Primăvara

Cu toate că e minunată
Eu n-o aştept ca altădată,
Căci viaţa-i plină de dureri
Cănd ai prea multe primăveri!

epigramă de Mircea Micle (13 martie 2007)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcătoasa

De păcate-ar vrea să scape,
Prea s-a încărcat cu ele,
Dar, pe toate, să le spele,
Nu găseşte-atâtea ape.

epigramă de Mircea Micle din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aşteaptă o barcă la mal...

M-aşteaptă o barcă la mal...
A înverzit de-atâta aşteptare,
tăcută
răbdătoare,
sub anotimpuri ce se derulează
ca un film
cu multe, prea multe episoade,
cu multe, prea multe primăveri...

Lopeţile-i sunt crengi acum,
dau muguri,
înfloresc,
rodesc...
E plină de cuiburi
barca mea,
e plină de culoare,
de miresme,
de triluri fermecate.
Până şi timpul s-a cuibărit aici
şi aripi dă secundelor
ce zboară în lume
ca roiuri nesfârşite
de lilieci bezmetici...

Dar nu...
Nimic nu poate
aduce uitarea:
m-aşteaptă o barcă la mal,
tăcută, răbdătoare,
m-aşteaptă,
deşi chemări îmbietoare
aude mereu
de dincolo de zare...

poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire târzie

E prea târziu să recunosc,
Că te iubesc ca prima dată
Şi mai ales mi-e greu să-ţi spun:
Eşti cea mai minunată fată!

,, E prea târziu'' e-un fel de-a spune!
Un suflet tânăr am în piept
Şi chiar de nu mai sunt un june,
Tot te iubesc şi te aştept!

Desigur, merg cu greutate,
Nu mai alerg ca altădată,
Le fac mai pe-ndelete toate,
Dar cred în tine, dragă fată!

Şi duc în spate nişte ani
Frumoşi, buni şi dumnezeieşti...
Deşi sărac şi fără bani,
Sunt sigur că tu mă iubeşti!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o zi minunată

Azi e o zi minunată
pentru tine frate drag.
Te căsătoreşti cu o frumoasă fată
Care îţi va trece al vieţii tale prag.

S-o iubeşti ca pe o soră,
S-o preţuieşti ca pe o mamă,
S-o admir ca pe o regină.
Căci pentru tine ea mult înseamnă.

Azi e o zi plină de soare
Şi eşti înconjurat de multe flori.
Să trăieşti viaţa numai în sărbătoare
Şi să fie plină de culori.

Azi e nunta ta frate,
Visul tău sa împlinit.
Îţi doresc multă, multă sănătate
Şi în viaţă un drum fericit.

poezie de Vladimir Potlog (30 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exces de sentimente

Prea multe sentimente

Într-o singură inimă

Prea multe gânduri inocente

Adunate în palmă

Prea multe dureri prea multe vise

Unde au loc şi rezistă timpului

De atâta vreme închise

Ascunse de razele soarelui

Prea multe semne de întrebare

Ca într-un joc divin

Prea multe răspunsuri în aşteptare

Unde rătăcesc de nu mai vin

Şi totul pare anormal de firesc

Toate nedreptăţile din labirintul lumii

Una câte una ne-amăgesc

Lovind la porţile raiului inimii

Unde oare încap atâtea cuvinte nerostite

Când totul este ocupat de iluzii

Unde trăiesc speranţele adormite

În aşteptarea fericitelor concluzii

Prea multe sentimente într-o singură inimă

Ce bate împovărată de griji şi nevoi

Prea multe şi totuşi prea puţine

Din fericire pentru noi...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

Aştept mereu şi nu ştiu ce aştept.
Aştept o fată să-mi vie la piept.
Aştept un blestem, ori un cântec aştept,
Şi nu ştiu ce aştept.

Cu ochi aprinşi aştept. Şi tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morţile în mine.
Şi renasc toate vieţile.
Şi tot nu vine.

