Pânza de păianjen

Ne sfărâmă viaţa bolovani
Şi ne trec prin faţă iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Şi pădurea de atâtea ploi

A murit şi dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovaţi;
Dacă-n geam cu degetele baţi,
Din insectare evadează fluturi

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânza de păianjen

Ne sfărâmă viaţa bolovani
Şi ne trec prin faţă iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Şi pădurea de atâtea ploi;

A murit şi dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovaţi;
Dacă-n geam cu degetele baţi,
Din insectare evadează fluturi.

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am putea spune că toţi suntem vinovaţi pentru tot şi pentru toate câte s-au întâmplat în regimul comunist. Să privim adevărul în faţă şi să ne socotim toţi vinovaţi, iar dacă suntem toţi vinovaţi, cine să ne ierte dacă nu chiar noi înşine?

Dan Begu în Umanitatea şi pacea (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâtea toamne

atâtea toamne desfrunzite
cu iz de ploi şi mucegai
nopţile ca un buhai
trec prin nevăzute site

şi ne lăsm ades furaţi
de torente şi cascade
plânsul apelor la vad, e
o aventură să-l străbaţi

veşnic rugul adâncit
în scoica inimii suspină
regretele ca o felină
iar pelerinul a albit...

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toamna în odaie

Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie...
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam...

Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,

Doamne!... Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
"Donnez-vous la peine d'entrer, Madame..."

Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă...

A intrat...
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară... vai!...
Bolnavă de gripă...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Elena Badan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea mea cumplită

Candelabrul a murit,
la fel şi lumina din geam...
Iar ceasul mi-a murit
şi-a mai trecut un an...

Fotoliul dezmembrat,
dulce calvar din aşchii,
locul cel mai curat
pentru ale mele labii.

Caietul ars de foc
îşi cere viaţa înapoi,
dar în suflet nu mai e loc
Numai pentru furtuni şi ploi.

Pix cu pastă putrezită,
mulţumesc că mi-ai slujit.
Îmi pare rău că nu rezist,
Şi că moartea n-a murit...

În oceane de regrete
mă scald iarăşi cu ură,
înnecat în sute de momente
Şi uitat din nou de lună...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii

E prea târziu pentru noi doi
Cad frunzele iubirii,
Şi noi suntem la fel de goi
Ca pomii cenuşii...

E toamnă rece între noi
Adie vântul despărţirii,
Şi-n ochii noştrii sunt doar ploi
Ce ne aduc pustii...

Şi-am vrea s-aducem înapoi
Uitată clipă a fericirii,
Dar din trecut se nasc strigoi
Ce se opun iubirii...

poezie de Crina Cosoabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un mărţişor! (1 Martie)

Atâtea fiinţe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuţe,
Atâtea mărţişoare drăguţe.
Atâtea doamne şi domnişoare,
Azi! Un mărţişor pentru fiecare!

poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii care întârzie

Şi iar primăvara-ntârzie
Cu soare şi ploi pentru flori
Cu gâze şi fluturi că mie,
Dor mi se face din nou de cocori

Uscatele vânturi adie
Când pier în adâncuri comori
Că iar primăvara-ntârzie
Cu soare şi ploi pentru flori

Străin într-o lume pustie
Şi-n noaptea cu plâns de viori
Din pricini ştiute doar mie
Mă simt vinovat uneori,
Că iar primăvara-ntârzie...

rondel de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetele tale

Sunt degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ţinut de gheaţă şi de pârjol te mută
Fiinţa mea, plecată prin lume, după vreascuri.

Mă simt ca o femeie bătrână şi săracă,
Plecată prin pădure să strângă nişte vreascuri,
Eu degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.

Atât îmi mai rămâne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur şi avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii şi fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire nestatornică

Am umblat pe mări
căutând un surâs.
Am umblat prin oraşe
căutând dragostea ta.

Dragostea care a plecat
şi cred că nu mai vine,
dragostea care ni-ai dat-o
nesăţioasă femeie.

Am umblat pretutindeni,
ca să aflu despre tine.
Poate că ai dispărut
pentru a nu te mai vedea!

Poate m-ai părăsit
că te-ai plictisit de mine!
Poate că a fost visul meu
că te voi părăsi?
Poate că a fost dragostea ta
care m-a îndepărtat?

Prin marile oraşe,
ale altor continente,
prin marile deşerturi,
rătăcesc fără dragostea ta.

Nu vei şti c-am murit
pentru o mare femeie...!
Nu vei şti c-am murit
nesăţioasă femeie...
pentru tine... şi dragostea ta
nestatornică.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu suntem vinovaţi pentru că ne naştem. Suntem vinovaţi pentru că murim.

aforism celebru de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă un cuvânt

neştiinţa o iscoadă
viitorul nu ia mită
cere viaţa mulţumită
pentru marea ei rocadă

turbion de gânduri rele
ţesătură de arnici
când nu ştii ce vrei şi nici
unde te vor duce ele

lumi care-mi treceau prin faţă
sau prin care eu treceam
lunile ce curg pe geam
nopţi de gene îmi agaţă

un mister ascuns în ou
ca un semn de întrebare
pentru clipa trecătoare
când ajunge la potou

sunt acelaşi? nu mai sunt
cine poa' să-mi dea răspuns
când nu ştiu îndeajuns
ce înseamnă un cuvânt...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi trec degetele
prin ridurile de pe faţă
ca prin strunele viorii
şi aud ecoul vieţii mele
plină de zbucium

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin mine trec fluturi

Ea era sortită să-mi fie umbră,
gleznă subţire cu pulpa sonoră,
rotulă în fiecare cuvânt.

