Câteodată stau treaz în timpul nopţii şi mă întreb, "Unde am greşit?" Apoi o voce îmi spune, "O să ne ia mai mult de o noapte."

citat celebru din Charles M. Schulz
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, stau întins pe pat noaptea şi mă întreb "Cu ce am greşit?" Apoi un glas îmi răspunde "Lucrul ăsta o să-ţi ia mai mult de o noapte."

citat din Charles M. Schulz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treaz stau

toată noaptea lângă perete
mi-am rezemat speranţele
unui pui de somn odihnitor
alături stă insomnia de fiecare
noapte la fel de obosită
chiar mai somnoroasă
decât îmi imaginam vreodată
privesc umbrele şi una-mi pare
cunoscută îmi spune memoria

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treaz e sufletul

Treaz e sufletul, peste fire,
numai ziua prin cimitire;
treaz, unde drumuri şi inimi s-adună,
unde mormintele stau împreună
ca liniştea după furtună.

Treaz e sufletul peste fire
numai ziua prin cimitire;
treaz, unde muşchiul pe lespezi
acopere numele, relele, bunele.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adina Rotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul face un pic mai mult pentru fiecare în parte.

citat din Charles M. Schulz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu omoară gustul untului de arahide mai mult ca dragostea neîmpărtăşită.

Charles M. Schulz în Arahide
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceas de veghe

Stând treaz cu doruri în noapte...
Şi dorinţe nespuse
înconjoară inima în tăcerea nopţii adânci.
Piciorul păzeşte-l, o, Doamne,
Să nu cadă când trec peste stânci.
Iar inima-mi îndreaptă spre Tine,
în taină ruga sufletului meu.
Dorind să te iubesc Isuse,
si să Îmi torni mai mult din Dumnezeu.
Atunci voi spune ca şi Pavel:
"Căci Harul Tau îmi este îndeajuns."
Dar până vei veni o, Doamne,
ajuta-mă să te urmez supus

poezie de Ligia-Gabriela Janik
Adăugat de Ligia-Gabriela Janik
Comentează! | Votează! | Copiază!

îţi propui să nu te-mpiedici

şi totuşi o faci
dai vina pe caldarâm
un dorel a reparat strada
dumnezeu ţie, sufletul
nu mai eşti ca nouă
au veni lopeţile să adune molozul
nici nu te mai interesează
unde se depun resturile
vin pescăruşii să salveze
aparenţele
între timp vecinii se ceartă
dintr-o voce ascuţită
ne hrănim pofta de bârfă
prea mulţi ţânţari
niciodată diluţie corectă
toţi spun că se fură
cine sunt toţi?
îţi propui să nu te-mpiedici
şi te ajută alţii
din spirit de echipă
de ce să nu promovăm
binele spre binele tuturor
şi atunci stau să mă întreb
unde mama naibii am greşit de data asta?

poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

~ Şedinţa ~

e noapte iarăşi
stelele mă invită la şedinţa plenară
unde universul încearcă să mă convingă că tot ce fac e de prisos

viaţa e o schiţă mâzgălită de timp
iar cu cât te zbaţi mai mult cu atât schiţa e mai greu de desluşit
e mai firesc sa laşi lucrurile să curgă

eu nu sunt cea care creează capodopere
felul meu de a gândi nu-şi mai face loc nicăieri

o disperare fierbinte îmi năvăleşte fiinţa
pe foi veline aş vrea să-mi rescriu destinul
apoi să-l citesc cu voce tare, să-l memorez
să nu omit aceleaşi greşeli

şedinţa e lungă...
mă trezesc cu soarele bătând la geam
oare e timpul să trăiesc altfel?

