* * *
O viata pierduta pentru totdeauna
Dincolo de marile timpului
Daca ar fi sa se reintoarca in totalitate
Inlauntrul inimii
Sub forma de lumina
Si stand
Alaturi de luna si de stele
Acest soare
Imi va releva
Forma universala...
Atunci nu va fi alta cale
Si ma voi preda, o Doamne,
Si-ti voi cere binecuvantarea
poezie celebră de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Timpul care a fost inapoi,
E acum inainte
Fata lui fara val se acopera cu o matase instelata.
Cine i-a dat vestmant si podoaba?
Cum s-a nascut spectacolul lui trecator?
in curgerea pe nseimtite a timpului
In miscarea lui fara forma,
Cine infloreste florile?
In fiece clipa noi forme apar
Din oceanul pustietatii
Si cad pe tarmul netarmuit.
Valurile imblanzesc o iluzie a mortii.
poezie clasică de Maitreyi Devi din Dragostea nu moare
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul meu
Inchid ochii si nu-mi vine sa cred,
Ca esti asa departe, mi-e frica sa te pierd.
Atunci cand eram in bratele tale,
simteam ca pe-ntuneric soarele strabate
si ca ne-nconjoara stele stralucitoare.
Fericirea mea nu cunostea hotare,
si acum simt, ca te iubesc Dragoste.
Fara Tine sunt pierduta
Nu gasesc calea luminoasa,
tine-ma de mana
ca fara Tine-s oarba!
Daca esti cu mine, nimic nu conteaza,
doar ochii tai prin care vad o alta viata,
alaturi de Tine, mereu langa Tine,
vorbind despre Tine, visand despre Tine.
Fara Tine zilele sunt negre,
dar speranta imi da putere.
Vreau sa simt dragostea ta,
pe care o vecie nu voi uita.
Vezi ca mana-mi tremura,
cum iti aud glasul.
O liniste imensa ma cuprinde,
si-ti simt sufletul acum, langa mine.
Auzi glasul meu pe Tine te cheama,
cum mama natura o cheama pe primavara.
Mi-e sete, simt ca buzele tale-s aproape,
dar Tu... Tu esti prea departe!!!!!!
Dar stiu un singur lucru,
Ne iubim Dragoste,
Si nimeni, nimic,
numai Moartea ne va desparte!
poezie de Adela Farcas din revista Liceului Al. Papiu Ilarian (2002)
Adăugat de Adela Farcas
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.* * *
Nu-i acoperiti pieptul-
As vrea sa vad daca inima lui mai bate
Acest trup trecator
Pastreaza in el sanatatea
Nemuritoare a unui intreg nedestructibil
Ce canta si merge
Pe o melodie imposibila.
Inca mai ascult cantecele sale
Pe care nicio arma nu le poate strapunge
Si nici focul nu le poate arde
Il voi vedea inca o data
Dincolo de marea de lacrimi.
poezie clasică de Maitreyi Devi
Adăugat de Bagarean Alina Ingrid
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era nespus de tulburat. Nu-și lua ochii de pe ceea ce pentru un scluptor e de-a dreptul, sacru: forma, forma, forma, fiecare alta decât cealaltă, toate asemănătoare și din nou deosebite și totuși, contopite toate și corespunzătoare unei idei unice: cântarea bucuriei de a trăi prin mișcare; prin mișcarea armonioasă, grațioasă, fascinantă prin frumusețea ei neasemuită.
citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ganduri
Viata,
Cel mai minunat dar
Pe care omenirea
L-a primit vreodata
Iubirea,
Implinirea vietii
Pe acest Pamant
Binecuvantat
Cerul,
Fiind certitudinea
Spre o alta dimensiune
Dincolo de ce a timpului
Lacrima,
O reprezinta
Regretul
Timpului prea scurt
Inima,
In trup
Comoara de aur
Nepretuita
Si plina de dragoste
poezie de Florea Nicolae din Gânduri (16 iulie 2009)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
O oaza de iubire
Daca o picatura
Ar cadea
Intr-un ocean de nisip
As incerca
Fir cu fir sa ridic
O fantana.
Daca o raza
Ar lumina
O carare ingusta
As incerca
Sa caut margini
Ascunse.
Daca o floare
Exista
Dar nu intr-o vaza
As cauta
O camila
Si-o oaza.
