Odeletă (celei mai blonde)

Tu pari a fi venită dintr-un regat pustiu -
Regatul unor pete de umbre şi lumini,
Pe care fantezia nebunilor ce scriu
L-a comparat cu visul aleilor de crini.

Cu ochii tăi - culoarea nimicului etern,
Culoarea nebuniei şi-a crimelor iertate,
Culoarea voluptăţii şi-a viciului, ce-aştern
În urma lor fanate petale de păcate;
Şi părul blond, ca blondul spiralelor de fum
Ce conturează-n spaţiu intenţii senzuale,
Tu pari cuceritoarea Amantului postum,
Iar eu, părtaşul celei din urmă Bacanale!
........................................

Tu pari a fi venită dintr-un regat străin -
Pustiu ca discul rece şi blond al lunii pline,
Pervers ca parodia anticului măslin
Şi straniu ca surâsul defunctelor regine!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Falanga literară şi artistică, I, nr. 14 (11 aprilie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venită de neunde

venită de neunde, dintr-un regat pustiu
în care nu-s decât alei de crini,
unde poeţii poezii îţi scriu
şi-ţi împletesc doar raze de lumini,
cu ochii de culoarea albastrului etern,
culoarea iubirilor trădate,
şi-a voluptăţii ce-ţi aştern
doar deziluzii şi păcate;
părul spiralelor de fum
cu dulci iluzii senzuale
m-au fermecat acum postum
în amintiri sentimentale.
venita din regat străin
cu faţa ca a lunii pline,
păreai ca floarea de măslin
între albastre crinoline.

atât de crudă şi virgină,
veneai spre mine ca o stea
şi te-am primit ca pe-o regină
în biata inimă a mea.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (martie 2009)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei care trece

Tu pari o statuie turnată nu-n bronz etern,
Ci-ntr-un metal,
Ce până astăzi n-are încă
Nici preţ,
Nici nume,
Nici culoare -
Metal bizar, din care-artistul
Creă-n suprema inspirare
Icoana ultimei religii
Şi-a ultimului ideal!

Tu pari o statuie furată de-amantul tău dintr-un muzeu
În care-n vremile de-alt'dată
Veneau bătrâni să ţi să-nchine,
Ca pajii -
Ce mureau sub ochii răutăcioaselor Regine
Sau ca Martirii-n adorarea trimisului de Dumnezeu!

Şi-aşa cum treci îngândurată de-a lungul străzilor pustii,
De-a lungul străzilor pătate de-nsângerări crepusculare,
Tu pari o Venus de la Millo
Ce-şi cată braţele,
Pe care
Cei morţi le-au luat cu ei în groapă,
Să nu le lase celor vii...

poezie celebră de Ion Minulescu din Semănătorul, nr. 29 (15 iulie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

România e ca o fecioară cu părul despletit, lung, de culoarea alunelor de pădure şi cu ochii mari de ciocolată care aşteaptă îmbujorată venirea Prinţului Şarmant cu părul blond ca spicele de grâu şi ochii scânteietori de safir pe nume Deutschland.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din suflet

Despre ce să scriu azi?..
Numai despre flori
Despre florile cu părul blond
Despre florile cu părul negru
Sau despre cele cu părul castaniu
Sau roşcat
Să scriu despre florile cu pistrui
N-am să le uit pe cele cu părul alb
Chiar dacă îşi ascund culoarea sub alte culori

Să scriu despre ochii lor
Albaştri, verzi, căprii
Ruginii ca toamna
Albaştri ca cerul, sau poate ca marea
Verzi ca primăvara
Sau poate.. nu ştiu...
Mă înnebuneşte culoarea ochilor de flori

Să scriu despre primăvara asta
Despre ziua asta...
Despre ziua florilor
Care acum poate îşi servesc cafeaua
Să scriu despre florile care poate au uitat
Că azi au înflorit altfel
Că azi parfumul lor e de nouă ori
Mai primăvăratec, mai ameţitor

Să scriu despre florile rătăcite
Care nu au glastra şi nici grădina lor

Şi ce aş putea scrie?
Nu vreau să le ud cu lacrimi
Vreau să le ud doar cu rouă
Din raze calde
De soare, de lună, de stele senine
Raze de speranţe încolăcite pe structura lor

Şi iată că am scris
Din suflet şi din inima mea bolnavă de dragostea lor

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De pari...

