Urme in vid
Pășești în neștiință și crezi că nu te-aude nimeni,
Că nu te vede nimeni plutind în infinit,
Și nicio întrebare nu te macină pe tine,
Căutător sălbatic de aur ruginit.
Te temi să nu te vadă lumina dintre umbre,
Cum te topești căzând cu picătura-n ceas,
Nu știi și nu te doare unde se varsa marea,
Câte priviri împarte și câte i-au rămas.
Nu știi unde să cauți și te ascunzi în tine,
Începi să sapi agale în propriul nesfârșit,
Te scalzi în eul tău, deși nu-ți aparține,
Că să-ți îngropi în grabă talentul irosit.
poezie de Andrei Neculaesei
Adăugat de Andrei Neculaesei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Inconștiență, poate!
Oriunde ești să știi că nu-ți e bine
chiar dacă ai impresia că-ți e,
degeaba fugi fugind mereu de tine
și vrei să fii doar ceea ce nu ești
Acum iar plouă, ploaia vrea să-ți spună
c-așa va fi în toamna de argint,
singurătatea a-nceput să doară
iar cei din jur zâmbesc și iar te mint
Poate ai vrea să te întorci în timpuri
acolo unde ai simțit că ești,
păcatele prea multe sunt cu tine
și nu-ți dau voie să te mai iubești
Nu te găsești în lumea asta oarbă,
cauți fără să știi ce vrei să cauți,
o lacrimă din ochi ar vrea să-ți cadă
și nu o lași să vadă clarități
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde este ea?
o strig...
ecoul vocii nu-mi răspunde
se pierde undeva
departe...
în timpul prăfuit,
ruginit,
supărat,
timp infinit și fără capăt
unde nimeni...
nu se întâlnește cu nimeni.
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă pe umeri un giuvaier
Se înfășoară-n pereți de rouă,
are o limpezime-n priviri care îmbată verdele
pășește odată cu stelele prin ierburi.
E desfătată ca o vocală sonoră
În sufletul vibrant al unui cântec de dragoste.
Dacă o cunoști îi pui sărutul în mâini,
te temi de oglinda divină,
ascunzi în trup o atingere dorită
care-ți macină gândurile și te face dependent
de o flacără care-ți circulă prin sânge.
Nu știi ce se întâmplă cu tine,
puțini cred că ești stăpânit de fluturi
și sub piele porți vârstele florii.
Între mine și ea-i o amiază de lumină
unde nu odihnește nicio umbră.
Între noi valuri din suflul iubirii
poartă pe umeri un giuvaier.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș săruta
Te-aș săruta... acolo unde,
Nimeni măcar... n-ar bănui
Și nici cu gândul a pătrunde,
Pe trupul tău, n-ar îndrăzni.
Te-aș săruta... cu buze fripte,
Cu patimă arzând și dor,
Păstrând privirile înfipte
Și-alunecânde-nspre picior.
Te-aș săruta... înlănțuită
Și dezgolită de păcat,
Ca o-ntrebare-abia șoptită,
Pe-o dulce margine de pat.
Te-aș săruta... și tu știi bine
Pe unde? cum? de câte ori?
Și clipe-ți vor părea puține,
Pentru nebunele chemări.
Te-aș săruta... fără-ncetare,
Sorbindu-ți magicul nectar,
Când ești deschisă ca o floare,
Plină de patimă și har.
Te-aș săruta... acolo unde,
Nimeni n-ar încerca în veci
Și-adânc, în tine m-aș ascunde,
Rugându-te... să nu mai pleci.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș săruta
Te-aș săruta acolo unde
Nimeni măcar n-ar bănui
Și nici cu gândul a pătrunde
Pe trupul tău, n-ar îndrăzni.
Te-aș săruta cu buze fripte,
Cu patimă arzând și dor,
Păstrând privirile înfipte
Și-alunecânde-nspre picior.
Te-aș săruta înlănțuită
Și dezgolită de păcat,
Ca o-ntrebare-abia șoptită,
Pe-o dulce margine de pat.