Daca o zi
E o viata
Si asta e semn
Iubirea-i speranta
Sau doar e
Pe Soare un semn.
poezie de Doru Lascarache (20 martie 2009)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinele e veșnic fără formă, el nu ia nici o formă. Nici măcar forma lui Iisus, Buddha sau Profetul. Fiind totul din întreg, formele doar se aprind și se sting în El ca licuricii în noapte, ok? Forma nu poate lua un sine, după cum luna nu poate avea lumină pentru că lumina ei aparentă e doar o reflexie a luminii soarelui. Forma fiind efemeră nu poate lua în posesie Sinele care este etern. Nu există decât un singur Sine și acela este Dumnezeu, Spiritul necreat. sau poți să îi spui cum vrei pentru că El nu poate fi definit de cuvinte. A crede că forma poate lua un sine e ca și cum un delfin ar poseda un ocean. Iar expresia că "Sinele ia o formă umană" se referă la faptul că un val din ocean datorită frigului a înghețat. El nu este desprins de ocean și nici nu poate pleca din el.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ochilor
Cuvintele sunt scrise, săgeata nu le arde
Si capul meu adoarme cu ochi inchisi pe carte
Visez o alta lume de dincolo de zid,
Ce-n cercuri se desprinde si-n urma lasa vid
In amorteala serii aud in soapta glas...
-In lunga noapte a iernii doar tu mi-ai mai ramas
Trezeste-te iubito, nu vreau ca sa te pierd
Din tot ce ma-nconjoara eu doar in tine cred.
Privirea inspre mine intoarce in tacere
Pastreaza-n ochi lumina, atat doresc a cere
Si daca bucuria ma duce in extaz
Voi prinde din cer luna și-oi pune-o în pervaz.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O greșeală te duce spre alta, o minciună urmează alteia și astfel adevărul nu mai poate ieși la lumină.
citat din Maitreyi Devi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ai curajul
Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea
Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta,
sa vezi dincolo de ea
Chiar de ai avea curajul
sa vezi de umbra ta
Ai vedea camuflajul,
sigur te-ar alina
Mai mult decat vocea mea
Sterge-ti iar machiajul
Traieste in insula ta
Uita-ti iar mariajul
Descopera un alt DA
Da da da da
Totdeauna inca un da
Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea
Si de-ai avea curajul
Sa pleci odata cu ea
Ai uita tot blindajul
Ai sti ca e viata mea
Ai vrea sa te pierzi in ea
Alaturi de persoana mea
Priveste peisajul
Dincolo de stea
Incepe vernisajul
Te urneste catre ea
Priveste catre stea
Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea
poezie de Ana-Maria Bitună
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daca viata ar fi
Daca viata ar fi ca un minut,
as vrea sa-l traiesc cu tine,
sa ne iubim pierduti in infinit
sa ma iubesti cum stii straine.
As vrea sa-l traiesc fara regrete,
eu stiu ca nimeni nu-i perfect,
sa ne dorim ca doi nebuni, baiete
sa uitam definitiv de intelect.
Daca viata ar fi ca un minut,
o sa ti-o dedic toata in poeme
si-as vrea ca tu sa simti acut,
cum sufletul in tacere geme.
Daca viata ar fi ca un minut,
minutul meu l-as vrea cu tine,
as vrea iubite sa te ascult,
cum spui ca ma iubesti maine.
Daca viata ar fi ca un minut,
nu mi-ar ajunge sa iti spun
ce clipe minunate as fi vrut
sa-ti ofer la inceput de drum.
Daca viata a fi ca un minut,
chiar de ne-am certat un pic
nu da uitarii ce a fost placut
fiindca minutul asta-i, tare mic.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Univers totul este făcut din energie, ea rămânând mereu aceeași forță, chiar dacă are forme diferite de manifestare. De exemplu, o energie oarecare ia forma unei bucăți de lemn, iar o alta ia forma unui cotlet. Ambele forme pot suferi o transmutație - pot fi schimbate printr-un proces de oxidare. Când ardeți o bucată de lemn, energia acesteia se transformă în căldură, fum, cenușă; când mâncați cotletul, energia acestuia ia forma dumneavoastră.
Alexandra Moșneaga în Vindecarea psi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabie
Si viata ta...
Si viata ta o vad pe ape,
Nu stiu cat e de lunga,
si nici ce ai in ea,
Dar seamana cu o corabie
ce-nfrunta,
Valurile-nalte, vantul, cu multe
greutati.
Si sufletul sunt panzele intinse,
De bratele lui Dumnezeu cu drag,
Sa poti avea putere si vointa,
Sa treci prin incercari, biruitor.
Chiar daca o furtuna te-nfasoara,
In cercurile apelor cu vant nebun,
Tu sa stai drept si-ntins spre pieptul,
Din care iese, soare, luna, si stelele
ce-ti stralucesc.
Acolo sa-ti indrepti privirea,
Chiar daca valurile bat in tine,
Acolo ai speranta si iubirea,
Ca poti s-ajungi la mal invingator.
Si toate se vor aseza sub soare,
Dupa potop si grele suferinte,
Chiar daca sufletul e plin de boala,
Credinta, si un Dumnezeu, te vindeca.
