Barton Keyes (după ce Norton, şeful lui, a încercat fără succes să convingă o clientă că soţul ei s-a sinucis): Ştii, ţi-ar prinde bine să te uiţi puţin la statisticile privind rata sinuciderilor. Ai putea învăţa câte ceva despre asigurări.
Edward S. Norton: Domnule Keyes, eu am crescut cu asigurări.
Barton Keyes: Mda, la recepţie. Ai citit vreodată un raport actuarial? Să ştii că există trei volume numai despre sinucideri – pe categorii: rasă, culoare, ocupaţie, sex, anotimpuri, momentul zilei; după modul de acţiune: prin otrăvire, împuşcături, înec, aruncări; după tipul de otravă: corozivă, iritantă, cu acţiune sistemică, în stare gazoasă, narcotice, alcaloide, proteine şi aşa mai departe; sinuciderile prin aruncări – de la înălţime, în faţa trenurilor, sub roţile camioanelor, sub copitele cailor, din vapoare. Însă, dle Norton, nu există nici măcar un singur caz de aruncare din ultimul vagon al unui tren în mişcare. Şi ştiţi ce viteză avea trenul pe unde a fost găsit cadavrul? 15 km/h. Cum ar putea cineva să sară dintr-un tren care merge cu viteza asta şi să-şi imagineze că va supravieţui? Nu, dle Norton, nu se poate. Ne scufundăm. Şi vom fi nevoiţi să plătim pe nas...

replici din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Edward S. Norton: Martorul ăla din tren... cum îl chema?
Barton Keyes: Jackson. Probabil încă îl cheamă.

replici din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barton Keyes: Te-ai hotărât?
Jackson: Domnule Keyes, eu sunt un om din Medford – din Medford, Oregon. Iar în Medford noi ne gândim mai mult până luăm o decizie.
Barton Keyes: Ei, bine, noi nu suntem în Medford acum, ci în mare grabă.

replici din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barton Keyes: M-am cam săturat să tot umblu după o haită de vânzători care vorbesc repede, suficient de idioţi cât să vândă asigurări de viaţă unui tip care doarme în acelaşi pat cu patru şerpi cu clopoţei.

replică din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barton Keyes: Ei, bine? Walter, iată că ceva deja începe să scârţâie. Nu există crimă perfectă. Mai devreme sau mai târziu totul se destramă, iar când două persoane sunt implicate, asta se întâmplă chiar devreme. Acum ştim că numele Dietrichson e implicat plus încă cineva. Vom şti cine e acel cineva destul de curând. O să apară el. Trebuie să apară. Cândva, undeva, trebuie ca cei doi să se întâlnească. Au sentimente unul faţă de celălalt, fie că e dragoste sau ură, n-are importanţă, nu vor putea sta mult timp departe unul de celălalt. Li se va părea de două ori mai sigur în doi. (Chicoteşte.)
Barton Keyes: Dar nu e de două ori mai sigur. E chiar de zece ori mai periculos. Au comis o crimă! Şi nu e ca şi când ar merge împreună cu troleul şi coboară fiecare unde vrea. Sunt nevoiţi să rămână împreună până la capăt şi nu există cale de întoarcere, e un drum cu sens unic şi ultima oprire e cimitirul. (caută prin buzunare un chibrit; Walter îi aprinde ţigara) Las-o să ne dea în judecată. Sunt pregătit pentru ea şi pentru acel cineva. Îşi sapă singuri groapa.

replici din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faima este foarte corozivă şi trebuie să te fereşti cu străşnicie să se întâmple asta.

citat din Edward Norton
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walter Neff: Şi poliţia la ce concluzie a ajuns?
Barton Keyes: Că s-ar fi împiedicat de cârje şi a căzut din tren. Sunt mulţumiţi, oricum nu sunt banii lor.

replici din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primii alpinişti care au urcat pe Everest au fost nevoiţi să străbată, în condiţii grele, 640 de kilometri de-a lungul platoului tibetan, doar ca să ajungă din Darjeeling la baza muntelui. Ştiau prea puţine despre posibilele efecte mortale ale altitudinilor extreme, şi, judecând după standardele moderne, echipamentul lor era jalnic. Şi totuşi, în 1924 un membru al celei de-a treia expediţii britanice, Edward Felix Norton, a ajuns la 8.572 de metri - mai avea 276 de metri până în vârf - înainte ca oboseala şi oftalmia să-l înfrângă. A fost o realizare remarcabilă, care probabil n-a mai fost depăşită timp de douăzeci şi opt de ani.

Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

Cum spuneam,
Trenul trece prin capul meu
Şi prin capul prietenilor mei.
Are vagoane dichisite şi simetrie corectă.
Cum spuneam,
Gara se află pe partea dreaptă sau, după caz
Pe partea stângă
Dar, tot aşa, cum spuneam, trenul are o distincţie aparte
De fiecare dată după tren galopează un cal
E un cal de paradă cu pantofii murdari şi cântă când
galopează.
Cum spuneam, mă uit la voi ce atenţi sunteţi
Când eu debitez prostii despre trenuri
care trec prin cap
şi cai care aleargă cântând.

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Walter Neff: Şi brusc mi-a trecut prin gând că totul ar putea merge prost. Sună ciudat, Keyes, dar e adevărat, ajută-mă. Nu-mi mai auzeam paşii. Era precum mersul unui om mort.

replică din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea tonului

Înger?
Înger...
Nu, nu e bine!
Va să zică, de la început!
Înger?
Nu, nu e bine înger!
Va să zică, adică nu culoare
nu auz, nu miros, nu.
Nu, nu sânt bune!
Înger?
Nu, nu e bine înger!
Să luăm trei nume frumoase
Trei nume frumoase şi atât.
Va să zică trei.
Bineînţeles Voichiţa
După Voichiţa ce merge?
Înger?
Nu, nu e bine înger.
Raluca merge după Voichiţa.
Va să zică mai întâi Voichiţa
după Voichiţa, Raluca,
şi după aceea înger.
Înger?
Nu, nu e bine înger.
Altceva, alt nume!
Doamne, ce merge după Voichiţa şi Raluca?
A, Andra,
B, Beatrice,
C, of Doamne,
Nu, nu, nu merge!
Ba da, am găsit!
Chira.
Şi dacă am găsit Voichiţa, Raluca, Chira
după aceea, bineînţeles înger.
Nu, nu merge înger!
Nu se loveşte.
Altceva, altceva, altceva, altceva...
De fapt nici să te naşti nu e ceva nou
şi nici să mori nu e ceva nou.
Nu, nu e bine.
A scris-o înainte Serghei Esenin...
Altceva, altceva, altceva...
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată.
Nu, nu, nu e bine!
E exclamarea lui Mihai Enimescu.
Nu, nu...
A fi sau a nu fi
aceasta-i întrebarea
Bineînţeles că aceasta-i întrebarea!
Absolut bineînţeles că aceasta e întrebarea.
Mă şi mir că a mai fost pusă.
Cred că am găsit ceva, însă.
Tristeţea mea aude nenăscuţii câini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră.
Nu, nu e bun.
E vechi, e vechi...
Deci, înger...
Nu, nu e bun înger!
Deci înger?
Nu, nu, nu e bun.
Deci înger?
Nu.
Deci înger?

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna am simţit că jocul actoricesc a fost o evadare, ca şi cum ai deţine cheia secretă a fiecărei uşi şi permisiunea de a păşi pe orice tărâm şi de a-l absorbi. Mă bucur de acest permis de liberă trecere.

citat din Edward Norton
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barton Keyes: Ţi-am dat job-ul ăsta nu pentru că te consider al naibii de deştept, ci pentru că am crezut că eşti mai puţin idiot decât restul. Bănuiesc că m-am înşelat. Nu eşti mai deştept, Walter, ci doar un pic mai înalt.

replică din filmul artistic Asigurare de moarte, după James M. Cain (24 aprilie 1944)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea absolută? O concep câteodată aşa: în tren, pe un culoar ticsit, stând pe geamantan. Eşti atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te mişti; dar eşti departe şi de orice punct fix în spaţiu. Eşti undeva, între o staţie şi alta, rupt de ceva, în drum spre altceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtând după tine un alt tren, cu oameni, situaţii, mărfuri, idei, una peste alta, în vagoane pe care le laşi în staţii, le pierzi între staţii, le uiţi în spaţii, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stone [I Got Him]

