În curând
Terra! Terra!
Ca Phoenix, pasărea măiastră,
Tu din cenușa-ți re-nviezi;
Necontenit în zare-albastră,
Tot mai strălucitor te vezi!
O! Ideal! divină torță!
Tu ne-ai condus prin întuneric;
Un pas să facem n-aveam forță
Făr-de reflectul tău feeric!
Pierdeam al minții echilibru
Pe mările făr-de liman,
Eu, iritabilul felibru,
Profet al genului uman,
De n-ai fi fost tu, Tramontana,
Făr, de scăpare cunoscut...
Vai! omenirea fu, sărmana!
Ca un corăbier pierdut!
Pierdut, da! însă totdeauna.
Luptând cu-același dor și foc,
Bravând cu plâns și râs furtuna
Cu-aceleași gânduri de noroc!
Văzând un val ce îl înghite
Un orizont din nou deschis,
Ce, clar și sincer, îi promite
A-i isbândi eternul vis,
Sclipit-ai sfântă stea polară,
Cu raze de speranță pline,
Felibrilor ce te cântară,
Rapsozilor-profeți... și-n fine...
Dar pesimiștii vin să-mi zică;
"Închipuire or miraj!
Noi nu mai credem în nimică,
Noi, am pierdut orice curaj!
Tu Tramontana-ți strălucită
Și-acel liman nu sunt, poete,
Decât oaza-nchipuită
De ochii îmbătați de sete."
Să vie! Pe felibru-ntrebe-l
Când vom sosi limanul?... Când?
Felibrul, sigur ca și Bebel,
Le va răspunde: "În curând!
(Strofe simboliste-profetiste
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Citate similare
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caragiale
Caragiale, Luca, Ion,
Doar o scrisoare-a conceput,
Însă a fost cu ghinion,
Că s-a... pierdut...
epigramă de Radu Ionescu-Danubiu 10 august 1949 (18 aprilie 2008)
Adăugat de Radu Ionescu-Danubiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cer s-a stins o singură stea
În seara când ți-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei
Numai ea a înțeles ce voi în sufletu-mi trudit
Și speranța ea mi-a dăruit
Și-n seara când ți-am spus iubirea mea
A murit o stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
În taina firii
Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Și iubirea ta
De-atunci în șoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată deci, că vederile noastre se întăresc prin glasurile oficiale ale celor două împărății cu pricină. În tot cazul însă, noi tot n-am pierdut speranța în diplomația Europei: tot mai credem că are să se facă pace... dupe ce s'o isprăvi resbelul.
finalul de la Resbelul de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Iubesc cel mai mult la Caragiale dorința de a înghiți România precum îl înghite pasărea măiastră din basme pe Făt-Frumos ca să-l renască și mai strălucitor.
citat din Dan C. Mihăilescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "I.L. Caragiale si caligrafia placerii. Despre eul din scrisori" de Dan C. Mihăilescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Lumină deasupra mării
Motto
"Din când în când toți ne pierdem câte un pic.
Prietenii sunt singurul drum pe care ne întoarcem acasă".
A fost o vreme când, pierdut și lipsit de apărare,
Viața mi se scurgea de-a dreptul la-întâmplare;
Neștiind încotro mă-îndrept în noaptea mare,
Eram cu totul la cheremul sorții.
De nicăieri, o rază de lumină, -n fața mea,
A spintecat noaptea fără lună, fără-o stea
Iar eu am putut, extrem de clar, vedea
Drumul spre liman, spre izbăvire.
Am întors nava cap compas spre coastă
Și, căutând scăpare de pe marea vastă,
Am urmărit, în clipa din toate cea mai fastă,
Mâna luminoasă care-mi arăta printre valuri calea.
Ajuns la mal, în miezul nopții de coșmar,
Drept în fața mea, sus, de pe coama unui deal,
Îmi făcea cu ochiul, zâmbind, lumina unui far...
Apoi, prietenii m-au dus acasă.
poezie de Robert S. Bise, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
D. Lefter e liniștit - acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan: fața ei este senină, fără creț, pe când în fundu-i zac atâtea sfărâmâturi de corăbii înghițite pe de-apururi, înainte de a fi putut ajunge la liman!
Ion Luca Caragiale în Două loturi (1898)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dac-ai pierdut
Dac-ai pierdut apa,
scotocește norul.
Dac-ai pierdut dorul,
încearcă zborul.
Dac-ai pierdut frumosul,
caută-l în floare.
Dac-ai pierdut focul,
caută-l în soare.
