Bătălia s-a sfârșit...
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
rămas pitulat într-o mască
Undeva departe pământul geme
Gata să urle, gata să nască.
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul gol și morții
Sufletele lor stau drepți și așteaptă
Să intre-n rai în fața porții.
Soldatul din mască vede o floare
Și vesel și-o pune după ureche
Ce mândră, ce pură e lumea
Ce rea, ce urâtă, ce veche
Bătălia s-a sfârșit, soldatul
Ridică fruntea să vadă iarba
Țiuie-un glonț rătăcit
Și-i sfărâmă tâmpla și barba
Deasupra cerul gol și soarele
În jur câmpul zdrobit de obuze
În mască soldatul nu mai are
Nici ochi să vadă, nici buze.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre urechi
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre război
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre promisiuni
- poezii despre naștere
- poezii despre măști
Citate similare
Singurii care pot ucide fără să fie acuzați de crimă sunt călăul și soldatul. Călăul trimite la moarte criminali condamnați în urma unui proces, soldatul inocenți. Totuși, soldatul este onorat iar călăul hulit.
Joseph de Maistre în Serile din Sankt-Petersburg (1821)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre moarte, citate despre inocență sau citate despre armată
Valea adormită
Cu buze verzi cântă un râu
Smulgând din rădăcină apa,
I-ajunge umbra pân' la brâu -
Și soarele-i închide pleoapa.
Soldatul plânge-n capul gol
Pe iarba, Doamne, adormită;
Parcă-i un înger ce-n nămol
E dus de-a pururi în ispită!
Surâsul pare împietrit pe buze,
Pământu-i gata să-nflorească -
Dragostea tăcerea să-i acuze:
Natura-i, Doamne, omenească!
Și ochii-s un portret în rouă;
De sânge lacrimi parcă două.
sonet de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre văi
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre râuri
- poezii despre rouă
- poezii despre portrete
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Lumina s-a făcut tot mai mare și s-a auzit un glas strigând: "Uite soldatul de plumb!" Ce se-ntâmplase? Peștele fusese prins, dus la piață, vândut și acuma ajunsese în bucătărie pe masă și bucătăreasa îl spintecase cu satârul. Bucătăreasa l-a luat de mijloc cu două degete și l-a dus în casă; toți cei din casă s-au îngrămădit să vadă pe năzdrăvanul care călătorise pe apă până-n pântecele unui pește; dar soldatul de plumb nu se prea fălea cu asta.
Hans Christian Andersen în Soldățelul de plumb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre pești, citate despre lumină, citate de Hans Christian Andersen despre lumină, citate despre plumb, citate de Hans Christian Andersen despre plumb, citate despre degete, citate de Hans Christian Andersen despre armată, citate despre apă sau citate de Hans Christian Andersen despre apă
Uscăciune
Cerul e vânăt, câmpul gol și sur,
Vântul uscat miroase a mour...
distih de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vânt sau citate de Zaharia Stancu despre vânt
Soldatul leneș
Soldatul Gică spune orișicui
Că nu-i dator să măture, să spele,
Să roadă cu plutonul la podele,
Să facă pentru alții... lucrul lui.
epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre lene sau epigrame despre armată
Soldatul alerga în cerc
Soldatul alerga în cerc în jurul inimii ca un nebun.
Îmi purta printre mărgele ochii talisman la gât.
Fâlfâiau buzele mele zob
sub tresele lui în bătaia de tun.
Soldatul alerga în cerc în jurul inimii
de timpuriu
pe timp de pace
atât de mort într-un mormânt
dar de vechime viu.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre pace, poezii despre ochi, poezii despre nebunie, poezii despre moarte, poezii despre inimă, poezii despre artilerie sau poezii despre armată
Căruța
Mă plimb pe câmp cu căruța.
La ea sunt înhămați patru cai negri.
Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.
Copitele lor sunt potcovite cu aur,
Scapără întruna, scapără-ntruna,
Câmpul n-are început, n-are sfârșit.
Deasupra cerul albastru, boltit.
Și soarele nemișcat, în amiază,
Nici nu răsare soarele, nici n-apune,
Stă mereu nemișcat, în amiază.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Dau cu biciul în soare, soarele tace,
Tace și rămâne tot nemișcat.
Mi-e dor de-un amurg ori mi-e dor
De-un proaspăt răsărit,
Dar soarele stă pe loc, nu se mișcă.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Căruța aleargă, aleargă...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre Soare, poezii despre început, poezii despre plimbare, poezii despre negru, poezii despre miezul zilei sau poezii despre dor
Dialog cu soldatul câinelui
.. pe Strada Independenței,
soldatul câinelui în pas de defilare,
cu kalashnikovul ruginit la spate...
ce hram mai porți, soldat,
de vreme ce România e complet dezarmată?
am rămas singuri, poetule, eu și câinele,
și ni-i frică, ni-i frică!
să mergem la un whischey, soldat,
i-am spus,
iar el a zâmbit, stingherit, și mi-a răspuns:
ai înnebunit, poetule,
ce-o să zică prefectul că ai băut un whischey,
cu soldatul câinelui?
... atunci, mi-a sărit muștarul și i-am strigat,
cu mânie literară: mă doare-n cot, ca să știi,
nu-mi pasă de prefectul tău comunist,
îl desfid, îl urăsc, sunt gata să-i dau peste bot!
te rog să nu ridici tonul la mine,
îmi spune, aproape umil, soldatul câinelui,
ce rău ți-am făcut eu, poetule?
sunt singur soldat și mi-i frică, mi-i frică,
împrumută-mi câinele,
vreau să fiu poetul câinelui tău...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre literatură, poezii despre independență, poezii despre frică, poezii despre câini, poezii despre comunism sau poezii despre România
Gol
Azi am bătut cu talpa în pământ
Și nu mi s-a răspuns nici un cuvânt.
Slăvile le-am lovit c-un stol
Și-au răsunat a gol.
E gol ținutul; pare goală fața
Acestei lumi pe care-o sorb într-una,
Și-mi pare fără sâmbure chiar ora
În care mi se clatină sub frunte luna.
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Zaharia Stancu despre timp, poezii despre prezent, citate de Zaharia Stancu despre prezent, poezii despre ore, poezii despre cuvinte sau citate de Zaharia Stancu despre cuvinte
Alianței din Guvern
Simțind cum hău-n jur se cască,
Azi schimbă mască după mască,
În timp ce peste-ntreaga țară
E-aceeași mască mortuară.
epigramă de Ana Marinoiu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp, epigrame despre schimbare, epigrame despre promisiuni, epigrame despre prezent, epigrame despre măști sau epigrame despre guvern
Mi-e fața împietrită ca o mască
Mi-e fața împietrită ca o mască,
Și-n ochi lumina-i gata să se stângă,
Chiar diamantului - ca să sclipească -
Îi trebuie o rază... s-o răsfrângă.
epigramă de Otilia Cazimir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre diamante
Masca lui
Schimbă mască după mască,
Mai ușor să te tîrască.
Spune după care mască
Ai vrea fața să-ți cunoască?
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1945)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, citate de Tudor Arghezi despre schimbare, poezii despre cunoaștere sau citate de Tudor Arghezi despre cunoaștere
Soldatul
Dacă va fi să mor, amintește-ți de mine-atâta doar:
Există undeva într-un ținut străin o bucată
De pământ care-i a Angliei de-a pururi. Există chiar
Acolo,-n acel sol bogat, o mână de țărână mai bogată;
Un bulgăre căruia Anglia i-a dat o formă și o conștiință,
I-a dăruit florile să le iubească și drumurile să colinde;
Un trup al Angliei inspirând aer englezesc întru ființă,
Spălat de râurile ei și binecuvântat de soare cât cuprinde.
