Omul de zapada
Omul de zapada nu stie de ce
Ratiunea isi gaseste propriul echilibru, perfect, doar cu ajutorul iubirii.
El a suportat furtuna de saptamana trecuta,
Doar pentru a numara fulgii de zapada care cad.
Omul de zapada se gandeste la faptul ca
Ar fi foarte fericit daca ar trai cu adevarat...
Acum picaturile de ploaie i se preling pe corp, topindu-i zapada,
Si el simte cum toata greutatea vietii lui cade pe pamant
Si intra in apartenenta pamantului...
El capata brusc o stralucire stranie, ca de portelan.
El stie ca nu poate evada din aceasta conditie, aparent umana...
El face un efort ca sa compare
Aceste doua notiuni diferite: natura si libertatea...
El examineaza masinile mortuare negre, ivite brusc, parca, din zapada alba,
Incercand sa inteleaga cum poate deveni albul
O prelungire a negrului, imbinandu-se.
El descopera zona crepusculara a cerului, evolutia soarelui pe cer
Si cat de mica si neinsemnata este lumea in comparatie cu el.
El intelege importanta inocentei si a simplitatii...
El intelege ca nu poate muri, dar are totusi o existenta efemera
Si face face un efort pentru a distinge aceste doua notiuni esentiale
Imortalitatea si existenta...
Fulgii de zapada incep sa cada din nou, adunadu-se parca in inima lui..
O pasare neagra agata parca intunericul noptii de seara...
Intreaga lume devine pentru el o mare de ambiguitati si confuzii...
El se inchide in sine tot mai profund si din ce in ce mai profund..
Intr-un mod semnificativ, noaptea incepe sa ucida secundele zilei..
El incerca sa diferentieze senzatiile primite din exterior
De cele care vin din interior...
Omul de zapada incepe sa inteleaga ca are propria constiinta...
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre negru
- poezii despre timp
- poezii despre devenire
- poezii despre alb
- poezii despre secunde
- poezii despre seară
- poezii despre ploaie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Peste petale, zăpadă
Mai cade cate-un fulg asa-ntr-o doara,
Sa nu pot eu sa uit ca viata-si face de cap.
Iar a venit iarna, si cu ea a venit... ziua ta.
Intr-un secol trecut, sau poate
Mai de curand, nu stiu exact, a rasarit un trandafir.
Undeva, probabil intr-o gradina, destul de banal.
Putini s-au bucurat de aceasta intamplare
Dar aia care s-au bucurat erau fericiti.
Acum peste petale cade iar zapada
Nu puteai sa te nasti vara, sa iesim amandoi
La o terasa, sa bem bere de ziua ta,
Sa mancam inghetata?
Asa, de ziua ta te astept zgribuluit in zapada,
Cu un ceai fierbinte intr-o mana
Si un trandafir in cealalta,
Si daca nu vii in cinci minute...
Am baut ceaiul, ca mi-e frig, si dau trandafirul alteia
Ca s-a cam ofilit de atata zapada
poezie de Dragoș Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trandafiri, poezii despre ceai, poezii despre zăpadă, poezii despre trecut, poezii despre minute, poezii despre iarnă sau poezii despre bere
Vis de zapada
ingheata-mi inima
dintr-o suflare
si pastreaz-o intr-un fulg de nea.
In ochii tai
se cerne iarna cu vapai albastre
si gheata rasare in odai
peste sufletele noastre.
Inchide palmele,
tine sufletul in ele
dar nu-l lasa,
cu zapada odata, sa adoarma.
Asterne-ti pleoape langa mine,
in visare...
dormi, lumina!
poezie de Emanuela Florea
Adăugat de Beatrice Coman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre lumină, poezii despre somn, poezii despre ochi, poezii despre inimă sau poezii despre albastru
Stea tristă
Cazand din cer, lucefcrii-n cascada trecura peste trupul tau, iar tu curata ai ramas ca o zapada prin care umbra doar un cantec fu.
Atunci o stea de aur stralucea deasupra, pentru anotimpul care curand, curand avea sa ni se dea cu masti de zgurp si cu fruetc-amare.
Acum, ca mai demult, cu tac infrant.
Si ce-as putea, sub steaua asta, spune?
Din tot ce este, tot ce mi-i minune e fara de folos pe-acest pamant.