Te-aș săruta și tu știi bine,
Pe unde? cum? de câte ori?
Și clipe-ți vor părea puține,
Pentru nebunele chemări.
Te-aș săruta fără-ncetare
Sorbindu-ți magicul nectar,
Când ești deschisă ca o floare
Plină de patimă și har.
Te-aș săruta, acolo unde
Nimeni n-ar încerca în veci
Și-adânc în tine m-aș ascunde
Rugându-te... să nu mai pleci.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnire închipuită
Câte regret și nu-mi răspund,
Pe câte și pe câți...
Și-n melancolic tot m-afund,
Că nu-mi vorbesc, sunt muți!
Și dintre toți și dintre toate,
De cine-am dor, de cine?
De pierduți ani și de palate?!?...
Mi-e dor de "tu", de tine!
Nu știi prin câte am trecut
Și m-am uzat, m-am ros.
În înger am zburat, căzut
Îs îngenunchiat, pe jos!
Aștept să calci din nou, s-apeși
Pe mintea mea din piept.
Prin talpă să-ți simt dor, să-l verși,
De-ți este... Eu te-aștept!
Să mă primești în gând ascuns,
Să nu mă ard de soare.
De mână să pășim pătruns,
Chiar dacă doare, doare!
De nu-i răspuns, de vreun regret,
De câți, sau de la câte,
Am simțul cald; sunt un Hamlet,
Cu oase, cranii, rupte!
Întind o mână prin frunziș
De-o vară, plânsă-n ploi;
Mă prind într-un păienjeniș...
Iar, suntem, amândoi!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să știi să suferi
Să știi să suferi cu tărie sfântă
Torturi, anchete, lanțuri și blesteme,
De vrei s-auzi cum cerurile cântă
În inima ce-ți sângeră și geme.
Să știi să uiți jignirile nedrepte
Și condamnarea judecății crunte,
De vrei să urci incandescente trepte
Și aurori să-ți fluture pe frunte.
Să știi să rabzi, când te lovește bruta
Și, în adânc, te macină mânia,
De vrei să-ți fie liberă ținuta
Și fără de prihană, bucuria.
Să știi să ierți, cum iartă doar Iubirea
Ce izvorăște din Golgota vieții,
De vrei să cucerești nemărginirea,
Purificându-ți lacrima tristeții.
Să știi să te ridici de-asupra urii,
De vrei să-nfrângi prăpăstii și jivine,
Punând de-a pururi stavilă naturii
Și steaguri de lumină-având în tine.
Să știi să suferi, suferind să dărui
Comorile lăuntric adunate,
De vrei în curcubee să te nărui
Și să te scalzi în slăvile curate...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai fi...
De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita cum mă orbitezi
Zi și noapte, aproape la nesfârșit,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un om
Să umble pe scoarța ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă ești chiar așa de frumoasă
Cum pari de la distanță.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita la tine prin ochelari fumurii,
Și te-aș orbita câte zile și nopți oi avea,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca și atmosfera ta,
Dar om nu ți-aș trimite
Să vadă cât de frumoasă ești,
Căci s-ar topi de tot
Și ar muri, frumoasa mea,
Așa să știi...
poezie de Mihail Mataringa (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate
Râzi, și lumea râde cu tine;
Plângi, și nimeni cu tine nu plânge,
Pentru că bătrânul lut trebuie să-și împrumute mirtul,
Dar necazul sieși își ajunge.
Cântă - și dealurile-ți vor răspunde
Oftează, și-oftatul se va pierde-n aer de-îndată,
Ecourile-înconjoară sunetele vesele
Și se sting dacă-aud o voce-îngrijorată.
Bucură-te, și mulțimi de oameni te vor căuta;
Bocește, și ei se vor îndepărta;
Primesc întreg amuzamentul pe care li-l oferi,
Dar nu primesc un strop din jalea ta.