Se căţăra pe ploi
ca să înverzească pământul,
totul să înflorească.

De bucurie eu
o priveam ca pe-o minune
întinsă peste lume.

Strălucea mai mult decât e posibil
în ochii miraţi
şi nu observa nimic deosebit
la privitori.

Prin mine trec fluturi,
neoprite invazii
ca şi literele arzând
în cuvintele hrană.

Urmează clipele acelea relative
ce fumegă prin aer zborul,
să simt pe dinlăuntru gustul tău
ce-mi lasă pe inimă o pată.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi nu suntem

În cercul meu strâmt din albastru
se varsă o imensitate
ce nu poate fi oprită să te aducă
din toate depărtările de vamă.

Alchimia ţiuie-n aer,
sfărâmă nisipuri,
curge-n braţe într-o oază de lumină,
drege inima humei culcată pe oase.

Totul devine o scriere aşezată
pe orice piatră întâlnită,
în alfabetul cunoscut al inimii
cu litere ce ies la iveală
desluşind straniu alfabet.

Noi nici nu suntem aici,
dar înverzim aerul,
împărţim fluturi în jur,
dezbrăcăm întunericul de haine,
mersul nostru e siamez
prin nori,
prin alt timp nefărâmiţat de nelinişti,
murind îndelung şi profund
într-o alegere a sorţii,
umplând respirarea cu fluturi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rezolvat atâtea enigme în unele nopţi, am trecut prin atâtea aventuri şi mi-am construit atâtea castele cu ziduri de speranţe şi porţi de vis absurd, încât, atunci când viaţa şi-a adus aminte de dragostea mea pentru trenuri şi m-a folosit pe post de acar Păun, nici nu mi-a părut rău.

Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, volumul 3, "Calea ferată de sub pasarela Basarab" (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monosilab de toamna

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.

În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.

Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.

Lampa plânge… anii tăi, anii mei
Trec.

Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.

În curând, încet va cădea în vid
Tot.

O, va fi cândva altfel natural,
Bis.

Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge

Ninge iar cu bolovani de vată
Ninge ca-ntr-o mie de poveşti
Că ziua se scurtează dintr-odată
Şi noi ne zgribulim lângă fereşti

Şi-o să luăm caloriferu-n braţe
Şi-o să-l plătim mai scump, că ne e frig
Firea noastră-a celor vinovaţi e
Ciudată, dacă toate mă intrig'

Ninge ca-ntr-o iarnă absolută
Dintr-un cer de care ne e teamă
Peste viaţa noastră în derută
Şi oprită pentru-o clipă-n vamă

Vizavi stau doi bătrâni privind
Poate că gândesc la fel ca noi:
- Uite colo alţii cu ce jind
Îşi cheamă amintirile-napoi!

poezie de Ion Untaru (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

M-a întrebat pădurea cea de fagi
Pe unde-ţi umbla pasii, ce mai faci?
Eu am răspuns c-ai survolat Ardealul
Şi-acum de sus privesti zambind oceanul.

Să nu îmi spui ca te gandesti la mine
Ar fi prea mult, nu joc la loterie.
La noi sunt ploi si ape se revarsa
O doina plânge toamna in hornul de la casa.

În rest.... e bine, suntem europeni
Aşa zic unii, dar nu de azi si nici de ieri.
Noi nu ne laudam cu aliati
Nu au comportamentul unor frati.

Şi pus la o rascruce de drumuri langa mare
Românul nostru bun a cam uitat se pare
Că marile puteri profita astazi doar
Geografic fiind la margini de hotar

Sa nu iti para rau ca ai plecat.....
Cobzarul a murit, nici hore nu-s in sat
Pe vechile morminte, tacerea este Doamna
Si frunze deseneaza covorul cel de toamna.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zărindu-i, de pe unde se aflau răzleţiţi, păstorii veniră în fugă. Aşa cum săreau peste bolovani, cu bîte în mîini, înfăţişarea lor mai aspră era încă, răzbătînd în ea sălbăticirea şi spaima de a fi stat, atîtea zile şi nopţi, faţă în faţă cu molima şi cu moartea. Îmbrăcaţi în cojoace trecute prin multe ploi şi ninsori, cu opinci rupte în picioare, înconjuraţi de cîini lătrînd zănateci, gata să se repeadă, ei sosiră, stînd zece oameni acum, în faţa vacii care trăgea să moară.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Capitolul II Tragedii pe înaltul podiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!