Distribuţie: Milla Jovovich, Edward Norton

secvenţă din Stone, regia John Curran, scenariu de Angus MacLachlan (2010)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stone

Distribuţie: Edward Norton, Milla Jovovich, Robert De Niro, Frances Conroy, Enver Gjokaj

trailer pentru Stone, regia John Curran (2010)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frank Flannagan: La revedere, slăbănoago.
Ariane Chavasse: La revedere, dle Flanngan.
Frank Flannagan: Ai promis.
Ariane Chavasse: Nu-ţi face griji în privinţa mea, dle Flannagan. Au mai fost atâţia bărbaţi înaintea ta şi vor mai fi atâţia după... Şi va fi încă un an de nebunii. Tu la Cannes, eu în Bruxelles cu bancherul. Vrea să-mi iau un Mercedes Benz albastru – e culoarea mea preferată. Iar tu vei fi în Atena, eu, cu ducele din nou în Scoţia. Dar nu ştiu încă dacă voi merge pentru că un alt domn mi-a propus să-mi petrec vara cu el în Deauville. E proprietarul unui hipodrom, e foarte bogat. E numărul 20. Adică 21, tu eşti 20. Aşa că, dle Flannagan, voi fi... bine! Voi fi foarte bine!

replici din filmul artistic Dragoste de după-amiază, după Claude Anet (30 iunie 1957)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Ştii, ea scrie foarte mult despre tine în jurnalul ei.
Lucian: Cum ai spus?! Jurnalul... Ce jurnal? Jurnalul ei? Al ei personal? Lia are un jurnal al ei aici, pe Proxima?
Sonya: Da. Nu ştiai?
Lucian: Nu. Nu ştiam... Şi spui că scrie despre mine în jurnalul ei?
Sonya: Sigur. Cred că nu există pagină din acel jurnal, pe care să nu-ţi fi menţionat numele, cel puţin o dată.
Lucian: Adevărat?! De ce şi ce ar putea să scrie despre mine?
Sonya: Nu ştiu. N-am văzut ce scrie. Nu sunt chiar atât de curioasă sau indiscretă, deşi aş fi putut observa foarte clar tot ce era scris acolo, în jurnalul ei, dacă aş fi mărit puţin imaginea, însă n-am procedat astfel.
Lucian: Atunci înseamnă că n-ai văzut că ar fi scris despre mine în jurnalul ei, dacă n-ai urmărit îndeaproape.
Sonya: Ai dreptate, n-am văzut concret, însă de scris, a scris despre tine în fiecare zi în jurnalul ei, asta-i sigur. Iar după cum ţi-am spus, cred că nu există pagină pe care să nu fie scris numele tău, cel puţin o dată.
Lucian: De unde ştii? Dacă n-ai văzut, cum poţi susţine că ar fi scris despre mine?
Sonya: Am dedus.
Lucian: Ai dedus? Te-ai bazat pe deducţie?
Sonya: Sigur, am dedus după mişcările pe care le făcea cu mâna în timp ce scria şi după privirea visătoare pe care o avea în acele momente... De altfel, nici nu era prea greu de dedus. În plus, de când v-aţi separat, e mereu tristă; cred că nu se gândeşte decât la tine, la nimic altceva.
Lucian: Serios? Chiar crezi? Uite, mi-ai trezit curiozitatea, nu pentru că susţii că s-ar gândi la mine mereu, ci pentru că nu ştiam că ar avea un jurnal al ei personal, aici, pe Proxima. Aş vrea să văd ce scrie zilnic în el.
Sonya: Păi, acum ştii: Are unul şi scrie foarte mult despre tine în paginile lui.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Ştii, voiam să tac şi să te las să pleci. Dar nu aş fi eu. Ar fi ca într-un film de Merchant Ivory unde oamenii suferă în tăcere, iar tu ar trebui să fii atât de impresionat de cumpătarea lor. Îmi pare rău, dar la naiba cu asta. Prietenul meu cel mai bun din toată lumea pleacă mâine şi o mare parte din mine vrea ca el să rămână. Aşa că sper să nu mă urăşti.
Dawosn: Nu aş putea să te urăsc niciodată, Joey. Nu că nu aş fi încercat asta.
Joey: Ultimii doi ani au fost o adevărată telenovelă. Dar nu i-aş da înapoi, nu aş şterge nimic, dar... Mă bucur că s-a terminat. Pentru că îmi place cum stau lucrurile acum. Viaţa mea fiind mereu o glumă nesărată, acum că lucrurile merg bine... tu pleci.
Dawson: Jo, dacă aş crede măcar pentru o secundă că ar fi decizia corectă, aş rămâne, dar este timpul să plec. Este timpul ca eu să ies din camera asta şi este timpul ca tu să descoperi cine eşti fără noi. Capitolul acesta s-a încheiat, Joey. Simt asta.
Joey (cu lacrimi pe obraji): Crezi în magie? Eu nu credeam. Cum aş putea? 13 ani, mama ta moare. Şi totuşi mai speri în ceva magic, ceva care să facă totul mai bine. Dar nu se întâmplă aşa şi te uiţi la tatăl tău care nu e în stare să-şi învingă punctele slabe. Fără abracadabra în cazul acesta. Şi apoi mai e Pacey. Orice magie a fost între noi s-a terminat, nu-i aşa? Dar apoi mai eşti şi tu. E o dovadă că există cineva acolo care se gândeşte la mine. Prietenul meu care a fost mereu alături de mine. E magie curată. Cred că e doar un mod lung şi tărăgănat de a-ţi spune că o să-mi fie dor de tine, Dawson.
Dawson: Şi mie o să-mi fie dor de tine, Joey.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harvey Milk (răspunde la telefon): Scotty?
Paul: Îmi pare rău, dle. Am citit despre dvs în ziar.
Harvey Milk: Îmi pare rău, nu pot vorbi acum.
Paul: Dle, cred că mă voi sinucide.
Harvey Milk: Nu, nu vei face asta. De unde suni?
Paul: Minnesota.
Harvey Milk: Mi-ai văzut poza într-un ziar din Minnesota? Cum am ieşit?
Paul: Părinţii vor să mă ducă mâine la un spital. Să mă vindece.
Harvey Milk: Nu e nimic în neregulă cu tine. Ascultă-mă ce-ţi spun: urcă-te într-un autobuz şi mergi până în cel mai apropiat oraş – Los Angeles sau New York sau San Francisco, nu contează, numai pleacă. Nu eşti bolnav, nu greşeşti cu nimic iar Dumnezeu nu te urăşte. Pleacă!
Paul (plânge): Nu pot. Nu pot merge, dle.