Și meditează,-această inimă, din care tot răul a fost șters,
Un puls în eternitatea minții, nu mai puțin,
Înapoiază undeva gândurile de la Anglia primite;
Suspinele și sunetele, poemele și cântecele, vers cu vers;
Râsetele-între prieteni și blândețea pe care o conțin
Inimile pline de pace sub cerul englezesc unite.
*** Rupert Chawner Brooke, 1887 1915 poet englez cunoscut pentru poeziile de război idealist-patriotice scrise în perioada Primului Război Mondial, în mod deosebit a sonetului "Soldatul".
*** Această poezie a avut două titluri: " Soldatul", respectiv " O mie nouă sute paisprezece: Soldatul"
poezie de Rupert Brooke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bogăție, poezii despre versuri, poezii despre sunet, poezii despre puls sau poezii despre prietenie
Versuri pentru ziua de atac
Fii gata, prietene soldat, fii gata.
Curăță-ți cu grijă arma și lopata
Și pune-ți cruciulița la gât, -
Mâine va fi un atac mare
Și-atât.
De undeva, de departe, ne vor trimite ordine:
Cu ranița și arma în spinare,
Pe drumurile ude de ploaie și-ntuneric
Ne vor purta întreaga noapte
În șoapte.
Târziu ne vor opri în fața porții.
În fața porții nevăzute-a morții.
La trei din noapte vom scula din somn
Pe cei ce se lăsară istoviți în noroi,
Vom aștepta din nou
Noi ordine.
Vom aștepta chinuitor
Și-apoi pătrunși de ploaie până la vertebre,
Murdari, încătușați, greoi,
În zorii albicioși și umezi de septembre
Când palele de ceață se rup peste tufișuri
În șiruri rare vom urca,
Cu pași definitivi
Colina, după care stăm
Și dincolo, deodată -
De nepătruns, pătrunzător și gol
Va sta-naintea noastră câmpul de bătaie.
Unic, imens și nou
Va sta-naintea noastră câmpul de bătaie.
Surprinși privim o clipă acest ținut funest.
Un semn, un gest...
Și-ncet pornim pe povârnișul gol al morții
Intrăm, alunecăm pe povârnișul gol și noroios al morții.
Prietene soldat,
Cu toate că afară plouă,
Se vor petrece mâine lucruri care-ntrec
Și mintea și puterile noastre.
La un pas de sufletele noastre
Mâine
Se va petrece poate ceva nou.
Nu-ți mai trudi zadarnic mintea,
Prietene soldat.
Mai bine fii gata
Și-atât.
Curăță-ți cu grijă arma și lopata
Și pune-ți cruciulița la gât.
Fii gat,
Pregătește-ți frumos sufletul.
Omoară în el -de azi- tot trecutul.
Fă din el un trup de mort
Cu piele de ceară și vine albastre.
Ghemuit în cort,
Ți-aprinde iar țigarea.
Cadavre-s de acum nădejdile noastre...
Nu știe nimeni...
Nu bănuie nimeni...
O, nimeni nu știe ce va fi.
Dar mâine pe-nserate
Câțiva, acei ce plasa morții-o vor răzbate,
În jurul lor cu sete și groază vor privi.
Prietene soldat, până diseară,
Până la noapte, pune flori de sticlă rece
Pe tot ce-a fost...
Liniștit, liniștit, liniștit.
Nu mai gândi la ce se va petrece
(Nu are, camarade, nici un rost),
Fii liniștit...
Omoară-ți sufletul cu grijă, și calm
Ai timp destul.
Așa a fost să fie,
În zi de toamnă burnițoasă, cenușie.
O, încă-o dată, ai tot timpul:
Nu te teme.
Diseară ne vor da ceai și pesmeți.
Omoară-ți sufletul de cu vreme
Ca să poți mânca liniștit.
(Ceaiul e bun ca să nu îngheți.)
