Artă poetică

Să cauţi râul ce e timp şi apă,
Să-ţi aminteşti că timpu-i tot un râu,
Să ştii că ne petrecem ca un râu
Şi-al nostru chip se oglindeşte-n apă.

Să simţi că veghea este tot un vis...
Visând că nu visează... şi că moartea,
Ce spaimă aduce-n suflet, este moartea
Din noaptea rece ce se cheamă vis.

Să vezi în zi, în lună, -n an simboluri
De ani şi luni şi trecătoare zile.
Jignirea s-o transformi a ăstor zile
În muzică, în zvonuri şi simboluri.

Să vezi în moarte-un vis, în asfinţit
Un aur trist - aceasta-i Poezia,
săracă, fără moarte. Poezia
Se-ntoarce-n auroră şi-asfinţit.

Spre seară, câteodată, vezi un chip
Ce te priveşte dintr-o ştearsă-oglindă.
La fel şi arta cată-a fi oglindă
Ce ne arată propriul nostru chip.

Sătul, cum zice-aedul, de minuni,
A plâns Ulise revăzând Ithaca
Umilă, verde. Arta-i ca Ithaca
De verde veşnicie, nu minuni!

Şi este ca un râu necontenit
Ce trece şi rămâne, e acelaşi,
Eternul Heraclit, mereu acelaşi
Şi altul, ca un râu necontenit.

poezie celebră de Jorge Luis Borges
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate în Ithaca

Ca Ulise, rătăcim, ca Ulise,
trecând printre Carrybda şi Scilla-
şi nu-i nimeni să ne spună câte abise
ne mai despart de visata dies illa.

Ca Ulise ne-ntoarcem mereu,
tot mai străini, tot mai goi
dar nu ni se arată niciun zeu,
să ne spună că Ithaca e-n noi.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ithaca

Ithaca, Ithaca,
drum putrezind
oasele mele spre tine
Ithaca, Ithaca,
rană şi nesomn
mă calcă târziul
pe-o limbă de ceas
sunt un semnal de alarmă
tras în neştire...

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocetul lui Ulise visând la Ithaca

S-au tras podurile de la mal
apele sunt reci şi învolburate
dau un regat pentru o barcă
nu se mai poate, nu se mai poate

înoată, înoată bătrâne soldat
am desfiinţat cursele regulate
insula Ithaca este foarte departe
potopul încă nu s-a terminat

nu vreau tronul acestei cetăţi
înţelegeţi, doamnă, sunt foarte oboist
aşa au spus întotdeauna toţi
cei care au venit – cei care au murit

apele sunt reci şi învolburate
de o veşnicie de cărţi e rupere de nori
cu o pădure de ştreanguri ridicate
Ithaca îi aşteaptă pe învingători.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minune-i şi moartea

Nu mai făceam minuni, sistematic,
Îmi plăceau minunile ocazionale.
Ajutam o zebră să-şi intre în dungi,
Îndreptam un bătrân de şale.

Unii credeau că-mi pierdusem puterea
Aceea grozavă şi minunată
Şi mă încercau cu învierea,
Omorându-mă scurt, dintr-o bucată.

Dar cum o minune-i şi moartea,
Lor nu le ieşea decât pe jumătate.
Chiar umbra mea îmi ţinea atunci partea
Cea vătămată şi pe vindecate.

Şi regeneram ca o oază,
Ce răsare mereu în acelaşi chip
Şi, luând de mână o rază,
Mă îndepărtam cu paşi de nisip.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e poezia seacă şi săracă

A mai trecut o zi, chiar două zile
Şi versul se-nvecheşte ca şi noi,
Răspunsuri aşteptăm să ne găsească
Şi noi plecăm doar chinuiţi şi goi.

Mi-e versul trist de-atâta aşteptare
Ţi-am scris aşa, să mă-nţelegi,
Dar te uitai pe rânduri oarecare,
Nevrând să vezi cuvintele întregi.

Şi-am povestit în poezii iubirea,
Aş vrea din nou să mă topesc în ea
Şi m-aş schimba pe mine cu tăcerea
Să nu te mai aud în mintea mea.

Mi-e poezia seacă si săracă,
Ţi-am fost cuvânt şi strigătul culori
Şi mâine de-ai veni strângând în braţe
Din file... am rămâne cititori.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e poezia seacă şi săracă

A mai trecut o zi, chiar două zile
Şi versul se-nvecheşte ca şi noi,
Răspunsuri aşteptăm să ne găsească
Şi noi plecam doar chinuiţi şi goi.

