De-ai fi...

De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita cum mă orbitezi
Zi şi noapte, aproape la nesfârşit,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un om
Să umble pe scoarţa ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă eşti chiar aşa de frumoasă
Cum pari de la distanţă.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aş fi Pământ,
M-aş uita la tine prin ochelari fumurii,
Şi te-aş orbita câte zile şi nopţi oi avea,
Şi din când în când
Ţi-aş trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca şi atmosfera ta,
Dar om nu ţi-aş trimite
Să vadă cât de frumoasă eşti,
Căci s-ar topi de tot
Şi ar muri, frumoasa mea,
Aşa să ştii...

poezie de Mihail Mataringa (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi

De-aş fi o lacrimă-n amurg
În ochii tăi aş înnopta
Iar dimineaţa să mă scurg
Scăldată de privirea ta

De-aş fi un zîmbet răsărit
În colţul gurii tale dulci
Te-aş săruta la infinit
Pân' ţi-aş lăsa urme adânci

Un rid pe fruntea ta de-aş fi
M-aş preschimba în bucurie
O viaţă-ntreagă m-aş jertfi
Pe-al tău altar de furie

O şoaptă dac-ar fi să fiu
Din vorba-ţi uneori domoală
M-aş revărsa aşa cum ştiu
Încetişor la tine-n poală

De-ar fi să fiu un simplu gând
Rătăcitor la tine-n minte
Te-aş zăpăcii din când în când
C-o dragoste fierbinte

Şi pe o filă de poveste
Ne-am regasi în Univers
De-ar fi să fiu în viaţa ta un ESTE
Şi nu un FAPT DIVERS...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aş fi

De-aş fi soare ţi-aş atinge sufletul cu-a mea săgeată,
Alta ţi-aş topi pe gene sau ţi-aş împleti-o-n pleată,
De-aş fi luna de pe cer, te-aş pupa noaptea cu raza
Şi-n deşertu-ntins şi aspru ţi-aş fi-n însetare oaza
De verdeaţă, de răcoare, de popas şi alinare
Şi ţi-aş săruta, smerită, urmele de la picioare.
De-aş fi cer ţi-aş plânge-n pleoape ploile de neputinţă
Şi ţi-aş inunda cu lacrimi fiecare por din fiinţă.
Dar sunt mică, nu sunt cer, nu sunt lună şi nici soare,
Sunt doar umbră, sunt doar suflet, sunt doar viaţă trecătoare.
Sunt surâs, sunt plâns, sunt gândul, sunt pământ, şi lut, şi tină
Sunt mirarea mea că eşti, zborul meu către lumină.
De-aş fi stea pe bolta lumii te-aş chema prin galaxie
Să-mi urmezi, să-mi fii aproape, să mă-mbeţi în reverie.
Şi de-aş fi un curcubeu între două văi cu ape
Scoate-aş una din culori să ţi-o fac rimel pe pleoape.
Dac-ar fi să fiu din toate sau un strop din infinit...
Dar sunt doar aceea care ştiu atât, că te-am găsit.
Iar scăparea ta n-o văd, nici de-s vie, nici de-s moartă
Că te-am întâlnit pe tine şi... regret, n-ai altă soartă.
Ia ghiciţi cui o dedic, pentru tine, pentru altul?
Pentru lumea asta mare...? Ştie Dumnezeu, înaltul...

poezie de Eugenia Mihu (3 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

dacă aş fi un om curajos
ţi-aş mărturisi că te visez
aproape în fiecare noapte
dacă aş fi un dandy
ţi-aş trimite prin curier
un buchet de flori
dacă aş fi respectabil
ţi-aş spune că e prea devreme
dacă n-aş avea inimă
ţi-aş da de înţeles că e prea târziu
dar sunt un poet uşor nevrotic
şi de-a pururi sărac
drept pentru care
am scrijelit acest poem
pe scoarţa unui copac
dintr-o pădure despre care
tu nici măcar nu ştii
că există

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea...

De-aş putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aş mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ţi-aş vedea frumosul chip în oglinda cerului
Şi mi-aş pune stăvilar împotriva dorului...!

De-aş putea schimba destinul aş da timpul înapoi
Şi-aş fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe guriţa ta ca fraga ţi-as da dulce sărutat,
Printre flori şi printre iarbă te-aş iubi neîncetat

De-aş putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te-aş face şi mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Şi din când în când ţi-aş cere un sărut, unul măcar

De-aş putea să fiu o apă cu-al meu val să mă-nfăşor
Să-mi pot şterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ţi-aş vedea chipul aievea în apa izvorului
Şi n-aş mai fi trist într-una din pricina dorului!

De-aş putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu eşti lângă mine să te strâng la pieptul meu
M-aş opri în loc o clipă rătăcind pe-al vieţii drum
Iar pe tine te-aş preface în clepsidra mea cu fum!

De-aş putea să-ţi mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi
Să-ţi fiu dulce dezlegare, tu iubita mea să-mi fii
Aş striga în gura mare să audă o lume-ntreagă
Cât de mult ţin eu la tine şi cât imi eşti tu de dragă!

poezie de Gabi Costin (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fi o floare

Precum un fluture m-aş tot roti,
În jurul tău ca să te văd mai bine,
În linişte te-aş venera şi ocroti,
Cu ritual pentru făpturi divine.

Şi bobi de rouă ca nişte cristale,
La răsărit de soare ţi-aş aduce,
Şi-n linişte aşezându-i pe petale,
Te-aş săruta şi apoi m-aş duce.

Te-aş privi tainic cum ai înflori,
Aşa cum înfloresc în vară calele,
Ţi-aş mirosi parfumul zi de zi,
Şi în linişte ţi-aş săruta petalele.

poezie de Paul Aelenei din Vise târzii, vol. III (2017)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea,
Într-o noapte întunecoasă,
Eu m-aş preface într-o stea,
Zeiţa mea frumoasă.

Dacă tu ai dispărea,
Într-un miez de toamnă,
Eu m-aş preface în strop de ploaie,
Tandra şi blânda mea doamnă.

Dacă tu ai dispărea
De pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.

De dorul tău eu m-aş topi
Şi m-aş preface în floare,
Lângă tine atunci eu m-aş simţi
Raza ta de soare.

Căci tu eşti tot ce am mai sfânt,
Eşti ca o lumânare
Ce arde veşnic pe pământ,
Dragostea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (18 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş avea puterea

Dacă aş avea puterea
Domnului de sus din cer
Ţi-aş da toată mângâierea
Îngerilor ce nu pier.

Ţi-aş da fericire-n suflet
Că să nu fi trist nicicând
Ţi-aş trimite bucurie
În al tău orşice gând.

Dacă aş avea puterea
Celui care ne-a creat
Ţi-aş pecetlui iubirea
În pieptul tău nemângâiat.

Sărutându-ţi umbra ştearsă
De pe fiecare floare
Ţi-aş îmbrăţişa privirea
Şi-aş face-o nemuritoare.

Dacă aş avea puterea
Dumnezeului din Rai
Ţi-aş da ţie frumuseţea
Florilor din luna Mai.

Venerându-ţi astfel chipul
Te-aş păzi de orice rău
Mi-aş vinde şi nemurirea
Unicului Dumnezeu.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot Ţi-aş spune...

Doamne, de-ai veni acum, Isuse,
De-ai veni acuma să-mi vorbeşti
Printre-atâtea fapte nesupuse
Nu m-aş îndoi că mă iubeşti.
Nu m-aş îndoi ca eşti cu mine
Chiar de cred că n-ai ce aştepta
Şi împovărată de ruşine
Fruntea mi-aş pleca-o-n faţa Ta...

Am greşit şi Doamne, totuşi, totuşi
Tot la Tine voi striga mereu
Să-mi aprinzi în suflet flori de lotuşi
Şi în mâini să-mi pui un curcubeu.

Doamne, dacă-ar fi să vii acuma
Chiar dacă m-aş teme să-ndrăznesc
Chiar de Ţi-aş ghici în pleoape bruma
Tot Ţi-aş spune, Doamne, Te iubesc...

poezie de Adriana Cristea (9 ianuarie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Să pot să fac eu unic lume, aşa aş vrea,
Şi-n fiecare zi să ţi-o dau ţie, o alta nouă!
Cum ghiocei şi toporaşi se spală-n rouă
Să îţi dau tot ce e mai pur, de ziua ta!

Eu singur să deţin norocul, de-aş putea
L-aş ţine strâns la piept, la suflet, să-l ai cald!
M-aş lăsa gol de averi; sărac în al tău fald
Aş sta ascuns şi ţi-aş da tot, de ziua ta!

În câmp întreg de drog de vis te-aş dezmierda
De câte ori aş şti c-ai trup în suferinţă
Şi-n zâmbet m-aş transfigura! De-ar fi putinţă
Bucurii zilnic ţi le-aş da, de ziua ta!

Să nu duci lipsă de nimic te-aş răsfăţa
Muncind din noapte până-n zi şi din zi-n noapte!
Doar şansă s-am, n-aş fi nici vorbe, numai şoapte!...
M-aş face mall şi Credit Bank, de ziua ta!

În Cupidon dac-aş putea m-aş deghiza
Să îţi dau tolba cu săgeţi de-amoruri plină!
Să te înconjori de slujitori ca o regină,
M-aş face-o plasmă de iubiri, de ziua ta!

Şi iată-i timpul să-mi zici azi "nu mă uita";
Unicul treisprezece-n luna lui Gerar,
Când vreau să mor de nu-s capabil să-ţi fac dar!
Şi-am să mă jur să-ţi fac tot anul, ziua ta!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând pătimaş

Îmi eşti şi lacrimi şi plăcere,
îmi eşti o stare de demult
şi de-mi aduci a ta durere
eu mă aplec ca frunza - n vânt.

Te laşi furată de - orice veste
sau de-o minciună spusă cult
şi iar trăieşti într-o poveste
scrisă mărunt cu pufi de fum.

Dar eşti un soare pentru mine,
o floare rară pe-al meu câmp
şi-atunci când mă revăd cu tine
inspir din vântul tău nebun.

Îmi eşti lumina-ngândurată
şi-n câte versuri eu te-am scris,
cum te gândes, îmbujorată
de al tău zâmbet spus furiş.

Îmi eşti frumoasa mea crăiasă
din dorul meu şi e lumesc
şi mi-e rămas şi nu mă lasă
să dorm şoptindu-ţi ştrengăresc.

Ţi-aş da o floare, eşti departe
şi inima cu tot cu piept,
lumina mea din a mea noapte,
mă ofilesc de gând te-aştept.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş atinge raiul

O floare dac-aş fi în pumnul tău
Rădăcinile mi-ar fi vene
Mi-aş îneca simţirea în sângele tău,
M-aş colora din pigmentul tău,
M-aş înroşi şi-aş creşte.
Aş fi egoistă,
Te-aş seca,
Aş desprinde rădăcinile tale din grădina lui Dumnezeu
Ţi-aş fura sufletul şi-aş spune că e al meu,
Sfinţenia ta ar deveni a mea
Şi tot efemerul ţi l-aş transfera printr-un sărut
Te-aş lăsa să devii şi tu o plantă umană,
Fără culoare, fără vlagă
Mişcându-te după bătaia gândului
M-aş bucura de îmbrăţişarea ta
Mi-aş topi lacrimile pe nudul tău îngeresc,
Ţi-aş folosi penele pentru a-mi apăra eternitate.
Aş fi un parazit,
Dar te-aş iubi.

poezie de Anabella Eliza Coţovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş fi artist

De-aş fi artist
Eu ţi-aş descri
A tale mândre gesturi -
Din al meu dor
Ar mai pieri
Când te-aş ceti
In versuri....

Ca pictor
Eu te-aş picta -
mi-ai fi icoană-n viaţă;
din al meu dor
aş mai uita
când te-aş privi
în faţă...

ca muzicant
eu ti-aţ şopti
cu flaut
sau cu struna
din al meu dor
s-ar povesti
de tine-ntotdeauna.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu

De câte ori te văd, mă rog
Să fi a mea măcar o dată
Şi-apoi să-ţi fiu într-una drog...
Ca-n visul de femeie, fată.

Mă doare când te văd de mână
Cu altul şi-aş pica-n genunchi;
Încovoiat în semilună
Ţi-aş face stelele mănunchi.

În şoapte -să m-auzi doar tu-
În poezii, sufletu-aş pune...
Aş şi uita cuvântul "nu"
La tot ce-mi ceri... Doar tu mi-eşti nume!

Te-aş stânge-n braţe zi de zi
Şi nopţile ţi-aş face zbor!
Ţi-aş fi culori de colibri
Şi-n înger te-aş purta... amor!

Mi-aş da o viaţă; ca să ştiu
Că-i numai una ca şi tine...
M-aş vrea mereul tău vis viu;
Să mă striveşti în rugăciune...

... Să mă cobor din supernove
Să-ţi explodez lângă picioare!
În palme să mă citeşti slove
Şi să m-arunci... dacă te doare!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nici un fel

aer de te-ai fi născut,
m-aş fi ridicat spre tine odată
cu vântul,
cu cerul,
din colbul pământului,
ţi-aş fi pus pânzele corăbiilor năframă
iar norii s-ar fi prefăcut
în balauri albi
să nu mi te ia nimeni
atunci când nu mai pot să
te respir,

de te-ai fi născut apă,
te-aş fi înotat până la izvoare,
ţi-aş fi pieptănat valurile cu degetele
pe nisipuri,
ţi-aş fi adus păstrăvi de aur
la rădăcina stâncilor prăbuşite în neant
de giganţi,
m-aş fi împietrit într-un ostrov,
într-un dor,
să te regăsesc în adâncimea nopţilor,
şi a tăcerii malurilor,
ţi-aş fi băut toată ploaia risipită
pe obrazul oamenilor,
în apusurile sângerii,
în setea deşertului
până la tine,

foc dacă te-ai fi născut,
te-aş fi păstrat în miezul rotund
al pământului,
în lava vulcanilor
stinşi,
să te mai pot aprinde
din amintiri de cenuşă,

de te-ai fi născut ţărână,
m-aş fi îngropat de viu,
să nu mai pot muri
de tine,
în nici un fel.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş...

Te-aş purta cu mine prin lume,
Şi te-aş strânge adesea la piept,
Ţi-aş evidenţia cele bune,
Dar nu mai rezist să aştept.

Te-aş face să îţi ştii menirea,
Să ştii să alegi limpezită,
Să simţi întru totul iubirea,
Să simţi cât de mult eşti iubită.

Te-aş privi o viaţă întreagă,
Te-aş privi şi o sută de vieţi,
Păcat că nimic nu se leagă,
Şi-n suflet port numai tristeţi.

Te-aş alinta aşa cum ştiu eu,
Şi ţi-aş scoate din suflet amarul,
Sălbatic aş fi ca un leu,
Domestic aş fi cum e calul.

Te-aş uita, dar nu o pot face,
În gând până astăzi mi-ai stat,
Te las de acuma în pace,
Căci ştiu că de mult m-ai uitat.

poezie de Mihail Cosmin Pamfil (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa inimii

de-ai putea tu să vorbeşti inimă
câte doruri ardente ai strâns
câte zâmbete au urmat după plâns
câte frământări au ars cu patimă.

de-ai putea să povesteşti inimă
cât ai iubit şi cât ai fost trădată
lumea ar afla cât eşti de minunată
în liniştea duioasă cu pacea intimă.

de-ai putea tu să vorbeşti inimă
cum ai romanţat fiecare secundă
câte suspine în sânge se afundă
dar înveţi să trăieşti o stare optimă.

de-ai putea să povesteşti inimă
cum lupţi cu tristeţea haină imundă
cum fericirea prin vise abundă
în adâncul tău de făptură sublimă.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai fi tu...

De-ai fi un răsărit de soare,
într-un vânt cald, m-aş transforma
şi-aş goni cu-nverşunare
toţi norii din calea ta...

De-ai fi o pasăre în zbor,
eu într-un cuib m-aş transforma
şi te-aş chema nerăbdător
să mi te-aşezi în palma mea...

De-ai fi un murmur de izvor
cu apă limpede şi rece,
din apa ta aş bea de dor
şi dorul meu, atunci va trece...

De-ai fi tu un salcâm în floare,
într-o albină m-aş transforma
şi ţi-aş sorbi c-o sărutare
nectarul din guriţa ta...

Un câmp cu mii de floricele
frumoase şi înmiresmate,
de-ai fi tu, transformat în ele,
cu drag, le-aş săruta pe toate...

poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş mai spune

Ţi-aş mai spune în miez de seară
Domnule cu ochii trişti
Să nu bei cafea amară,
Doar ca să ştii că exişti...
Bea roua fierbinte a vieţii
Şi admiră îndrăzneţ
Fiinţa caldă a dimineţii
Şi iubeşte fără vreun preţ....
Ţi-aş mai spune în prag de toamnă
Să priveşti cerul mai des
Iar... De alţii te condamnă
Spune, simplu: ~mulţumesc!
Dacă vântul îţi trimite
Şi stropi de ploaie pe chip
Tu, fără vreo rugăminte
......
Încearcă să mai zâmbeşti
Şi aşa simţi că trăieşti!

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie existenţială

ţi-aş cere iertare de tot ce nu sunt.
e-n mine o rană ce urlă la lună
şi-un ochi către haos mereu stă deschis
iar eu îl contemplu c-o spaimă nebună.
ţi-aş cere iertare că nu ştiu să-ţi scutur
tristeţea din pleoapă, povara din gând
şi cerul când mi-l aduci mai aproape
ţi-aş cere iertare că respir tot pământ.
că-s tristă adesea de mine, de tine,
că las îndoiala să surpe şi doare,
că n-am răsărituri destule să-ţi dau
şi că-s risipită, ţi-aş cere iertare.

poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe soare îl orbeşti...

Chiar de-ai fi după soare să te piteşti,
Tot te vor vede ochii mei unde eşti,
Că la geam perdeaua-i deasă,
Ajungând în a mea dulce casă.

Iar un soare, de s-ar opri în calea ta,
Iar eu orbind nu te-aş mai vedea,
Chiar faţa ta strălucitoare
Vrea să oprească orice soare...

Tu eşti mândru, iar pe soare îl orbeşti,
Ca o lună coborâtă din poveşti,
Viaţa-i frumoasă, aici pe pământ,
Ca îngerul luminii, trimis de ceva sfânt.

Dacă de mine viaţă te ascunzi,
Ochii mei vor fi de lacrimi uzi,
Faţa fără zâmbet, gura ar ofta,
Ochii mei în lacrimi, pe tine te-ar căuta..

poezie de Eugenia Calancea (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!