Străzi întregi păreau ruinate, devorate de salpetru, cu acoperișurile gata să cadă, cu ferestrele înfundate. O piață al cărei pătrat de ipsos se zărea, se umpluse parcă cu o grămadă de sfărâmături. Dar pe măsură ce dunga albastră dinspre Montmartre se mărea, curgea o lumină limpede și rece ca apa unui izvor, punând Parisul sub o gheață în care zările îndepărtate căpătau și ele limpezimea unui peisaj japonez.
Emile Zola în O pagină de dragoste
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iar Parisul curgea sub ferestrele mele, și la același ceas dincolo de zări sub cerul frumoaselor câmpii românești, curgea și un alt oraș curgeau Bucureștii pe sub ferestrele celor care fac parte din sufletul meu...
Alexandru Macedonski în Maestrul din oglindă (1912)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jean, plin de neliniști, se întoarse la Paris, la sfârșitul unei frumoase și limpezi duminici, în care soarele oblic, la capătul orizontului, lumina imensul oraș cu o intensă strălucire roșiatică. Puteai să crezi că este un soare de sânge peste o mare fără sfârșit. Geamurile a mii de ferestre scăpărau ca și cum ar fi fost atașate de un suflu invizibil; acoperișurile se înroșiseră asemeni unui pat de cărbune aprins. Zidurile clădirilor, părțile superioare ale monumentelor de culoarea ruginii, ardeau ca un foc scăpărător de bușteni în aerul serii care se așternea. Era jerba finală a gigantescului buchet de purpură. Parisul în întregime ardea ca o antică pădure uscată, ridicându-se spre cer într-un zbor de păsări de foc și de scântei.
Emile Zola în Rougon - Macquart
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenia unui bărbat e mai trainică decât dragostea unei femei.
Emile Zola în Gervaise
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
- artă
- Arta este un colț de natură văzut prin intermediul unui temperament.
definiție clasică de Emile Zola
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sindromul revoltei
Mereu generații în pielea goală
o gloată rebelă pe străzi înfundate și murdare
înjurături naționale hippy și fond de Beatles
primul om pe lună lângă o teamă mondială
și o apăsare a unui război cald
numit fără sens și imaginație război rece
Secte ca ramuri ale unui copac uscat
alterări de areal cu smog rock moarte albă
nici speranță nici somn și sex fără opreliști
poezie de Nicolae Toma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireș japonez înflorit
cele mai mari victorii sunt chiar acele jocuri în care ai fost înfrânt
iremediabil distrus de propriile argumente
tocmai atunci când erai poleit cu certitudini
adevărata lumină îl îmbracă pe cel învins
desenându-i pe piele nervurile negre ale unui cireș japonez înflorit
cum seva materialității
maternă
coborând în celălalt
un cer mai deschis către implozia finală
un scut de care te izbești
înainte de a străpunge universul
către revelație
prin durerea voluptuoasă a unui adevăr ce se stinge
poezie de Angela Furtună din Pelerinul din Aqualung (25 septembrie 2008)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gândul este o înfăptuire. Dintre toate împlinirile, el fertilizează lumea în cea mai mare măsură.
citat celebru din Emile Zola
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doream să ilustrez, la începutul unui secol de libertate și adevăr, o familie care nu se poate abține în goana de a poseda toate bunurile pe care progresul le pune la dispoziție și care deraiază din cauza propriului avânt; convulsia fatală ce însoțește nașterea unei noi lumi.
citat celebru din Emile Zola
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În critica literară și artistică trebuie să-i imităm pe naturaliști: avem sarcina să găsim oamenii în spatele operelor, să reconstituim viața reală a societăților cu ajutorul unei cărți sau a unui tablou.
citat clasic din Emile Zola
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aprilie bizar
știai să improvizezi,
prin camere jucai prinselea
cu o pisică de hârtie,
uneori desenai
unicorni pe perete,
pe o ușă imaginară
o ploaie de april,
nu ai știut,
la plecare
purtai încă puful de zână
pe brațe,
ferestrele se prefăceau tot mai mici,
bătute fatidic în cuie de sticlă
ca ochii în zare,
acoperișurile mi se păreau planete roșii
pe atunci,
iubirea nu mai avea identitate,
țiglele parcă se amestecau înspre mine,
fierbinți,
rotindu-se în pătrate,
plopii în aprilie păreau
uriașe ferigi,
înclinând o balanță în drumul
spre tine.
undeva orașul începea să mă strângă
în spate,
prin orbite mi se vedea inima
pe care
nu o lăsai să se frângă,
o umbră bizară avea mânecile rupte
spre nord,
copacii îmi păreau mai buimaci decât mine,
când încercam din răsputeri
să mă împac cu
orizontul.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brusc, simțind că se sufocă, doctorul Pascal se trezi, sări din pat. Voia să se ridice, să meargă. O nevoie imperioasă de aer îl împingea înainte. Căzu. Încercă să respire. Întinse în zadar buzele spre aerul care îi lipsea, deschizând pe jumătate o gură neputincioasă, ca ciocul unui pui de pasăre.
Emile Zola în Doctorul Pascal (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui prost
Unui prost făcut grămadă
Nu-i lipsește nici chiar sacul.
Cu el cară la grămadă
Și prostia de la altul.
epigramă de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastră de lumină simfonie
îți mulțumesc pentru a nu știu câta oară,
iubirea mea înstrăinată în lume,
din sufletu-mi tu ai făcut vioară,
pe ale cărei strune e-al tău nume,
a cărei muzică mă înfioară,
și răspândește pulbere de-argint,
stropi de lumină albă-argintie,
albastră de lumină simfonie
pe-a mării de iubire undă clară
din sufletu-mi în formă de vioară...
și dor cumplit de tine va să-mi fie,
și gândul, inima, au să mă doară,
când ochii mei cei verzi și-nlăcrimați
au să te vadă cum răsari în fapt de seară
din visul meu de tainică iubire,
și sufletul meu are să te ceară,
prea plin de enigmatică simțire...
poezie de Elena Vlădescu (4 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asta era mândria lui de artist, niciun lucrător partizan nu era în stare să facă un mâner ca al lui, ușor și solid. Sculpta mai ales măciuliile cu o fantezie încântătoare, reînnoind întotdeauna subiectele: flori, fructe, animale, capete, înfățișate cu un aer viu, real. Făcea totul cu un briceag; îl vedeai zile întregi cu ochelarii pe nas, scobind lemnul de merișor sau abanosul.
citat celebru din romanul La Paradisul femeilor de Emile Zola (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțimea de oameni: o forță oarbă, care se devorează încontinuu pe sine.
citat celebru din Emile Zola
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui fotbalist dedicat meseriei
Ocazii de-aventuri, prin bar,
Cu cât mărea mai tare scorul,
Cu-atât avea mai multe, dar
A dat în toate cu piciorul.
epigramă de Petru Ioan Gârda din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare", Mențiune (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
La marginea acelei ape împînzită de mister, ca pe malul unui lac de poveste, abia se pot întrezări acoperișurile cîtorva case. Cînd lucesc în bătaia soarelui, par solzii unui pește uriaș dormind în negre străfunduri marine.
Geo Bogza în Cartea Oltului, Hășmașul Mare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bețivii nu vorbesc de băutură.
Emile Zola în Creație
Adăugat de Luiza Beznea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul nu este decât un vis.
citat celebru din Emile Zola
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cinstea îți dă jumătate din fericire.
citat celebru din Emile Zola
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!