Chiar chipul tau sculptat in alabastru, cules cu spiciune din inalt, e numai val: un val usor, albastru venind spre tarm din tarmul celalalt.
Ah! totul este de prisos
Hoteste, o stea cumplita privegheaza sus.
Lumina ei de veacuri profeteste aceste destramari, acest apus.
Sarutul, neastampar sfant al carnii, s-a desfacut, si cade, si-l auzi, asa cum cade-n pragul nalt al iernii zapada cruda prin copacii uzi.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sculptură, poezii despre copaci, poezii despre aur, poezii despre arte plastice sau poezii despre anotimpuri
Cr[ciunul copiilor
Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate,
Mos Craciun, din cer de-acolo,
Sa le stie toate, toate.
Uite cum: Va spune Badea...
Iarna'n noapte, pe zapada,
El trimite cate-un inger
La fereastra ca sa vada...
Ingerii se uita'n casa
Vad si spun, iar mosul are
Colo'n cer, la el in tinda,
Pe genunchi o carte mare.
Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare...
Si de-acolo stie Mosul,
Că-i siret el, lucru mare.
poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, citate de Octavian Goga despre copilărie, citate de Octavian Goga despre noapte, poezii despre cărți sau citate de Octavian Goga despre cărți
Sonata Lunii
Mirabila samanta nu poate fi distrusa definitiv de al iernii frig.
Ea germineaza ireversibil, inclvata in maternitatea terestra.
O lume noua incepe, un alt timp parca, imi vine din tot sufletul sa strig:
"Ce mister profund, ce magica fertilitate si ce primavara fiastra!"
Cand samanta germineaza, ea patrunde in pamant prin radacini adeseori,
Acele brate despicate ale radacinilor in sol ascunzandu-se,
Copacii inalti au nevoie de radacini adanci, de ramuri, de fructe si flori,
In timp ce pamantul se umple de verde viu, natura la viata trezindu-se.
Cand lumina in sine aluneca din mana divina in mana umana,
Radacina umana se-ascunde tot mai adanc pentru a razbi in furtuna,
Iar trupul uman cu trunchiul copacului si ramura verde se-aseamana,
Iar viata devine o sonata a lunii pentru copac si om impreuna.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre verde, poezii despre trup și suflet sau poezii despre natură
Tu esti somnul
Intotdeauna toti m-au iubit,
Cei ce ma urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperita de dragoste,
Cum trec prin iarna
Acoperita mereu de ninsoare.
Legea talionului e fara mila.
Iubirea cere iubire
Cum sangele cere sange,
Cand ninge
Si lascive, amenintatoare,
Funii lungi de argint
Scamosat ma incing,
Ninsoarea imi cere si mie sa ning.
Dar eu trec prin zapada dormind,
Tu esti somnul din care
Nu vreau sa mai ies,
Rar cate-o privire mai mare
Distrata, uituca visez,
Neaua moale ingheata pe mine,
Ma strange,
Mi-e cald in somn si bine
Si stiu ca o sa mor,
As fi iertata
Daca m-as trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decat,
De sub pleoapele inchise izvorat,
Falfaitul acesta usor.
Trec dincolo a de zapada,
Spre inima celui din urma labirint,
Unde m-asteapta-o dreapta judecata
Care-o sa ma gaseasca vinovata
Poate
Si-o sa ma pedepseasca pentru toate
Iubirile pe care le-am netrait dormind
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre ninsoare, poezii despre vinovăție, poezii despre superlative, poezii despre senzualitate, poezii despre moarte sau poezii despre legi
Poveste alba
Ninge crescand in ochii nostri ceruri
si iarna asta parca e batrana
de-atata alb in glasuri si in moarte,
nici cei trecuti nu se mai inspaimanta
de forma timpului de stele...
Sa-mi canti in frunza alba, inghetata,
ceva ce nu mai poarta sunet,
ci e de-un alb ce creste inspre sine,
ca un copac din frunze inspre seva,
cand ninge nerostit primavaratic...
sa fim din nou copii si oameni de zapada,
sa colindam in alb si cuiburi inghetate;
sa ne uitam de-a dreptul inspre stanga,
pe unde a trecut o inima-travesti,
purtand in straita grea covrigi si o poveste
despre un cer ce alb cernea spre sine...
poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre sunet sau poezii despre stele
În imersie
Ca niște marinari sadea,
Sub val, dar afișând bravada,
Se jură unii din hazna
Că ei sunt Alba ca Zapada!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre promisiuni, epigrame despre marină sau epigrame despre alb
Ninge la fereastra
Ninge iar iubito in absenta ta
Ca o despletire de ciresi in mai.