Nimic nu poate sa te-ajunga,
Nimic nu poate sa te-nghita,
Nimic nu poate sa te-atinga,
Daca tu esti smerit, si porti in inima
pe Dumnezeu.
poezie de Adelina Cojocaru (26 ianuarie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mintea te vrea pentru ea, nu te va preda iubirii, pentru că în iubire tu îți pierzi forma și dansezi cu bucurie vidul devenind Infinitul...
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Un cer
De stele
Formeaza Universul
O stea,
Doar una
Va forma universul
Din inima noastra
Oare stim
Sa pretuim
Momentele
Cu adevarat frumoase
Pe care viata
Ni le poate da!?
poezie de Florea Nicolae (19 noiembrie 2008)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru un artist tânăr, nimic nu poate fi mai generos decât să percepi forma și culoarea în mod abstract: nu ca "frunză", "pom", "casă", ci un dreptunghi de roz, un pătrat de albastru, o fâșie de galben. Este primul pas atunci când înveți să vezi forma și culoarea vizual și abstract, și nu în mod convențional.
citat din Claude Oscar Monet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă las cântecele mele (cântec pentru prieteni)
Va las toate ce-au fost bune,
Dar si cele ce n-au fost,
Va las tot ce nu pot spune,
Nu mai are nici un rost.
Va las dragostea pierduta
Si tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai saruta,
Va las dorul meu de voi.
Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.
Va las drumul catre luna
Si copacii mei stingheri,
Va las lupta mea nebuna
Pentru viata, pana ieri.
Va las lacrima cu care
Am dormit la capatai,
Va las noptile amare
Si lumina mea dintai.
Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.
Va las gandul de pe urma
Sa va apere mereu,
Va las iarba, cerul, marea
Va las tot ce am fost eu.
Va las sufletul in palme
Azvarliti-l printre fragi
Si iertati-mi voi povara
Toti cei care mi-ati fost dragi.
cântec, versuri de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La noapte
La noapte am să împușc Luna!
La noapte, pe ulița de derbedeu,
Voi scoate luneta, flinta și briceagul,
Și-am să mă cert cu Dumnezeu!
La noapte-am să mă cațăr între stele!
Am să mă pun pe cer de-a curmeziș,
Am să înfig cuțitul până la prăsele,
La noapte, voi ieși din ascunziș.
La noapte, Luna va urla la mine!
Am să o-mpușc fără de vreun motiv.
La noapte sângele turbat din mine,
În Lună s-o vărsa definitiv.
La noapte, Luna-i sângerie
Și în al patrulea(!) pătrar.
La noapte, Luna nu va fi, se știe,
Decât o mască a vieților pierdute în zadar.
La noapte, Luna împușcată,
Va cere îndurare de la noi.
La noapte, când Luna în pătrar se-mparte,
Vom împărți lumea la doi.
A mea, va fi la dreapta de Luceafăr!
A ta, la stânga de Polar!
La noapte, Luna nu va fi a noastră,
Iar tu, iubito, nu vei avea habar.
La noapte, Luna, ia forma lupilor bătrâni de mare,
Ce vor urla la ceru-ntunecat.
La noapte, Luna ți-o voi pune la picioare.
Dar ce folos acum, că s-a' mpușcat?!
poezie de Simina Păun-Moise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Forma spațiului-timp influențează mișcarea corpurilor, iar în același timp corpurile însele determină forma spațiului-timp. Cu alte cuvinte, adânciturile din spațiu-timp care ghidează mișcarea Soarelui și planetelor sunt produse chiar de Soare și de planete.
Simon Singh în Big Bang
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Big Bang. Originea universului" de Simon Singh este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cel ce se identifică total cu sunetul - cu forma - să mediteze la acest adevăr: înainte de sunet, a fost Liniște; când sunetul se va consuma, va rămâne Liniștea, care a fost mereu în fundalul sunetului. Când forma s-a născut, a fost tăcută. De ce oare? Pentru că tocmai venise din Liniște. Pe măsură ce pășește prin tărâmul sunetului, forma începe să învețe limbajul sunetului și uită de unde provine, ajungând să se identifice complet cu tărâmul sunetului, tărâm pe care pășește doar în vizită. Această raportare exclusivă la sunet, îi creează formei o amnezie temporară, care o desparte, fictiv, de Liniștea din care provine. De ce? Pentru că privirea formei este direcționată exclusiv pe formele de sunet și pe mișcările acestora. Iar lumea sunetului - a formelor - nu este permanentă, ci este supusă mereu schimbării. Iar ca rezultat al raportării la sunetul exterior, atunci când sunetul se va consuma, forma va suferi, deoarece va pierde existența respectivului sunet.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar