Nemo: Îmi pare rău că nu am putut să opresc...
Gill: Nu, mie ar trebui să-mi pară rău. Eram atât de pregătit să ies, să gust oceanul şi te-am pus în pericol. Nimic nu ar trebui să valoreze atât de mult.

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gill (îl vede pe Nemo uitându-se la aripa lui rănită): Prima mea încercare de evadare. Am aterizat pe instrumentele dentistului. Vroiam să ajung în toaletă.
Nemo: În toaletă?
Gill: Toate canalele se scurg în ocean, puştiule.
Nemo: Uau. De câte ori ai încercat să evadezi?
Gill: Ah, am pierdut numărătoarea.

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gill (când Nemo e blocat în filtrul de alimentare, iar ceilalţi sunt gata să-l ajute să iasă): Să nu-l atingă nimeni! Nimeni să nu-l atingă.
Nemo: Poţi să mă ajuţi?
Gill: Nu. Singur te-ai băgat acolo, poţi să ieşi singur.
Deb: Ah, Gill...
Gill: Vreau doar să văd că reuşeşte, bine? Stai calm. Dă din aripi şi din coadă.
Nemo: Nu pot. Am o aripă lovită.
Gill: Pe mine nu m-a oprit niciodată. (Se întoarce şi-i arată lui Nemo aripa lui lovită.) Doar concentrează-te la ce vrei să faci. (Nemo iese din filtru.) Perfect.

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gill: Asta e, gaşcă, avem mai puţin de 48 de ore înainte să vină Darla. Acvariul va fi murdar până atunci, dar trebuie să-l ajutăm cum putem. Jacques.
Jacques: Da.
Gill: Fără curăţenie.
Jacques: Mă voi abţine.
Gill: Restul, fiţi cât puteţi de murdari. Gândiţi murdar. Vom face acvariul atât de murdar încât dentistul va trebui să-l cureţe. (Bloat râgâie.)
Gill: Foarte bine.

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gill: Vezi filtrul?
Nemo: Da.
Gill: Eşti singurul care e destul de mic ca să intre şi să iasă din el. Tot ce trebuie să faci este să înoţi înăuntru, să pui o pietricică în ventilator şi să înoţi afară. După asta, acvariul va deveni din ce în ce mai murdar, iar dentistul va trebui să-l cureţe el însuşi. Ne va pune în pungi individuale, şi apoi ne rostogolim pe fereastră, cădem pe pământ, traversăm strada şi ajungem în ocean. E un plan fără cusur!

replici din filmul artistic În căutarea lui Nemo
Adăugat de Liliana Stefan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişarea

cum ar treui să supravieţuiască
bătrânii când ramurile din jur
nu-i îmbrăţişează?

ei ar trebui să se ţină
împreună să bată din unghiuţele-acoperitele
cu, fine, ciupercuţele ranforsării
şi să necheze să pară

că numai aşa ar trebui să se scrie istoria
unor ierburi mult mai înalte decât
fiinţe atât de prost rumegate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ar trebui să ne preocupe atât de mult perfecţiunea. Ar trebui să sărbătorim unicitatea noastră.

citat din Eva Mendes
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Off, Sonya... Nu-i vina ta, nu ţie trebuie să-ţi pară rău. Tot eu am greşit şi faţă de tine. Am fost un neghiob, un prost, un idiot! Cât de tâmpit pot fi uneori... Nu-mi vine să cred! Cum am putut oare? Nu-mi dau seama... Nu trebuia să te las să-ţi faci speranţe în ceea ce mă priveşte. Ţi-am spus încă de atunci să nu-ţi faci iluzii în privinţa mea; repet, n-am vrut şi nici nu vreau să suferi din cauza mea. Tot ceea ce doream era să te înveselesc puţin, să-ţi îndepărtez gândul de la colega mea, Maria şi de la proaspătul ei soţ, Nick, dar se pare că am greşit, din nou. Atât de mult... Scuză-mă, te rog, dacă poţi. Cred că nu trebuia să ne fi întâlnit vreodată...
Sonya: Nu din cauza asta m-am îndrăgostit de tine, nu atunci când ne-am întâlnit, nu pentru că m-ai îmbrăţişat şi m-ai sărutat, ci de cum te-am văzut prima oară; mi-ai atras imediat atenţia asupra ta, deci nu te considera chiar atât de vinovat. De atunci m-am tot gândit la tine, deşi parcă ştiam că n-ar trebui, nu doream să-mi fac iluzii în ceea ce te priveşte, dar s-a întâmplat, fără voia mea. De aceea vreau să ştiu acum dacă eşti îndrăgostit sau nu, de altcineva; adică, mai exact, de ea? Sau dacă eşti cumva liber; liber pentru mine?
Lucian: Off, Sonya... Ce-aş putea să-ţi zic? De moment ce lucrurile au luat o asemenea întorsătură şi au devenit atât de serioase, cred că n-am încotro, trebuie să recunosc adevărul, deşi ştiu că e dureros. Sonya, eu... Tu... Îmi placi, foarte mult, vreau să-mi fii şi să-mi rămâi în continuare prietenă, dar... Îmi pare rău, nu te iubesc, adică nu sunt îndrăgostit de tine. N-aş fi vrut să spun asta, dar e adevărul şi nu-l pot evita. Aş vrea însă să nu suferi, nu din cauza mea. Repet, îmi pare rău...
Sonya: Nu-i nimic. Apreciez sinceritatea ta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât de mult te-am visat (fragment)

Atât de mult te-am visat şi de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină şi-o să revină în viaţa-nsorită.

poezie clasică de Robert Desnos, traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog!

La înalţimea voastră n-am să mă ridic!
De ce să fiu eu criticat, atunci, cand nu zic nimic
Sa-mi pară lumea bună, măcar să-mi pară o dată!
Şi dacă n-ar putea, atunci de ar vrea să tacă!

Mă încred în nimic şi nu cred în voi
Nu v-am rugat să-mi fiţi aproape
Aţi venit cu blândeaţea turmelor de oii
Să îmi stingeţi lumina, să mă lăsaţi în noapte.

O vă rog atât! Vă rog şi nu mai zic eu nicioadată!
Cum limpede e cerul şi marea-i tot albastră
Şi tot mai neagră pare, când apa e sărată
Mai pot s-aleg doar sarea, când marea e a voastră.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea n-ar trebui să fie un subiect tabu, ar trebui predată la şcoală, ca educaţia sexuală. Să ştii ce e cu moartea e cu atât mai mult educaţie pentru viaţă.

Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

George: Nu o să o faci? Ce vrei să zici, n-o s-o faci?
Jerry: Nu pot. Nu sunt genul căruia să-i placă orgiile.
George: Ai înnebunit? Este ca şi cum ai descoperi plutoniu... din întâmplare.
Jerry: Nu ştii ce înseamnă să devii un tip orgiastic? Schimbă absolut tot. Ar trebui să mă îmbrac diferit, să mă comport diferit. Ar trebui să-mi las mustaţă şi să cumpăr tot felul de loţiuni şi halate, o noua cuvertură de pat şi noi draperii. Ar trebui să iau covoare groase şi lumini ciudate. Ar trebui să-mi fac prieteni noi. Prieteni de orgie.... Nu, nu mă simt pregătit.
George: De mi s-ar întâmpla şi mie una ca asta.
Jerry: Hai taci. N-ai putea nici tu să o faci.
George: Ştiu.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Werther: Am atât de mult, şi sentimentul faţă de ea înghite tot: atât de mult am, şi fără ea totul mi se pare nimic.

replici celebre din romanul Suferinţele tânărului Werther de Goethe (1774)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este sportul care mi-a plăcut, trăiesc pentru el şi sper să urc, să nu mă opresc aici. Nu este uşor, va trebui să muncesc la fel de mult, poate şi mai mult. Va trebui să mă menţin acolo unde sunt, atunci mă pot numi o adevărată jucătoare de tenis, când stau ceva timp în top.

citat din Simona Halep
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ar trebui să fiţi atât de strâns legaţi de propria prostie; ar trebui să vă aruncaţi puţin ochii şi la a noastră.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am murit demult, ceva m-a omorât!
Am rătăcit doar printre clipe, rece şi pustie!
Nu mai credeam în viaţă, nu mai credeam că mai sunt vie, nu mai ştiam ce-i zâmbetul, eram o dimineaţa stearpă fără Soare, uram chiar timpul, nu-l puteam opri, uram lumea în care Eu nu mai eram!
Jucam un rol tot mai gol, mai dăruiam un zâmbet fără noimă, îmi mai doream ceva, dar şansa era prea firavă, calea tot mai strâmtă, viaţa tot mai goală în faţa mea!
Să mor sau să trăiesc, să iubesc sau să urăsc,
nici una nici alta nu mai pot, nici nu ştiu cât aş putea să te iubesc, sau să te omor de prea mult dor, să te omor, doar atât mai pot şi să fug, să tac, în urmă să nu mai privesc!
Şi-n nopţile negre, pustii, să mă jelesc că nu te-am putut iubi, că nu te-am lăsat să-mi fii ce aş fi vrut în acea zi!
Acum mă zbat în golul dintre Noi, mă plouă lacrimi reci, te aud când tot mă chemi, dar Eu mă pierd, mă pierd!
Şi mă dori, o durere atât de surdă, aş ţipa dar nu mai am glas, sunt mută, lipsită de putere!
Urăsc ziua de mâine, te urăsc chiar şi pe tine, nimic nu pot schimba, nimic nu-mi şterge lacrima!
Sunt tot mai absentă, o umbră fără de lumină, o aripă frântă fără zbor, un muritor mort prea devreme!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am decât un singur gând, să o regăsesc. Să gust din nou, şi cât mai repede senzaţia aceea fără nume pentru mine. Visez cai verzi pe pereţi? Va trebui să îmi duc inima des la reparat? Şi ce dacă! De când am apărut pe lume mi se tot repară. Mă paşte un pericol de moarte? Poate. Dar dacă n-o revăd îmi pun viaţa în pericol şi, la vârsta mea asta e şi mai grav.

citat din romanul Mecanica inimii de Mathias Malzieu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nathan (către Haley): Când m-am prăbuşit pe podea, eram atât de speriat. Eram îngrozit. Apoi te-am văzut pe tine şi mi-am promis că, dacă aş putea să mă ridic, aş veni spre tine... şi ţ-aş spune câtă nevoie am de tine, cât de mult te vreau... şi că nimic altceva nu mai contează.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

O opinie agreabilă este acceptată ca adevărată: aceasta este dovada prin plăcere (sau, după cum spune biserica, dovada prin putere), de care toate religiile sunt atât de mândre, când ar trebui să le fie ruşine. Dacă religia nu ne-ar face fericiţi, n-ar fi crezută: cât de puţin trebuie, atunci, să valoreze!

citat clasic din Friedrich Nietzsche
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Dar spune-mi, Luci, nu te înţeleg... De ce te chinui atât de mult? De ce te închizi în tine şi nu-i spui odată totul? Tocmai tu, care, de obicei, eşti atât de direct... De ce nu-i destăinui sentimentele pe care le ai faţă de ea de atâta timp? Tu spui că-ţi pare rău de Nick, că suferă atât de mult, dar el exagerează puţin; noi ne-am cunoscut de abia patru zile, pe când tu, pe Lia, o ştii de mai mult de şase ani...
Lucian: Şapte; şapte ani şi jumătate.
Maria: Eh, poftim, şapte... Şi atunci, de ce? Ce rost au toate astea?
Lucian: Nu ştiu... Cu Lia nu-i deloc atât de simplu. Nu pot... Nu sunt încă pregătit să-i spun. În plus, mă leagă şi mă încurcă teribil o promisiune absurdă, pe care am făcut-o mai demult cuiva; şi ei, dar şi altcuiva. O promisiune pe care nu mi-o pot încălca aşa de uşor, nu pot trece peste ea, deşi aş vrea... Dar, în fine... N-are importanţă!
Maria: Cum să nu aibă?! Nu vorbi aşa, Luci! Dă-o încolo de promisiune! Uit-o! Şi... Spune-i odată!
Lucian: Ah, nu merge; nu-i atât de simplu... De altfel, drept să-ţi spun, mi-e şi teamă; mi-e teamă de un refuz din partea ei. Nu ştiu dacă ea ar accepta această destăinuire, iar eu nu ştiu cum aş reacţiona dacă ea m-ar refuza categoric, după atâţia ani de aşteptare, de speranţă, sau numai de iluzii deşarte...
Maria: Ar trebui să încerci totuşi ceva, nu să suferi atât de mult. Nu meriţi să suferi atât, Luci!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, Milen, te implor încă o dată să te gândeşti la altă posibilitate prin care aş putea să-ţi scriu. Nu trebuie să te duci la poştă, nici chiar poştaşul nu trebuie să facă asta – cine e? – nici chiar şefii de la poştă n-ar trebui deranjaţi pe degeaba. Dacă nu poţi găsi altă soluţie, vor trebui să îndure scrisorile. Aseară te-am visat. Nu îmi amintesc detaliile, tot ce ştiu e că ne topeam unul în celălalt. Eu eram tu, tu erai eu. Cumva, tu ai luat foc. Îmi amintesc că am stins focul cu hainele, am luat o manta veche şi te-am bătut cu ea. Dar transmutaţia se petrecu şi era atât de intensă, că tu nici măcar nu mai erai acolo, în schimb acum eu eram cel care luase foc, şi tot eu eram cel care a încercat să stingă focul cu mantaua. Dar mantaua nu a stins focul şi nu a făcut decât să-mi confirme o frică mai veche de-a mea, cum că asemenea lucruri nu pot stinge focul. Între timp, au ajuns şi pompierii şi cumva, tu ai fost salvată. Dar tu erai diferită de la început, spectrală, ca şi cum erai desenată cu creta în întuneric şi ai căzut în braţele mele, fără viaţă sau poate ai leşinat de fericirea că ai fost salvată. Dar şi aici apăru incertitudinea transmutaţiei, poate că eu am căzut în braţele altcuiva.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!