Fii voios, și vei avea prieteni mulți;
Fii trist, și-i vei pierde;
Nimeni nu-ți va refuza paharul plin cu vinul ca o roză,
Dar rămas singur nimeni nu-ți va doini de frunză verde.
Benchetuiește, și vei avea casa de oaspeți plină,
Postește, și lumea te va ocoli la drumul mare;
Fii de succes, împarte daruri și vei trăi ani mulți,
Dar nimeni nu-ți va fi alături în ziua morții tale.
Pentru-un lung tren regal, având vagoane multe,
Există loc pe-aleile plăcerii,
Dar, totuși, unul câte unul, toți ne vom fi scris cartea
Și va trebui să trecem pe holurile-înguste-ale durerii.
poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eremitul (Sonet Tarot)
Vine o vreme când sătul de toate
Începi să cauți sufletul din tine
Și ai nevoie de singurătate
Ca să-nțelegi ce-i rău și ce e bine.
Așa că te retragi în izolare
Sau îți închizi ușița la cămară
Te reculegi în tihnă, cu răbdare
Ca-n sinea ta lumina să apară.
Sau poate nu-ți dorești singurătatea
Că nu mereu conștiința este trează,
Dar dacă ți-e prea mare vanitatea,
Să știi că cei din jur te izolează.
Singurătatea e mângâietoare,
Dar dacă e impusă, te cam doare.
poezie de Octavian Cocoș (19 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde nu știi
De unde nu știi
cad pe suflet picuri de lumină,
ploaia cu mântuire celestă
ce înverzește pământul
și se întinde ca un spirit
ce nu moare niciodată.
Stă printre oameni și le oferă liniște
chiar și când ei se neglijează.
Lumina se multiplică pe sine
până-n adâncul nelucrurilor
unde cunoașterea sapă în univers,
nu se oprește din drum,
dar drumul e nesfârșit
și nesfârșitul nu-i uman.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă-mă cel ce sunt
Iubire... m-ai lăsat năuc,
De unde vin? Unde mă duc?
Și câte flori să-ți mai ofer?
Ca să te am? Ca să mai sper?
Iubire... te respir încet,
Te plâng cu lacrimi de poet,
Mi te doresc, mi te alung,
Alerg... la tine să ajung
Iubire, fir-ai tu să fii!
Te fac buchet în poezii,
Le leg cu dragoste, mănunchi,
Îmi ești alean, îmi ești și junghi
Iubire, fără tine mor,
Devin un pământean, nu zbor,
Îmi pierd și aripi, pierd și vis,
Căzând etern din paradis
Iubire, stai la pieptul meu,
Eu lângă tine devin zeu,
Și nu în cer, nici pe pământ,
Iubire... fă-mă cel ce sunt!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărit de dor
Asfințit de dor în suflet, dor de clipele de ieri
Câte nopți se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Aș mai vrea în taina nopții să-ți șoptesc, ca intr-un vis
O poveste-a cărui titlu a rămas încă nescris.
Poate înc-aștept sau poate n-a rămas nimic de spus,
Câte nopți s-au scurs agale, câte lacrimi au apus?
Te privesc și esti același, doar tăcerea ta e rece,
Zâmbetul nu-ți mai vorbește și-nțeleg că timpul trece...
Altădat-o-mbrățișare, astăzi nici măcar un ceas
N-ai păstrat să-mi scrii pe gânduri, cu tristețe, bun rămas!
Asfințit de dor în suflet, dor de mângâierea ta
Câte nopți se vor mai duce, câte am să pot uita?
Și-ncâ-mi pare câteodată c-am pe buze atingeri fine,
Al sărutului ce-ncearcă, urme de-amintiri să-ngâne.
Poate înc-aștept sau poate ușa-n urma ta s-a-nchins,
Câte nopți s-au scurs alene, câte vise nu s-au stins?
Toate trec și-n întuneric caut să te regăsesc,
Mi-ai lipsit, dar stiu că viața își urmeaz-un drum firesc.