De pari ce nu eşti
Ai să te rătăceşti
Intre mai multe măşti
Şi nu o să ştii ce eşti

De pari ceea ce esti
Poate o să suferi...
Dar nu te rătăceşti...
Stiind ceea ce-ţi doreşti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine să pari rău şi să fii bun, decât să pari bun şi să fii al naibi.

Teodor-Loren Capşa
Adăugat de Teodor-Loren Capşa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te teme să pari mai prost decât pari la prima vedere.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de rorogio
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este obositor să ai permanent grijă să pari mai inteligent şi mai cult decât eşti în realitate, deşi tot este bine că-ţi dai seama de insuficienţa inteligenţei şi culturii tale. Este obositor, de asemenea să pari prost, nefiind astfel, dar în acest caz nu simţi oboseala. În plus, când vrei să pari prost, contează şi scopul pentru care o faci.

Marian Pătraşcu (4 septembrie 2015)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre culorile

Culoarea pielii mele este cumva ciocolatie
Rozalie gălbuie albă.
Ochii mei sunt cenuşii albăstrii verzi,
Dar mi s-a spus că noaptea par partocalii.
Părul meu este roşcat blond castaniu,
Dar sclipeşte ca argintul când este umed.
Cât despre culorile pe care le port înlăuntrul meu...
N-au fost încă inventate.

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea din tăcerea frunzelor

L-am pictat pe septembrie
în culoarea unui trandafir
freamătând în braţele vântului
dintr-o amintire
promisă neuitării.
Poate ar fi trebuit să-i dau
culoarea zilelor de mai târziu,
în care spinii ultimelor cuvinte
s-au înfipt
în tăcerea frunzelor.
Oricum aş alege,
septembrie va trebui să aibă
culoarea toamnei tuturor gândurilor.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dau un regat pentru o herghelie de cai verzi pe pereţi

Verdele
este
culoarea preferată
a
insomniei mele

Închid ochii
şi
întunericul
se
umple
de cai verzi
(pe pereţi)

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Eu nu sunt indispusă, dar tu încă pari a fi. Tot n-ai de gând să-mi spui ce anume te preocupă?
Lucian: Ah... Bine, am să-ţi spun. Doar ştii bine că n-am nimic de ascuns; mai ales faţa de tine. Deci, în primul rând, ar fi blondul...
Lia: Blondul? Te referi cumva la tatăl tău?!
Lucian: Da, evident, acel blond.
Lia: Şi ce legătură ar avea domnul Enka Iulian cu starea ta de indispoziţie?
Lucian: Păi; mă gândeam la el, la calmul lui imperturbabil şi-mi imaginam că-n astfel de momente mi-ar prinde bine şi mie să pot fi aşa, ca el; să am măcar un dram din calmitatea lui. În plus, deşi nu-mi face plăcere să recunosc, mi-e foarte dor de el; cu adevărat. Mult...
Lia: Normal să-ţi fie dor de dânsul.
Lucian: Poate... Probabil şi din cauză că mâine, 15 octombrie, e ziua lui de naştere.
Lia: Deci, asta era; ziua dumnealui.
Lucian: Exact! Împlineşte 57 de ani; blond enervant... La naiba! Acum devine şi moş!
Lia: Luci...!!!
Lucian: Ce-i?! N-am greşit nimic! Chiar e blond, enervant şi moş, dar... Îl iubesc mult de tot şi mi-e tare dor de el; aş fi vrut să-i fi spus asta şi când eram acasă, însă... Nu prea procedam deloc astfel.
Lia: Sunt sigură că domnul Enka ştie că totuşi ţii la dânsul, în felul tău.
Lucian: Mda, în felul meu... Sper să ştie; blondul meu cel enervant...

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un şeic văzu o desfrânată şi-i spuse:
"Pari sclava vinului şi a dezmăţului" -
iar ea-i dădu răspuns: "Ce par a fi, eu sunt, -
dar tu, învăţătorule, eşti ceea ce pari a fi?"

catren de Omar Khayyam
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părere (doar?) personală: Indiferent ce sclipire inteligentă "debitezi", nu poţi să pari deştept, dacă eşti îmbrăcat prost. Maximum, pari ciudat.

Beatrice Vaisman (28 octombrie 2021)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că uneori

Că uneori încă-ţi mai scriu
Nu e decât un obicei,
Un gest făcut fără temei
Pe un târâm deja pustiu.