Dac-ai pierdut zâmbetul,
nu mai ai culoare.
Dac-ai pierdut speranța,
e lungă așteptarea.
De nu ai cutezanța,
în zadar e încercarea.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Meriți, Isuse...
Meriți, Isuse, slava toată
C-ai vrut la noi să te cobori
Să schimbi o stare complicată.
În uscăciuni ai pus culori
Și-n inimi ai plantat speranță
Să poată aduna comori.
Știm că-i de mare importanță
Să recunoaștem că ești sfânt,
C-ai vrut cu Terra alianță.
Ne-ai îmbrăcat în nou veșmânt
Să fim reprezentanți de seamă,
Să ne desprindem de pământ.
Că-n noi nu mai există teamă
E că ne-ai dat asigurări
Deci, n-avem gânduri de reclamă.
Din miliarde de intrări
Doar una o dorim fierbinte:
În Plai cu binecuvântări.
Mereu ne vom aduce-aminte
De clipa când Te-am întâlnit
Cu-atrăgătoarele-Ți cuvinte.
Pe drum cu Tine am pornit
Urmându-Te cu-ncredințare
C-ai fost pe cruce răstignit.
O, meriți sfântă adorare!
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (15 iunie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Terra
Ce-ar fi Terra fără Soare
Fără raze de lumină
Fără râul ce în vale
După trupul tău suspină
Ce-ar fi Terra fără tine
Fără pasul tău ușor
Fără verzile coline
Fără unda mea de dor
Ce-ar fi Terra fără stele
Fără luna cea tăcută
Ce privește în fereastră
Gura ta ce mă sărută
Ce-ar fi Terra fără noi
O planetă-n amorțire
Chiar de vântul în trifoi
Ar cânta la mandoline
Terra, raiul cu iubire
Unica in univers
Un miracol.... nu-l cuprinde
Frumusetea unui vers
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om pierdut
Printre amici e cunoscut
Că s-a pierdut în absolut,
Dar s-a pierdut, ca un om mic,
Exact în... absolut nimic.
epigramă de Victor Barbu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ne-ai lăsat...
Nu ne-ai lăsat să disperăm
Când foarte grea a fost furtuna
O, Tată, mult Te adorăm
Că ne putem păstra cununa.
Ai stat cu noi în încercări
Să nu ne prindă oboseala
Ai ușurat niște-ntristări
Sporit-ai, Doamne, îndrăzneala.
Nu ne-ai lăsat să rătăcim
Printre modernele curente
De-aceea-n har ne adâncim
În toate stările prezente.
N-ai fost distant, o, nu ai fost!
Ci ne-ai condus prin labirinturi
Găsim în Tine adăpost,
Protecții când atacă vânturi.
Nu ne-ai lăsat nemângâiați
Când ne-a cuprins îndurerarea
Pe brațe tari am fost purtați
Când a venit învolburarea.
Că ne păzești neîncetat
E-un adevăr ce ne susține
Spre ferciri ne-ai îndrumat
Speranța s-o putem menține.
Un nou stăpân să căutăm?
Ar fi de-a dreptul nebunie
Numai în Tine noi aflăm
Balsam în timp de agonie.
Simțind la fiecare pas
Cum ne împrospătezi tăria
Menținem untdelemn în vas
Să nu se stingă bucuria.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Mica Publicitate
PIERDUT busola țării mele
E nulă, n-o vreau înapoi
Ne-am rătăcit în vremuri grele
Doamne ferește de război.
PIERDUT rușinea celor care
Ar trebui să stea la post
Mai lacomi decît niște fiare
Ei dau exemplul cel mai prost.
PIERDUT memoria curată
A tot ce-am fost, și noi, cîndva
Orfani de mamă și de tată
Istoria nu ne mai vrea.
PIERDUT coloana vertebrală
Ne prostituăm, ne umilim
Străinii ne pun capu-n poală
Umblăm prin lume și cerșim.
PIERDUT cea mai de preț comoară:
Credința-n bunul Dumnezeu.
Adio, scumpa noastră țară!
E-n bernă sfîntul Curcubeu...
pamflet de Corneliu Vadim Tudor (26 ianuarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
EDENUL DIN PĂCAT
A fost o noapte-n care, un șarpe înălțat
Din trupu-mi, ajunsese la fructul mult visat;
Era-n încolăcire speranță de-nceput,
Al unei alte ere, într-un Eden pierdut!
