Rămas bun. Mă numesc Lorelei. Legenda spune că am ucis. Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lânga ei cu dragostea de mână şi am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear. Mi-e sufletul ca tufişul Păiurului pe coasta Mării Negre: numai ghimpi curbi care-au încununat odată fruntea lui Hristos. A trecut o ploaie de primavară şi s-a ţesut în zare brâul frânt de mătase al curcubeului; cu el îmi incing mijlocul şi mă duc.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Psycheul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă el cu dragostea de mână şi am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Diana Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut o ploaie de primăvară şi s-a ţesut în zare brâul frânt de mătasă al curcubeului; cu el îmi încing mijlocul şi mă duc.

citat celebru din Ionel Teodoreanu
Adăugat de Mirabela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Podul Mirabeau

Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Şi dragostea noastră...
Eu ştiu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub braţele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Iubirea ca râul curge uşor
Şi se petrece.
Înceată-i viaţa - val călător,
Nesecat e-al Speranţei zbor.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Zilele au trecut - toate una ca una.
Ceea ce-a fost, s-a dus
Şi dragostea noastră s-a dus de-acuma.
Sub podul Mirabeau Sena curge întruna.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de anii ce-au trecut

Mi-e dor de timpul petrecut
Cu tine-n zi, cu tine-n noapte,
O! Doamne, repede a trecut..!
Mi-e dor de tot, mi-e dor de toate....!

Mi-e dor de nopţile cu ploi,
Mi-e dor de nopţile de vară,
Mi-e dor de tine şi de noi
Când ne plimbam prin ploaie afară...!

Mi-e dor de paşii ce-i făceam
Prin parc, ţinîndu-ne de mână.
Şi cu ce foc ne sărutam
Pe bancă-n parc, sub clar de lună....!

De mijlocel eu te strîngeam,
Cu foc şi patimă fierbinte,
Când gura ta o sărutam
Uităm de trup, uităm de minte...!

Mi-e dor de anii tinereţii noastre,
Când prea departe ne era sfârşitul.
Te luam în braţe, te purtam spre astre
Eram noi doi şi-n zare, infinitul...!

Dar anii au trecut, ca ploaia şi ca vîntul
S-au dus frumoşii ani ai tinereţii.
Nu vom putea împăraţi pământul
Dar ne-om iubi, pân' la sfîrşitul vieţii...!!!

poezie de Florea Janţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa ce mi-a rămas,

De clipa ce mi-a rămas mă leg,
Şi-o împart în atomi azurii,
Încercând astăzi să-ncheg,
Din gândurile fluide, timpurii.

Cu clipa ce mi-a rămas,
Încă descopăr comori,
Pe lângă care treceam uneori,
Şi nu le-auzeam al lor glas.

Clipa ce mi-a rămas îmi este destin,
Şi nu pentru mine o ţin,
Ci o preschimb în raze de mai,
Să las moştenire o parte de rai!

În clipa ce mi-a rămas, mă dezleg
de trecut, îmi liniştesc ape,
Şi consimt să fiu tot mai aproape,
De neîmpărţitul şi suveranul întreg!

La umbra clipei ce mi-a rămas,
Voi face târziu un popas,
Să-mi odihnesc anii grei,
Şi să mă bucur cu ai mei.

poezie de Gheorghe Alionte (7 decembrie 2022)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai dispărut în zare

mâna întinsă mi-a rămas spre zare
şi tu ai dispărut în ceaţa ei,
dansau pe cer doar păsări călătoare
şi ele mă priveau cu ochii grei

mi se părea că ochii lor sunt mure,
aveau în ei culori din ochii tăi,
îmi arătau neantul cum apare
priveam cu ochii căutători prin văi

şi nici o vale nu te-avea pe tine,
aveau doar flori şi fluturi, mii şi mii,
nu le pasă deloc ce e cu mine,
zburau prin aer pufi de păpădii

mâna întinsă mi-a rămas spre zare
şi zarea s-a întunecat pe loc,
era acum o noapte urlătoare,
c-o ploaie repezită în galop

simt trupul care-mi fierbe dintr-odată,
mai trece doar puţin şi-mi dă în foc,
eu nu te plâng, o lacrimă te iartă
e lacrima ce n-a avut noroc

neştiutoare cade într-o baltă,
atât de tulbure norocul ei,
îşi pierde limpezimea nediluată,
în urma ta e un parfum de tei

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămas bun

rămas bun foşti copaci,
pe curând,
vă mutaţi emigranţii spre sud
când prezentul acesta sordid
se conjugă la timpul trecut

rămas bun frunza mea,
te-am iubit,
dar te las să mai creşti înc-un an
un poem incognito foşnind
şi-anotimpuri de păsări pe ram

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O caldă sărutare

Ascultă-mi, iubito, inima cum îmi bate
Şi uită-te în ochii mei,
Căci eu mă duc departe
Să-i văd pe părinţii mei!

Să-mi revăd meleagul pe care m-am născut,
Să trec pragul pe care de mult nu l-am trecut.

Căci ştiu că mama mă aşteptă
Privind mereu în zare.
Să mă duc acasă,
Să-i dau o caldă sărutare.

Să-i şterg lacrima grea de pe obraz,
Căci atâta bucurie i-a mai rămas.

poezie de Vladimir Potlog (20 ianuarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, a rămas în mijlocul odăii un morman de cărţi. Le cataloghează un student, supravegheat cu străşnicie de familie. Ieri mi-a scris ministrul că, după ce le va cumpăra ministerul, să mă duc să-mi iau ce mi-e drag. Dar, n-ar fi luat tocmai ce mi-ar fi drag mie? Voi mai găsi volumele de psihologie ale lui Dumas, negre pe de margini de adnotări? Şi Le rire al lui Bergson, şi atâtea altele?