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spune luna, noapte bună!

voi adormi strâns de braţele mele
şi luna cu-n surâs, îmi va vorbii de stele,
îmi va vorbii de tine, de soarele din cer,
ce fuge în tristeţe, când cerne ea mister
şi pe negrita boltă, doar ea cu păr bălai,
apropie pământul, cu florile de mai
şi-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
să doarmă în tăcerea, a nopţii haină, surdă

îmi spune luna-n şoaptă:,, noapte bună!"
eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
i-admir într-o tăcere ce-mi pregăteşte somn,
pe stelele surate, privesc cerul s-adorm,
închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puţin,
zâmbesc la lună şoapte şi ochi deschişi mai ţin,
mă mai foiesc puţin şi iar nu mă mai mişc,
apoi se-ntâmplă totul şi nu mai ştiu nimic

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Câteodată mă prefac că nu mai ştiu cum mă cheamă,
atunci Soarele-l întreb, dar el nu mă ia în seamă...
O întreb chiar şi pe Lună, de n-a auzit în noapte,
poate prin somn cineva... numele-mi striga cu şoapte!
Întreb pietrele ce tac, păsări clipind a mirare,
frunze galbene ce zac, moarte de îngrijorare...
Întreb Toamna cea cochetă ce-n oglindă se pudrează,
nimeni nu-mi spune nimic, parcă totul complotează
să mă-nchidă în uitare, numele să nu-mi mai ştiu,
să mă cheme-Nsingurare, sau poate... E Prea Târziu!

Numai vântul nebunatic pletele mi le resfiră,
pleoapele-mi alintă dulce, le închide şi suspină!
"Eu ţi-aş spune cum te cheamă, trebuie doar să m-asculţi,
să mă laşi să te cutreier, de mine să nu te-ascunzi!
Căci am auzit aseară cum te striga cineva,
te striga în vânt, haotic, nimeni nu îl auzea!
Cred că te striga, Uimire, sau parcă-ţi zicea Speranţă,
parcă Amurg Auriu, sau poate că... Dimineaţă!
Poate Vis Neîmplinit te striga, sau... Amăgire...
Dacă mă gândesc mai bine, cred că te striga... Iubire!"

poezie de Zenovia Priboi‎
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi spune luna, noapte bună!

Voi adormi strânsă-n braţele mele
Şi luna cu-n surâs îmi va vorbi de stele,
Îmi va vorbi de tine, de soarele din cer
Ce fuge în tristeţe când cerne ea mister
Şi pe-negrita boltă doar ea cu păr bălai
Apropie pământul cu florile de mai
Şi-i pune o cunună, în jur lumină blândă,
Să doarmă în tăcerea a nopţii haină surdă.

Îmi spune luna-n şoaptă:,, noapte bună!"
Eu o privesc cu zâmbet, admir a ei cunună,
O-admir într-o tăcere ce-mi pregăteşte somn
Cu stelele surate, privesc cerul s-adorm,
Închid pe ochii-mi pleoape, le mai deschid puţin,
Zâmbesc la lună şoapte şi ochi deschişi mai ţin,
Mă mai foiesc puţin şi iar nu mă mai mişc,
Apoi se-ntâmplă totul şi nu mai ştiu nimic.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca silabele unui mare pian

Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place şi
Tot ce îmi place mă odihneşte. Cunoaşte-mă!
Spune noaptea, cunoaşte-mă!, spune sufletul,
Cunoaşte-mă! spune lumea de forme a nopţii.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun şira spinării să stea la pândă, şi ea, ca hiena
În pustiu, îşi scoate ghearele şi aşteaptă.
Veniţi sunete!, spun, veniţi sunete!; şi ele vin,
Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape.
În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate şi mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca nişte forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenţi,
De vântul subţire al nopţii. Aş putea alcătui viaţa
Numai din sunete, mi-aş putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Muntele, oraşele, animalele, oamenii, dragostea, somnul,
Foşnetul coapselor tale, trupul tău pâlpâind sub cearceaf,
Respiraţia ta, ca un abur dulce care îmi mângâie faţa.
Din imensitate vin voci, zgomote de maşini, plescăituri,
Corpuri în apă. Sunete mici ca alicele, venind din apropiere,
Sunete grave, venind de la mare distanţă.
Noaptea pulsează, gâlgâie, doarme, agonizează,
Se varsă în mii de vase comunicante, se distilează, sounds in the darkness.
Pot sta treaz o noapte întreagă după ce am făcut dragoste şi acum dormi,
Pot să ascult la nesfârşit carnea ta sfântă şi înnoptată...