Din copilarie n-a mai nins asa
Daca-i fi cu mine am fugi pe cai
Parca tot pamantul e-nvelit de cer
Prins de Odiseea fulgilor de nea
Azi mi-e dor de tine ca un mesager
Urmarit de viscol si absenta ta.
Ninge cu argintul coamelor de cai
Ninge ca o nunta veche la fereastra
Daca-i fi cu mine astazi cu alai
Am porni iubito catre nunta noastra.
Ca si cum ar curge vremea inapoi
Sa impace iarasi doua vesnicii
Ninge cu duminici, ninge intre noi
Cei pierduti in lume singuri si copii.
Daca-s sti pe unde este umbra ta
Azi pe sub zapada ti-as sapa tunel
Si-am reface lumea cum a fost candva
Dintr-un vis de sanii si de clopotel
Azi sunt plin de viscol si absenta ta
Dorului zapezii mire ma ofer.
Din copilarie n-a mai nins asa
Parca tot pamantul e-nvelit de cer
cântec interpretat de Ștefan Hrușcă, muzica de Ștefan Hrușcă, versuri de Dan Verona
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre dor, poezii despre viscol, poezii despre prezent, poezii despre cai sau poezii despre argint
Ferice de cei cu inima...
Ferice de cei ce nu au simtit,
colt de inima, sfasiata.
Sfasiata de dintii reci ai fiarei,
ce a venit sa-ti fure, o parte
din inima.
Ferice de cei ce nu au trait,
durerea atat mare, in trup.
In trup sa-ti apese un fierastrau
rece, impartind iubirea in doua.
O bucata din tine sa urce spre
cer, si tu sa privesti neputincios
la ea.
Sa o conduci pe ultimul drum,
cu lacrima si floare, si sa vorbesti
cu celalta ramasa, inecata in potop
de suspine.
In suspine far' de raspuns si intrebare,
doar cu lumina si puterea, lui Dumnezeu.
Ferice de cei ce nu au trecut prin
marea de gheata, sparta doar cu
sufletul ingenunchiat, si lacrimi cat roua
pe frunze.
Ferice de cei ce nu au vazut perdele negre
in ochii lor, cand soarele varsa cupe cu aur.
Ferice de cei ce nu au facut din marginea
patului, un leagan in fiecare dimineata si
seara, sa-si legene sufletul, frant.
Ferice de cei ce nu au primit un crivat
in fata, in mijloc de vara, cand bucata
din tine, era inghetata in bratele tale,
si tu plangeai pe ea.
Ferice de cei ce nu stiu cum este sa ai,
ochii vesteji, si tulburi, de parca o sabie
a trecut cu toata toamna, prin ei.
Ferice de cei ce nu au lasat mainile
in poala, grele cat pietrele de rau,
ce se frecau una de alta, din zori
si pana in seara, de atata dor.
Ferice de cei ce nu au avut palme reci
si fierbinti, cum sunt potcoavele de cal,
cu care sa se loveasca in cap, din prea
multa pierdere si intuneric, stapan in ei.
Ferice de cei ce nu stiu drumul spre
locul de veci, unde urmeaza sa-si ingroape
o parte din inima.
Ferice de talpile ce nu ating potecile,
pline cu floare, si-un pamant in care,
stau sufletele tuturor adormitilor,
sarutati si imbratisati, doar de radacinile
pomilor, tineri si batrani.
Ferice de picioarele celor care,
nu stiu cum este sa nu poti merge,
chiar daca ai un sange in vene,
chiar daca ai toate degetele,
tu cersesti, carje si mila lui Dumnezeu.
Cersesti putere sa poti indura frigul
din oase, umerii plini de zapada pribegiei,
ce te apasa.
Ferice de cei ce nu au simtit,
promoroaca si turturi de gheata,
in inima lor, zi de zi, noapte de
noapte, din prea multa singuratate.
Ferice de cei ce nu au vorbit singuri
pe strada, din prea multa durere si dor.
Ferice de cei ce nu si-au dorit sa moara
niciodata, din prea multa durere,
ori in locul celor condusi pe ultimul
drum, zambind ori cu un ochi deschis.