Mi-e versul trist de-atâta aşteptare,
Ţi-am scris aşa, să mă-nţelegi,
Dar te uitai pe rânduri oarecare
Nevrând să vezi cuvintele întregi.

Şi-am povestit în poezii iubirea,
Aş vrea din nou să mă topesc în ea
Şi m-aş schimba pe mine cu tăcerea
Să nu te mai aud în mintea mea.

Mi-e poezia seacă si săracă,
Ţi-am fost cuvânt şi strigătul culori
Şi mâine de-ai veni strângând în braţe
Din file... am rămâne cititori.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cuvânt

Cuvintele sunt simboluri ce postulează o memorie împărtăşită.

definiţie clasică de Jorge Luis Borges
Adăugat de Peter Gluck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte frumosul

În lumea ta te ascunzi mereu
Timpul trece anevoios si greu
Ora este în minute si secunde
Tristetea grea acum te prinde

Transformi si areul în munte
Gândul valuri negre ascunde
Stai zile n treci nu vezi o rază
Grăbeste te si iesi iar din casă

Afară zumzet vesel de albine
La usa de vorbă doua vecine
Raza n geam la tine a apărut
Te întreabă de ce esti abătut

Te ia de mână te duce afară
Să vezi să simţi lumea reală
Mereu cu iubire sa lumineze
Sufletul la greu sa il vegeze

Suflet acum ca te am salvat
Vezi în jurul tău nu fi măcinat
Alungă tristeţea grea fi fericit
Gandeste ce si când ai iubit

Caută în suflet toată veselia
Aruncă ţi orgoliu si mândria
Atunci vei fi din nou împlinit
Iubeşti frumosul esti tu iubit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea de care ne este frică până în adâncul oaselor este moartea pe care în fiecare noapte o numim vis.

Jorge Luis Borges în Arta poeziei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rugăciune

Mă tem că ultima ta privire
va fi prima rugăciune
rostită în taină
la fiecare intrare în
catedrala amintirilor.

Îmi port mantia
gândurilor cu tine
prin acelaşi ţinut pustiu,
căci aici,
doar liniştea ta
mă poate hrăni -
mă poate zdreli.

Voi păstra ultimul tău chip
cu veşmânt de fericire
ca singura icoană
făcătoare de minuni -
de minuni...
şi aşteptări -
de minuni,
de speranţă
şi doruri neprihănite.

poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de antonio.corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima rugăciune

Mă tem că ultima ta privire
va fi prima rugăciune
rostită în taină
la fiecare intrare în
catedrala amintirilor.

Îmi port mantia
gândurilor cu tine
prin acelaşi ţinut pustiu,
căci aici,
doar liniştea ta
mă poate hrăni -
mă poate zdreli.

Voi păstra ultimul tău chip
cu veşmânt de fericire
ca singura icoană
făcătoare de minuni -
de minuni...
şi aşteptări -
de minuni,
de speranţă
şi doruri neprihănite.

poezie de Antonio Ciprian Corneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea mă nelinişteşte foarte puţin. Fiindcă suntem între prieteni, pot să vă spun că mi-e frică de un singur lucru, de eventualitatea că n-am să mor. Nu văd moartea, propria mea moarte, ca pe ceva dramatic, ci mai curând ca pe o speranţă. Mă gândesc la un personaj al lui Stevenson, un bătrân care rătăceşte prin Anglia; e foarte sărac, toţi îl dispreţuiesc, îşi bat joc de el; dar el ştie că are undeva o comoară ascunsă. Şi eu am o comoară ascunsă: moartea mea. Dacă lucrurile nu merg prea bine aici, poate că vor merge mai bine dincolo, sau poate, ceea ce ar fi preferabil, că dincolo nu e nimic. Ar fi perfect. Ar fi trist pentru mine ca, după moartea mea, să mă gândesc că pe pământ mă numeam Borges, că am publicat câteva cărţi, că proveneam dintr-o familie de militari... Prefer să uit toate acestea, aşa cum prefer să uit epoca în care mă aflam în pântecul mamei mele. Sunt cam obosit să fiu Borges, şi după moartea mea voi fi poate cineva, sau nu voi fi nimeni, în orice caz să nu mai fiu Borges.