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea pătrunde numai în sufletele care au o mişcare centripetă, numai atunci sufletul o absoarbe, dimpreună cu sufletul celui iubit.

Ionel Teodoreanu în La Medeleni
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe

Aş scrie mult dar nu mai pot
Însingurarea m-a răpus
Mă duc în toamnă-ncetişor
Să vad ce-aş mai avea de spus.

Mă duc alene pe alei
Cu dor de tine-n asfinţit
Din zilele care-au rămas
Îmi fac un scut de neatins.

Mă doare înnoptarea deasă
Cu ochi acoperiţi de ceaţă
Şi inima-mi jumate goală
Din iarnă pană primavară.

Mă ustură cuvântul gol
Ce a ajuns să mi te ia
Din toamna asta în culori.
Mă rog să mi te-aducă iar.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămas bun, suflet din fântâna nopţii. Cocoşii cântă. Lumina zilei aşteaptă minciuna.

Ionel Teodoreanu în Fata din Zlataust
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi...

Parcă aş fi în ultima gară,
cu un ultim bagaj
şi fluturând mâna cu un ultim
rămas bun,
după ce am trecut desculţă
un ultim vis
cu cel care vâna
ultimele păsări,
ce îmi cărau anii
sub aripile lor.
Şi totuşi,
chiar şi cu o ultimă zbatere,
o ultimă picătură de sânge
râde în pieptul unui poem,
triumfătoare...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceau unul lângă altul, mână în mână, lipiţi, orbi, fără de gând, fără trecut şi fără viitor, fericirea fiind splendoarea unui vid perfect ca şi al cerului.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Anca Todor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel

Ne-am cam trecut, căci timpul a zburat,
Cu cântec trist sau dulce, râs, oftat...
Şi tinereţea noastră a dispărut,
Şi tot ce-a fost, acum s-a terminat.
Oricât am vrea s-avem ce am avut,
Acum ne-am cam trecut.

Ca ceaţa ce prin ramuri stă fâşii,
Ca valurile mării mii şi mii,
Ca tot ce piere, bun la început,
Prea repede sfârşitul va veni.
Dar orice am trăit şi am făcut,
Acum ne-am cam trecut.

poezie de Kevin N. Roberts, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scutul

Acest scut mi-e cunoscut
de la un necunoscut
din mileniul trecut;
I-o fi fost de trebuinţă
celui întru nefiinţă
şi care s-a dus călare
dincolo de timp şi zare?
Ori poate-au făcut popas împreună
sub ploaia de stele şi lună?

Această aburindă ţărână
pe care eu o ţin în mână
poate nu e altceva decât
sufletul lui şi atât.

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini

Îmi bate iarăşi ploaia-n geam
Cu stropi mărunţi şi amintiri
Din vremea când copil eram
Din vremea primelor iubiri.

Imagini tăcute în faţă mi-apar
Şi inima îmi plânge de bucurie
Aş vrea să ating al ploii sfânt dar,
Dar ne desparte o veşnicie.

Anii au trecut şi zadarnic încerc
Printre stropii de ploaie s-alerg;
Să mă întorc la ce-a fost demult,
La anii de vis ce-au trecut.

Anii s-au dus, dar în inima mea
Un loc pe vecie le voi păstra,
Şi-n seri când ploaia iar va veni
Cu drag de ei îmi voi aminti.

poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia în icoane

Sunt bătrân, trecut prin viaţă,
Am purtat luna în coarne,
Am străbătut alunişuri
Între ceruri şi ponoare.

Îmi trec ochii în albastrul
Zilelor ce mi- au rămas,
Sunt scheletic, îmi duc viaţa
Cât se poate, pas cu pas...

Iezii mi- au plecat departe
Peste vad îmbelşugat,
Tu ai rămas căprioară
Să porţi dorurile-n salt...

Sunt bătrân, trecut prin viaţă,
Am purtat luna în coarne,
Vă las veşnic moştenire
Poezia în icoane!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul destinului

Să-mi spună-un ultim bun rămas,
Când triste zorile se duc,
Cânta o mierlă, într-un nuc,
Cernită, c-un angelic glas.

Cu tact, rozându-mi un papuc,
M-aşteaptă-un câine de pripas,
Să-mi spună-un ultim bun rămas,
Când triste zorile se duc,

Cu glasul grav, de contrabas,
Destinul îmi mai joacă-un truc,
Fiindcă-n ultimul meu ceas,
Mă aştepta un pui de cuc....

Să-mi spună-un ultim bun rămas!

rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Ai îmbătrânit, dragă toamnă,
Ţi-am văzut chipul ruginiu în geam.
Începi să dezbraci
Copacii din livadă,
Schimbând peisajul, iar vântul se plimbă hoinar.
Nu te-am aşteptat acum, de bună seamă.
De ce te-ai grăbit, să vii aşa, deodată?
Îmbrăţişarea ta rece îmi spune
Că timpul meu a trecut,
Iar soarele strălucitor se duce încet,
Către apus.
Ne despărţim spunându-ţi "bun rămas!"
Regret zilele senine ce-au trecut,
Dar tu... rămâi Crăiasa unui vis.

poezie de Ion Răduţ din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!