Vreau fărâma mea de suflet, ce la tine s-a pierdut,
Am să uit a ta privire și-am s-o iau de la-nceput.
Răsărit de dor în suflet, dor de alte mângâieri
Câte nopți se vor mai duce, câte zeci de primăveri?
Poate înc-aștepți sau poate inima ți-e rătăcită,
Ce folos are iubirea, dacă nu e prețuită?
Mi-ai lăsat o amintire, doar atât în urma ta
Și-astăzi spun din nou iubirii:
Bun venit în viața mea!
poezie de Andreea Palasescu (26 aprilie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absenți
Cât... cât să-mi dezgolesc sufletul
Ca să ajung la Cer, sau la tine?
Unde... unde am greșit sau cine...
Cine-a sortit soarta, numele nostru?
Cât... cât putem trăi... doar pentru...
A nu muri, doar pentru câteva clipe
În care cerul ne era și martor și...
Adăpost într-o margine de galaxie?
Câte, câte-am pierdut, câte cuvinte
Am prefăcut în tăceri și în lacrimi,
Câte păcate ale altora putem plăti
Într-o singură viață, singură clipă?
Unde, pe unde să ne mai căutam
În care unghere... suntem rătăciți,
Cine ne-a dăruit dăruirea din Noi,
Cine ne-a scris scrierea-n grabă?
Unde... unde ne așteaptă sfârșitul,
Când va bate ultimul gong de final,
Vom reuși să fim prezenți sau...
Sau ne va trece soarta... absenți?
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor...
Când te-o cuprinde dorul
La ceas târziu în noapte
Preschimbă-te în zborul
Care te-aduce-n șoapte.
Când nu-i mai ști de mine
Și de-al meu vers pribeag
Să mă ascunzi în tine
Cu tot ce-ți este drag.
Când ochii îți vor plânge
De dor că nu-ți voi fi
Zidește-mă în sânge
Să-ți curg cu versuri mii.
Când gura se va ofili
De dor și-al meu sărut
Compune-mă în stele mii
În versul cald și mut.
Când brațele mă vor căta
Și nu mă vei găsi
Să știi că TU mă vei afla
În tine, stele mii.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Divinul ne iubește
Când Divinul ne iubește,
Nimeni nu ne umilește!
Când Divinul e cu tine,
Lucrurile merg spre bine!
Știi câte flori o să culegi
Dacă începi să-L înțelegi!
Spiritul îți este etern,
De ce te-ndrepți către infern?
Iadul e la un fir de pai,
Prin Iisus ajungi în Rai!
Sau ai lucruri mai urgente
Și-L faci pe Divin s-aștepte?
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ia-mă, vântule
Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde dorul n-a apus,
Pe orbita de la Lună,
Unde ochii ți-ai ascuns.
Ia-mă, vântule cu tine,
Unde praful de nisip
Știu că, de aleargă bine,
Tot te oprește un pic.
Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde sărutul pictează
La inimă câte o cărare,
Apoi se resemnează.
Ia-mă, vântule, cu tine,
Unde roțile de tren
Râd când le convine
Și, apoi, lacrimi își cer.
poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te temi de moarte, nu e nimic altceva decât să-ți închipui că ești înțelept fără să fii; înseamnă să crezi că știi ceva ce nu știi.
citat celebru din Socrate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nathan: Vrei să-ți spun câte ceva despre mine? Nu am nimic de spus. Chiar dacă aș fi avut, ar fi greșit să mă crezi. Încrederea e o minciună. Nimeni nu cunoaște pe nimeni cu adevărat.
replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu stiu câte ceva
despre ceea ce crezi
că ești si simti
când plouă ca acum
peste oase de îngeri
unde esti?
tot mai singură luna
zâmbește din punga
de sub ochi
unde naiba te duci
îngere
cărei molime mă lași hrană
vietuitoarelor din neagra noapte a ta
eu vreau să cred că știu ceva
tu știi dacă mai crezi?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!