Otrava-i, strecurată în fructul interzis,
Avea să mă îmbete cu vis de Paradis,
Zvârlit fiind de Domnul în iadul unui glod,
Cu-același șarpe care mă-mbie-a face plod,
Să înmulțesc cu Eva, pe Terra aruncat,
Iubirea nopții-n care trecut-am în păcat
Și-mpuns cu furci din spate de îngerul căzut,
Cu șarpele din mine s-o iau de la-nceput...
De-atunci tot în minciună trăiesc ce mi-a plăcut,
Când, gol de-naripare, doar Domnul m-a văzut;
A fost o noapte-n care toți îngerii-au strigat,
Că voi visa Edenu-n păcatul meu chemat!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O ultimă dorință
Voi rătăci prin lumea largă
Și-am să las valuri să mă poarte
Iar când durerea o să se spargă
Voi fi de mult uitat departe.
Și gândul meu, pierdut prin șoapte,
Va rătăci și el tăcut,
Pierdut prin zări, uitat de moarte.
Iar eu n-oi vrea decât atât:
Să las uitarea, rânduri-rânduri,
Să ți se-aștearnă peste chip
Și să te stingi încet din gânduri
Cum vântul spulberă nisip.
Și să te pierzi și tu apoi
Precum deșertul fără rost;
Să se topească-n amândoi
Tot ce putea fi dar n-a fost.
poezie de Ionel Ivașcu (4 iunie 2011)
Adăugat de Ionel Ivascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Pierdut
Singur și abătut
Toată noaptea pe lac,
Unde se-întinde ceața și se insinuează negurile,
Fluierul unei bărci
Cheamă și strigă necontenit,
Ca un copil pierdut
În pânza lacrimilor, abandonat,
Căutând sânul
Și ochii portului.
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Cartea "Chicago Poems: Unabridged Paperback" de Carl Sandburg este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.
Pierdut...
am naufragiat
m-am lăsat pierdut
naufragiat
confiscat
răpit de întuneric...
dozez timpul rămas
cărare sus pe geană
de apus sălbatic
roșul ce îl cuprind în brațe
vreau să nu-l las în urmă
întorc ce cred că am
în priviri să cuprind
un tramvai
al timpului
nespus de frumos
unde ești tu...
eu rămân un orizont răpit
cu gândul la tine
șinele oare nu se întorc
să mă ducă
cât de curând la tine?
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpușarul
Un păpușar mergea pe stradă
Pășind teatral spre absolut,
Cu ochii strânși să nu mai vadă,
Femeia, ce i-a fost păpușă în trecut.
Din când în când privea-napoi
Și își trecea prin plete mâna,
Să uite totuși că au fost doi,
Și inima le-a fost doar una.
Purta bocanci, era murdar
Și-avea în mână trei mărgele,
Spunea la toți că-i păpușar,
Dar și-a pierdut păpușa printre stele.
Cândva în ochii lui era doar artă
Si îl citeai în ei pe Dumnezeu,
Dar s-a pierdut pe-un drum de piatră,
Și a uitat, că acea păpușă am fost eu!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de tinerețe
bogată sunt în amintirii cu anii tinereții
când alergam spre viață plină de speranțe
când la cenacluri dese întâlneam poeții
frumoșii visători completați de creanțe.
ani de miraj și grații nu știu când au trecut
dar au lăsat în urmă amprente de iubire
astăzi am înțelepciune nu mă simt pierdut
căci și la bătrânețe sunt sorți de împlinire.
a mai trecut o vară, și-a făcut bagajul
a luat cu ea lebede, rândunele, cocori
toamna e mohorâtă s-a pierdut mirajul
grădinilor de vis, complexități cu flori.
invoc lumina sfinților să-mi redea curajul
să lupt cu demonii ce fură a vieții comori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hamada
Pe-aici nu plouă decât foarte rar,
Cât vezi cu ochii totul e arid
Și munții-n depărtare par un zid,
Iar norii-l asaltează în zadar.
Nisipul auriu e spulberat
Rămân în urmă pietre o grămadă,
C-așa e peisajul de hamadă
Pe care îl străbat îngândurat.
Doar câte-un fir de iarbă rătăcit
Mai scoate capul prin acest pustiu,
Dar chiar dacă decoru-i cenușiu
Lui nu îi pasă și e fericit.
Soarele sus pe cer e ca un foc
Văpaia lui e plină de avânt
Și se revarsă-n valuri spre Pământ
Părând a nu se domoli deloc.
Însă atunci când crezi că ești pierdut
Și că de sete sigur o să pieri
O oază cu curmali și palmieri
Îți iese-n cale din necunoscut.
poezie de Octavian Cocoș (27 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!