replici din filmul artistic Milk, scenariu de Dustin Lance Black (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Georgiana Mîndru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt tren

trece prin gara noastră
veche şi părăsită de şobolani
întâi ei părăsesc trenul
l-au ros de la osii la cupolă
a rămas mecanicul de locomotivă
şi mersul trenurilor din secolul trecut
ei sunt veşnici de material plastic
nedegradabil şi neconsumabil
în gara noastră încetineşte
un soldat cu uniforma nou nouţă
de o culoare cenuşiu închis
sare în ultimul vagon
fumul îl primeşte cu drag
o femeie cu ochii sclipitori
puţin duşi mai mult aduşi
îi cere un foc pentru ţigara
care fumegă în legea ei
are o voce nesigură
buzele se strâmbă uşor
soldatul scoate bricheta zippo
focul aprins este verde închis
un foc din interior bărbatului
femeia îl inspiră cu nesaţ
e fermecătoare şi seamănă
cu o dansatoare de la moulin rouge
din vremea când toulouse lautrec
umbla pe acolo
soldatul şi-a schimbat uniforma
din mersul trenului şi era un colonel
din poliţia secretă germană
franţuzoaica zâmbeşte cu ură
ştia că gestapo nu o poate vătăma
în trenul care trece de la o stare la alta
bricheta zippo este un pistol
walther p38 semiautomat
râsul era învăluit de fum
lumina venea din tavan
ceilalţi pasageri se uitau absenţi
alt tren alte destine distruse
ofiţerul a început să se descompună
femeia scotea fum pe nas
părea tot mai mică
ceilalţi pasagerii se aruncau din tren
în contact cu solul
se transformau în praf
trenul era pustiu şi descompus

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!