Ferice de cei ce traiesc si acum,
far'de o inima intreaga, doar cu
lumina iubirii, si Dumnezeu.
Ferice de cei ce iubesc!
Aceasta este forta ce ajuta inima,
sa supravietuiasca, in viata asta,
plina de durere, si mister.
Iubeste, si poti trece peste orice!
Iubirea, este Dumnezeu!
Fotografia postată de Noapte Argintie.
poezie de Adelina Cojocaru (27 septembrie 2016)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre vorbire, poezii despre toamnă sau poezii despre tinerețe
Soarta unui artist (dedicata Madalinei Manole)
Daca ar fi murit
Simplu,
Rapusa doar
De durere,
Poate ca nimeni nu ar fi inteles.
Dar nu a murit deloc simplu,
A murit de tot
Pentru ca toata lumea sa inteleaga
Ca fara suflet
Nu existam
Si lumea nu are sens.
Lacrimi care nu cad,
Frunze care nu se vestejesc,
Flori care nu infloresc
Niciodata.
Simplu
Se usuca
Si dispar in sine.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marieta Măglaș despre frunze, poezii despre flori, citate de Marieta Măglaș despre flori, citate de Marieta Măglaș despre durere sau poezii despre artă
Cadru
Singur
Calatoresti adesea
Prin vant si ploi
Mai des prin vremuri de furtuna
E noapte
E e frig si e tarziu
In camp deschis
Tresare luna
Stele,
De zapada se astern
In graba
Si prin ograda
Un iepure
In varf de deal
Priveste
Cam nedumerit, doar satul
In timp parca
A amortit
Dar nu,
Caci e doar umbra
Bunicul,
Apare pe prispa
Si se indreapta pe carare
Grabit si apasat de ani, sa inchida usa
Dupa un timp
Ultima lumina
Spune satului
Noapte buna
Iepurele,
Disparuse in culcusul lui
Lasand in urma lui
Simpaticele-i urme
Luna
Implineste cadrul mirific
Al noptii
Scaldata in lumina
Mai ramane
Un singur lucru
De spus!?...
A da!... somn usor si noapte buna
poezie de Florea Nicolae din Iarna (3 august 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat sau poezii despre iepuri
* * *
ah, despărțirile din trup
și despartirile din carne
în adanc ghiara mai doarme
pe-nserat ușile deschise
în geamuri a nins
cu atâtea pasari moarte
în ultima zapada
căutatorul pune steag
ca nimeni să vada
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre drapel
Ultima sansa
Numar in gand, numar secunde,
Mi-e dor sau sunt bine?
As vrea sa ma duc, dar nu prea am unde,
S-o iau catre tine?
Stau si ma simt un fulg de zapada,
Curentii ma poarta,
Insa intr-un final este sortit sa cada,
Sa am asa soarta?
Prinde-ma iar, e ultima sansa,
Nu spune prea multe,
Vorbeste cu ea, cu inima mea,
Ea poate s-asculte.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vlad Bălan despre timp, poezii despre sfârșit, citate de Vlad Bălan despre sfârșit, citate de Vlad Bălan despre inimă sau citate de Vlad Bălan despre dor
Paduri de ger
Ma plimb printre voi ca printr-o cetate
Unde frigul a pus lanturi si peceti
In dreapta si-n stinga stau drept marturie
Doar trunchiuri bolnave, trase prin sageti
E noapte si ninge, sint aici inchisa
Mi-e frig si mi-e ceata, parca as muri
Daca m-ar invinge frigurile noptii
Mi-as trage zapada si m-as inveli.
Ce uituc mi-e gindul, ce strain mi-e ochiul
De toate acestea: departe, neantul.
De ma trezesc miine din aceasta stare
Sint acelasi, omul sau poate sint altul?
S-a-ncarcat padurea de puieti de fag.
S-a cioplit orarul timpului in cuci.
Ah, copacii acestia cu privirea fixa
Cu tristete verde amintind de lunci
Si de primavara pe un cimp albastru
Peste care parca ieri, ma mai plimbam
Ca un cal maiastru ratacit prin spatii
Estompate-n plinsuri strinse amalgam.
Dar ma plimb prin spatii inrosite-n singe
Unde risul moare in scuipat de clown
Unde crima striga din pumnalul ranii
De unde incepe transplantul de pom.
