Accept să exist, nu-mi pot permite să trăiesc fără Iubire.
Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cei curajoși nu trăiesc pentru totdeauna, cei lași nu trăiesc deloc.
aforism de Victor Rechițian (5 martie 2011)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mulți oameni au impresia că își trăiesc Viața, că stăpânesc Iubirea și că au depășit Suferința. Eu trăiesc, iubesc și sufăr, bucurându-mă că fac asta.
Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exist
Exist în clipa strivită de pașii mei
Exist în lacrima uscată de nefericire
Exist în clipa uitată în mine
Exist în sufletul strivit și fără speranță
Exist în inima-mi ce-și dorește încă apusuri de soare, zeul uitării
Exist ca să pot să strălucesc cu cerul în ochii mei
Exist ca să mai am încă clipe multe de fericire
Exist ca să iubesc înca măcar odată
Exist ca să vreau încă să mai fiu eu
poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc cu impresia că viața e un joc la limitele absurdului.
Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt trist, dar nu-mi pierd umorul.
Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi mângâia tristețea, mă doare și așa destul de tare.
aforism de Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Puțini oameni își trăiesc viața, majoritatea și-o dorm și mare parte din restul își bat joc de ea.
Victor Rechițian (14 februarie 2012)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic din cele ce le-am învățat despre viața nu m-au ajutat o clipă să trăiesc.
Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire: Drum spre dezamăgire.
aforism de Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Iubirea care rănește nu e iubire, e rană.
aforism de Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu surpă mai multe în om decât o iubire dezamăgită.
aforism de Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu dă omului mai multă energie decât o iubire împărtășită.
aforism de Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ales să fiu condamnat pentru că gândesc, decât să nu gândesc și să trăiesc liber.
Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Un munte negru întunecă lumina
e timpul, Doamne, să returnezi biletul,
refuz să mai exist
în lumea fără oameni,
refuz să mai trăiesc
cu lupii prin maidane,
refuz să urlu, ascult
rechinii printre dealuri,
refuz să lunec lin,
peste spinări de oameni,
nu-mi trebuie urechi,
nu-mi trebuie nici ochi,
la nebunia lumii răspund,
vă spun refuz.
poezie clasică de Marina Țvetaeva (august 1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul sapă amărăciunea în om când acesta este lipsit de iubire, îl împietrește.
aforism de Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea a primit cele mai multe condamnări la moarte, fără recurs.
aforism de Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei ce-și plâng destinul fără să-l înfrunte, rămân cu plânsul.
aforism de Victor Rechițian
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu îmbrac cuvintele
care ți-au rămas mici
cuvintele uzate de tine
la guler
sau cele demodate
nu-mi mai pot permite iubito
niciun cuvânt nou
iar de la second m-am ales
cu o logoree mută nevindecabilă
nu-mi pasă că mă strâng
că sunt caraghios și că prin unele
mi se vede sufletul
și ce dacă lumea râde?
trăiesc...
mă îmbrac în literele tale
și aștept să rămân mic
tot mai mic
să mă poți încăpea
în două cuvinte
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sămânța iubirii
Prin neguri de timp
străbate spre mine,
un glas tremurat
înecat în suspine.
Rostogolire nebună
ca o pală de vânt,
o umbră desculță
fantomatic cuvânt
Străbătând din neant
a tăcerilor vale...
Mă cheamă duios
mă cheamă cu jale.
- Ai iubire să-mi dai,
ori un strop de alint?
fericirea din nou
vreau s-o știu,
vreau s-o simt.
Vreau din nou să trăiesc,
nu vreau doar să exist.
Să învăț să zâmbesc,
să dezbrac tot ce-i trist.
Să mă iert de uitare,
să accept că sunt viu.
Să strivesc ce mă doare
și ce-am fost iar să fiu!
- Ce vrei tu nu găsești
nicăieri pe pământ
Trebuie-ntâi să-l sădești
ca pe-un sâmbure sfânt
În al inimi lut,
și să-l lași a-nflori...
Nu să ceri împrumut
ce nu poți dărui!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când exilată sunt
de când exilată sunt
pe tărâmul tău cuvânt
am uitat lumina lor
și-n iubire mă strecor
și-mi țin zilele în mâini
rumene ca niște pâini
și-mi țin nopțile sub pleoape
tremurând ca niște ape
pe un țărm de ametist
și exist exist exist
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!