Că uneori încă deschid
O poartă foarte ruginită,
Cu o poemă rătăcită,
Îţi va părea cumva stupid.

Că uneori încă visez
Nu e decât o întâmplare,
Am fost o clipă trecătoare,
Un pas în valsul vienez.

Îmi pari distant ca un străin
Şi rece ca un sloi de gheaţă,
Dar undeva într-o prefaţă
Încă există cer senin.

Mi se întâmplă să plusez
Cu versuri neconvingătoare,
Ce stau ascunse în sertare
Şi uneori încă valsez.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unghi de cocori

Tu nici nu ştii ce să mai faci
Să îmi ascunzi că mă iubeşti
Dar nu te teme, poţi să taci
Sau poţi întruna să vorbeşti

Să dai din mâini sau din picioare
Să te ascunzi, ba chiar să mori
Să pari gingaşă ca o floare
Fixă ca unghiul de cocori

Să pari nebună sau să fii
Să ştii ce vrei sau să nu ştii
Eu nu te cred şi nu te mint
Eu simt ce scriu şi scriu ce simt.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (14 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiu

Pustiu... o lume ce arde,
fugind de potopul ce vine
din visele celor ce urcă peste noapte
şi plini de talent, pictează cu sânge,
pădurea şi lumea, ce râde, ce plânge,
într-un cântec plin de note grave,
de acorduri zburând pe hârtia pictată de moarte
şi ritmuri ce ies din chitarele sparte,
parfumând aerul greu al dimineţii
cu clipe pustii şi sute de ofuri.

Pustiu - o inimă rece promite iubire
şi scrie pe stele că ea e menirea
dar literele seci pictate în noapte,
s-au dus... s-au dus cu furtuna venită
şi-n urmă a rămas o inima tristă,
ce aşteaptă iubire...

Pustiu - pustie lumea, pustie menirea.

poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei din urmă

Ochii negri,
Părul negru,
Şi-mbrăcată-n negru toată,
A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropată?
Cine-a fost fantoma-n doliu la al cărei tragic piept
Palpitau trei asfodele ca trei guri însângerate?...
N-o fi fost necunoscuta ce m-aşteaptă
Şi-o aştept?...

A trecut...
Era-mbrăcată ca miresele lui Crist
Când coboară-ngândurată albul treptelor tocite.
Ochii ei sorbeau apusul cu nesaţul unui trist
Demon, smuls din întuneric
Şi-aruncat în plină ziuă -
Ochii ei, reflexul unor aiurări netălmăcite,
Se dublau ca-ntr-o supremă sărutare de adio.

A trecut...
Şi-n urma celei ce purta cu ea secretul
Frazelor turburătoare de seninuri fără pată,
Am rămas să-i sorb parfumul
Şi să descrifrez regretul
Asfodelelor fanate ce-i căzuseră din piept...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropată?
N-o fi fost necunoscuta ce m-aşteaptă
Şi-o aştept?...

poezie celebră de Ion Minulescu din De vorbă cu mine însumi (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul îşi schimbă culoarea

Cerul îşi schimbă culoarea,
Şi nori negri apar din senin,
Văd cum se-aşterne uitarea,
Iar tu mă priveşti-un străin.

Ploaia se scurge pe ziduri,
Câteodată mă uit inapoi,
Lacrimi curg peste riduri,
Răpusa-i iubirea-ntre noi.

poezie de Alex Dospian (martie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea ultimului foc

Părul tău e-o noapte fluturând în Soare
Ca o-nflăcărare sub un vânt domol
Care îţi întinde braţe ca o boare
Şi-ţi cuprinde trupul într-un carambol.

Buzele-ţi atinse de sărutul cald,
Capătă culoarea ultimului foc
Din grădina-n care dorurile-mi scald,
Cu dorinţa-ntâie, din întâiul loc.

Sânii îţi tresaltă-n aerul grăbit
Să-şi retragă paşii de pe un tărâm
Încărcat de patimi căutând sfârşit
Prin infernul roşu-n care coborâm.

Sângele se-adună în şuvoi de lavă
Care-şi face cale-n freamătul tăcut
Dintr-un trup ce saltă încă o octavă
Într-o simfonie c-un final acut.

Părul tău e-o noapte, buzele-s aprinse,
Sânii dorm sub vraja unui vis trecut
În eternitatea viselor cuprinse
De iubiri ce-aşteaptă ziua de-nceput.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!