi să-mi dea de ştire,
despre leacuri şi ierburi,
înmiresmate cu iubire
să pot cânta din nou,
în astă noapte lungă.

poezie de Eugenia Calancea (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agăţată
prin ierburi
pielea unui şarpe.
Chiar şi reptilele
pot înflori!

gogyohka de Vasi Cojocaru Vulcan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin împărăţia de ierburi
îl văd pe tata tînăr
grăbit dimineaţa
înspre
o nouă zi de coasă

gogyohka de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis II

Să mă trezesc din somn
la început de lume,
lucrurilor din jur
să ştiu să le pun nume

Cuvinte de lumină
să stea înscrise-n piatră,
să pot să aflu astfel
pământul ce mi-e vatră

Şi soarele de sus
să-mi lumineze-n creştet
gândul ce-l am de spus,
chipul să nu-l am veşted

Să am credinţă-n mine
cum n-am avut vreodată,
să pot trece ca Moise
prin marea despicată

Ca Eva să iubesc
cele ce nu cuvântă,
să simt iubirea-n piept
din plin cum se avântă

Prin mâna mea să treacă
pornire de fior
când le ating pe creştet,
să-mi crească-n suflet dor

Un dor de Tine, Doamne,
când Îţi cobori Duh Sfânt
pe ierburi şi pe poame,
pe oameni şi pământ.

poezie de Olga Alexandra Diaconu din Năstrapa nevăzută (26 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înţeles şi eu

că ies în lumea asta mare
iubind cu îngrijorare femeia
care mă îmbrăţişează şi faţa
e strivită de oglinda unde
se pudrează dimineaţa destul
aş vrea să strig ce-am învăţat
abia de reuşesc să deschid gura
şi vorbele se târâie prin ierburi
asamblez pistoale în gând
şi le încarc cu poezii ce mângâie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!