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabere unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată stau şi mă întreb dacă au mai existat generaţii la fel de superficiale ca a noastră.

Aurel-Dragos Hofnar în Maximele unei culturi minime
Adăugat de Aurel-Dragos Hofnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-ale insomniei

De vreo două săptămâni
Am uitat somnul de noapte.
Mintea-mi cugetări ascute
Când în pat, sub umbra nopţii
Mă foiesc cuprins de şoapte.

Îmi e foame, îmi e sete,
Mi-e prea cald sau mi-e prea frig,
Perna nu vrea să m-asculte,
Cearşaful se vălureşte, pătura îmi face cute
Şi din liniştea odăii pe moş Ene-n gând îl strig.

Iar îmi stric ziua de mâine,
Aveam treburi de făcut
Şi deja s-au strâns cam multe
De când fac ochi la amiază
Hâd, nervos şi abătut.

Mi-am şi pus ceasul să sune
La o oră mai normală
Să stau treaz vrute nevrute
Ca să adorm mai devreme
Să mă lecuiesc de boală.

Ceasul sună, îl aud,
Mă ridic în două coate
Dar somnul e mult prea dulce
Şi amân planul pe mâine
Că sunt liber şi se poate.

poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea îmi spune să plec, inima îmi spune să aştept, intuiţia îmi spune că se poate, inima îmi spune că o doare, timpul îmi spune că trece, raţiunea îmi spune că pierd. Aşa se naşte haosul.

Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete de lumină

din cortexul iubirii renasc în paragraf
nu stau pironită ca o statuie
inima îmi bate în film de ecograf
îşi plânge tristeţea bătută în cuie.

eu m-am întors din zborul unor fluturi
unde se naşte timpul din Cuvânt
trec de răscruci spre noi începuturi
în fiecare sentiment simt un avânt.

nimic nu pare să îmi stea împotrivă
străbat livezi cu mere răscoapte
cu turmele de vise mă salvez din derivă
pândind răsăritul ce apare din noapte.

din adâncuri de sânge se aude o voce
cu sete de lumină şi o foame precoce.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pui cu timpul?!

Cădelniţa timpului
apare peste tot şi nicăieri,
din când în când
se vede o umbră străvezie.
Zilele şi lunile
au dispărut din calendar,
iar anii s-au schimbat.
stau şi mă întreb,
unde sunt,
că nu se zăreşte
decât o ceaţă purpurie.
Într-un târziu aflu,
că acum este de mult.
Uite ce repede timpul s-a scurs!

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi rămâne treaz în noapte până când nu înţelegi ce se ascunde în umbrele sale.

citat din Charles de Lint
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna mea

Se înserează mai devreme
Şi noaptea s-a lungit cu-n ceas,
Acum am timp să scriu poeme
Mai lungi c-o strofă şi un pas.

Am timp mai mult să stau cu luna,
Mai lung îmi este timpul treaz,
Ziua adorm întotdeauna
Să îi fac soarelui necaz.

Mi-am inversat sărmana viaţă,
Lunatecă am devenit,
Aştept doar noaptea înstelată
Să-mi lămurească ce-am trăit.

Ce linişte îmi dă doar noaptea
Şi ce-amintiri caut în ea,
Nu vreau să vină dimineaţa
Pe care-o sorb cu o cafea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfoierea

deci, unde pleci? o întreb
iar ea răspunde cu fusta absolut
înfoiată...
deci
nu e bine că, uite, întreb
nu e bine
să întrebi câteodată...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!