Altoiti si rosii, pomiia acestia pling
Altfel decit ieri, cind mai erau oameni,
Ca niste pesti tac timpul unicorn
Si nasc moartea mortii fara funeralii.
Daca se deschide miine-acest palat
De clestar, in care sint mincat de-nghet
Voi putea eu oare lua cu mine rana
Ce zgindara pana rupta, de poet?
Ah, paduri uscate si cindva umane
Bintuite vesnic de blestem si lacrimi,
Ce farmec va tine intre uscaciune
Si rugi de calugar, chinuit de patimi?
Miine voi fi poate si eu un copac
Cu scorburi cochete pentru cuci hai-hui,
Dar pina atuncea dorm inca sub vreascuri
Si mi-e frig, mi-e foame si-s a nimanui.
Vreau sa-mi cint un cintec despre inorogi
Si despre sori tainici acum la culcare
Despre iubiri ample care s-au uscat
Lasind doar in mine o cerneala moale
Cu care scriu zilnic un jurnal de bord
Pentru pleoape grele si care n-au somn.
Vreau sa dorm sub frunze dara nu sint frunze,
Vreau sa dorm sub stele, dar sint inghetate.
Ma uit iara fix, aiurit spre tine
Ma veghezi, adorm. Mi-e bine, mi-e moarte.
poezie de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni sau poezii despre transplant
Zapada e scheletul apei, fragil ca un sicriu de vioara.
Gheorghe Tomozei în Net
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vioară, citate despre moarte, citate de Gheorghe Tomozei despre moarte, citate despre apă sau citate de Gheorghe Tomozei despre apă
Om in amurg
Acum sunt un om in amurg,
Fugi in muntii tai, caprioara,
Nu mai ravnesc sa-ti sarut buzele
A doua oara, a treia oara.
Acum sunt un om in amurg.
Pieri din juru-mi, viclean bancher,
N-am ce sa mai fac cu aurul tau,
Aurul n-are trecere in cer.
Fiece zi are amurg,
Fiece zi are si zori.
Toamna via e plina de struguri,
Primavara numai de flori.
Acum sunt un om in amurg,
Ora amiezii a fost dulce, dulce.
In cuibul ei din fulgi de zapada,
Luna s-a dus sa se culce.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre struguri, poezii despre ore, poezii despre miezul zilei sau poezii despre bănci
In oglinda...
Desi vad azi, in oglinda prinsa-n perete,
Cum peri albi, doi, patru-mi scapara-n plete,
In cea din launtru-s inca copil,
Usor ca un fulg, un pic imbecil...
Cum o parte din mine ninge azi a zalud,
Alta zboara-n drezina cu pedale de lemn peste camp..
Doar ca cineva, intre timp, mi-a furat
Finul pe care dormeam si cerul brodat..
Dac-ai sa ajungi prin mine zilele astea,
Aseaza-te comod pe vreun gand coliliu,
Poti sa dezmierzi ori omul de zapada
Ori sa astepti in suflet pustiul meu blonziu..
poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre păr sau poezii despre lemn
Joc de iarnă
Bulgări astăzi am facut
Din zapada ce-a cazut
Și-i rostogolesc spre tine
Cu viteza in zecime
De secunda, fara scut
Iutesc pasul si m-ascund
Sa nu fie bumerang....
Dar ma-mpiedic de un prag
Cad in pat de tufanele
Galbene ca niste stele
Si sarut pamant cu frunze
Aramii si cam ursuze....
Uite asa s-a intamplat
Când cu iarna m-am jucat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre viteză sau poezii despre galben
Petale de iubire, petale de noi
Nu ai bătut la ușa mea, ploua...
ti-am deschis si te-am lăsat să intri
pentru a-ți usca tristețea în inima mea.
Peste bezna sufletului tău deprimat
surâsuri și căldură cu drag am suflat.
Vremea a trecut, zapada s-a topit,
din ceruri albastre și fără de nori,
cad acum parfumate petale de noi.
Pe neașteptate iubirea a sosit
cu pași delicați in casă a intrat
caci permis noi i-am dat,
nu că trebuia ci pentru că... se putea.
Iubirea zăpada-a topit,
din cer cad petale de iubire,
visul nesperat acum e împlinit,
respirăm parfum de fericire.
Universul e plin cu petale de noi,
petale de iubire de-acum până mai apoi.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori sau poezii despre fericire