citat din Jorge Luis Borges
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia - o minune

oare poezia nu-i una dintre minuni?
marea taină a inimii îndrăgostită
ne-apropie de oameni ne face mai buni
aduce-n viaţă o frumoasă ursită.

mărgăritar în suflet poezia este
apără dragostea de spini şi ură
crează pe vecie uniuni celeste
înfloreşte ca surâsul pe gură.

trăiesc... dau tribut poeziei
ard cu cuvântul până târziu
ating cu ea aripa freneziei
umple cu magie întinsul pustiu.

speranţa şi visul puterea şi viaţa
vin din poezie ea-mi este povaţa.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lentilele minţii

A minţii lentile convexe, concave,
Rotunde, ovale,
Dispuse-n craniu-n imense spirale,
Sunt grave,
Spirituale.
Se-mbină lentile perfect şlefuite
Cu altele sparte, turtite
Şi multe normale.
În minte refracţii bizare se ţes
Şi cată în lume fără-nţeles.
Privind prin toate aceste lentile,
Imaginare sau microscopice,
Vezi universu-n fantasme utopice,
Vezi negre nopţi transformate în zile,
Vezi prin fiinţă până la os,
Vezi adevăruri multe pe dos,
Vezi în trecut lumea-mpietrită
Dar fericită c-a împietrit,
Vezi viitorul sub semn de-ntrebare,
Nedefinit,
Urcând în căutare
Spre infinit,
Vezi în viaţă cum mii de păcate
Sau de creaţii măreţe, sublime,
Plutesc în eterna ereditate,
Vezi cum natura se naşte în cicluri,
Vezi crime
Ce-ţi par că-s nimicuri!
Dar sunt şi minuni ce nu se zăresc,
A minţii lentile mai aburesc
Sau se destramă şi cad,
Cad obosite pe rând într-un vad...
Ciudat şi bizar este destinul lor
În al vieţii vad, trecător.

poezie de Petru Miloş (20 aprilie 1973)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi închipui că omul posedă o porozitate faţă de moarte şi că apropierea ei îl face să se umple în acelaşi timp de lehamite şi de lumină, de vigilenţe miraculoase şi de previziuni.

Jorge Luis Borges în Evaristo Carriego
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare trupul nostru nu oboseşte niciodată să tot dorească aceleaşi lucruri? Pentru că totdeauna suspină după acelaşi ospăţ, în timp ce spiritul nostru cere necontenit ceva nou. N-au existat decât două tipuri de umanitate pe care să le fi înţeles bine cu adevărat, şi anume: misticul şi destrăbălatul, pentru că amândoi zboară spre extreme şi caută, şi unul şi altul, absolutul.

citat din Julian Hartridge Green
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare trupul nostru nu oboseşte niciodată să tot dorească aceleaşi lucruri? Pentru că totdeauna suspină după acelaşi ospăţ, în timp ce spiritul nostru cere necontenit ceva nou. N-au existat decât două tipuri de umanitate pe care să le fi înţeles bine cu adevărat, şi anume: misticul şi destrăbălatul, pentru că amândoi zboară spre extreme şi caută, şi unul şi altul, absolutul.

citat din Julian Hartridge Green
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minciuna

Este greu să ieşi din minciună
În care trăieşti de atâta timp,
Dacă nu vezi gratiile.
Însă este şi mai greu să le vezi
Dacă eşti legat la ochi.
Sa încerci să ieşi din închisoare
Fără să-ţi fi eliberat ochii
Şi a înţelege locul în care te afli
Va avea întotdeauna acelaşi rezultat:
Te întorci de unde ai plecat.
Pentru a ieşi din cuşcă
Este necesar ca înainte de toate
Să devii onest cu tine însuţi.
Onestitatea este primul pas
Prin care te poţi elibera.
Al doilea,
Este să vezi lucrurile aşa cum sunt,
Fără să judeci ceea ce apare.
Iar al treilea,
Să treci dincolo de alegeri,
Acceptând totul aşa cum este,
Fără proiecţii şi aşteptări.

poezie de Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubeşti,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărţire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă şi-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
şi tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.
poezia este ţigara ce-ţi arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi şi să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunţi la viaţă şi să fii veşnic
un cuvânt pe buzele celorlalţi.

poezie de Ionuţ Caragea din volumul Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă un om nu simte poezia fizic, atunci nu simte poezia deloc. E mai bine să se facă profesor sau critic.

citat celebru din Jorge Luis Borges
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!