Aştept, aştept. Şi nu ştiu ce aştept.
Aştept, lumină ori noapte?
Aştept, viaţă ori moarte?
Aştept, aştept. Şi de departe
Mă cheamă ale beznei şoapte...

poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodefinire

Cântăreaţă-s minunată,
Gura târgului o rup,
Nu am trupă. Deocamdată,
Numai trup.

epigramă de Mircea Micle din Pledoarie pentru epigramă
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apreciere

Este ca şi altădată
O femeie foarte bine,
Mai ceva chiar decât mine,
Parcă-i neutilizată!

epigramă de Mircea Micle (9 februarie 2009)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de nemărginită este inima omului! Sângerează şi se sfâşie prin toţi spinii de pe drumuri. Şi totuşi, rămâne mereu prea plină: mare, prea plină de dureri.

aforism celebru de Constantin Tsatsos din Aforisme şi cugetări (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul

Are până la o vârstă
Tare multe învoieli,
Iar apoi, deşi insistă,
Mult mai multe "îndoieli".

epigramă de Mircea Micle (29 ianuarie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe

Mult prea multe primăveri
Şi-atâtea veri, şi-atâtea ierni
Şi toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,

Şi mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Şi multe nopţi scurse pe rând,
Doar frământând, doar aşteptând

Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Şi norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng

Şi mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori şoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... şi eu le frâng.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea multe

Mult prea multe primăveri
Şi-atâtea veri, şi-atâtea ierni
Şi toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,

Şi mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Şi multe nopţi scurse pe rând,
Doar frământând, doar aşteptând

Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Şi norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng

Şi mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori şoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... şi eu le frâng.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gps

Dealurile fără nume
Am plecat să le colind,
GPS din altă lume
Vreau să fug, să uit, să simt...
Lumea asta colorată
E prea plină de idei,
Las'ca vii tu altădată
Şi poate aduci scântei.
Parcuri, ape şi terase
Eu străbat să te găsesc
Ce păcat, tăcerea doare,
La final, eu te doresc?

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepotrivire

În ţara mea e un prăpăd:
La doi doctori deodată
Voi fi azi consultată,
Căci una-aud şi alta văd.

epigramă de Mircea Micle (1 iunie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri

Traiul cu iubita mea
E-o durere tot mai grea
Că eu vreau dar nu prea, prea
Însă ea, prea, prea mai vrea!

epigramă de Nicolae David din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un epigramist

Scrisul fost-a nevoit
Nu demult să-l lase,
Muza lui l-a părăsit,
Căci o înşelase.

epigramă de Mircea Micle (28 decembrie 2010)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i plină de enigmă şi de taine... Lumea-i plină de mistere... Când întâlneşti ceva inexplicabil, care sub veştmântul misterului poate ascunde atât de multe hidoşenii, trebuie poate să trecem mai departe şi să păstrăm convingerea că lumea e frumoasă, iar faptele oamenilor sunt nobile şi înţelepte... În felul acesta ne putem feri, poate, de multe murdării.

Tadeusz Dolega-Mostowicz în Profesorul Vilczur
Adăugat de doina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miresme

Aştept să pui miresme în clipa care vine,
Să parfumezi răvasul, pe care mi-l trimiţi
Iertare ta mi-e vină, de toate's vinovată,
Dar într-un colţ de suflet să nu uiţi să mă ei.

Înmugurind speranţe aştept iar primăvara,
Să creasca firul ierbii mai verde decat ieri,
Iar flacăra de viaţă să lumineze calea,
Când o să-nceapă valsul florilor de tei.

Nopţile cernite, vor fi date uitării,
Canon de pocăiţă pe rănd toate primesc
Vor face armistiţiu călcănd stativul vremii,
Căci ramura e verde şi verde-n mine cresc.

Tu prinde-mă de mână şi lasă gura lumii
Şi căinii care latră, cănd caravane trec,
O primavară vine cu alai, ca la o nuntă
Eu tot mai cred în vise şi încă mai visez...

poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul cel nou a sosit

Anul cel nou a sosit
Cel vechi, iată, a plecat
Să îi spunem, bun venit
Domnul în dar, ni L-a dat.

Domnului să-I mulţumim
Căci e bun şi minunat
A lăsat har, mai trăim
Şi de noi, S-a îndurat.

Nu-n zadar ne-a păsuit
Multe de la noi aşteaptă,
Să-L vestim necontenit,
Să păşim pe calea dreaptă.

Mai cu râvnă să muncim
În imensul Lui ogor,
Şi cu mult zel să trudim
În toate, să avem spor,

Spice multe şi bogate
Să-I aducem lui Isus,
Şi atunci, le-am făcut pe toate
Domnul, ne aşteaptă sus,

Cu răsplata-I minunată
Care ne va bucura,
Căci cununa ne aşteaptă.
La cer, o vom căpăta.

poezie de Florenţa Sărmăşan (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionarul

Dup-o viaţă ca în jug
Cu o pensie prea mică,
Îl vor pune, şi-i e frică,
Într-o groapă făr-cosciug.

epigramă de Mircea Micle (29 ianuarie 2010)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!