Prietene soldat,
Ucide-ți sufletul cu grijă:
Restul n-are nici o însemnătate:
De va fi glonț, sau colț de schijă,
Până la tine nimic nu va străbate.
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre ceai, poezii despre trup și suflet, poezii despre viitor sau poezii despre trecut
O zi din viața lui Lazăr cel Tânăr
Dis-de-dimineață eu mă așez sub steagul poeziei tale și stau drepți toată ziua.
Când apare Soarele, îl salut,
când apare iarba, mă înclin de asemenea.
Apoi, pe la zece, mă uit fix pe deasupra
băieților care descarcă pâine și trag adânc
aer în piept să te simt.
Sătul, parcă aș vrea puțină apă.
Nu-mi dai tu, cititorule, din apa rămasă
de când ea îți vorbea mult?
O, amiaza!?! Nici nu știu când, oare când a trecut?
(Niciun semn de la ea, nicio firimitură sub masa săracului Lazăr!)
Dar oare câți ani Iov cel Bătrân a visat un sărut?
Oare nu poate Lazăr, micul nostru soldat, să rabde trei ceasuri? Trei zile?
Iată, e deja patru după-amiază, când trec înapoi
fiii și fiicele, carnea cea proaspătă și bună de tun.
Râsul lor se agață și stă spânzurat de cornișa gheretei o vreme. Cel puțin unul se strâmbă și face pe măscăriciul sub nasul meu neclintit.
Eu mut steagul puțin mai încolo.
Mai trec, scrijelind gardul ființei, niște minute și ore.
Și cum seara e cel mai urât, îmi vorbesc mie însumi despre soldatul roman
îndrăgostit de prințesa romană din vremea lui Tiberius, neștiutorul.
Dis-de-dimineață el se așeza sub steagul poeziei sale
și, când apărea,
saluta Soarele,
saluta iarba
pe care ea luneca, atotștiutoare.
Soldatul acela, băiete, a stat luni, poate ani,
până când ea i-a aruncat o privire,
până când ea l-a făcut străjerul ei personal.
Și cum stau eu și privesc Luna, tot așa
și el o privea și era privit
sau, mai bine zis,
privirea lor se rotunjea, tot mai adânc, în ea însăși.
E deja noapte, străjerul meu, și suntem amândoi cum suntem.
Știm de ce a plecat soldatul de sub geamul prințesei, așa, deodată? Nu știm.
Nu știm nici măcar dacă ea doarme.
Iar ce visează? Ehei, Lazăre, bați câmpii deja, fiul meu!
Ia și te culcă, bobocule!
Mănâncă și dormi!
Dormi și mănâncă!
Mănâncă și dormi!
Dormi și mănâncă!
Mănâncă și...
poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre apă, poezii despre zile, poezii despre vorbire sau poezii despre viață
Legendă
Parc-aș fi Pillat din Pont
cu barba pân-la pământ
doar acasă ca pe front
poezia-mi ține rând
Cu barba pân-la pământ
din lacrimi am o mască
nu mă dau degeaba sfânt
aud iarba ce-o să crească
Din lacrimi am o mască
doar acasă ca pe front
Maria-n poem să nască
parc-aș fi Pillat din Pont
Am barba pân-la pământ
doar pe mine azi mă vând
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 martie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre creștere, poezii despre barbă sau poezii despre acasă
Soldatul (ia arma în mână și începe să strige): Cine eee? Cine eee? Cin'?!
Moș Teacă: Vita!
Soldatul: Ce fel de vită? Bolnavă ori sănătoasă?
Moș Teacă: Bolnavă.
Soldatul: Apoi, vită bolnavă, stai! Căprar dă gardă, vin' dă recunoaște o vită bolnavă!
Moș Teacă: Prea bine!... Așa să faceți, că eu am să vă-ncerc. Ori de câte ori m-ați vedea venind la voi, să mă-ntrebați: vită bolnavă ori sănătoasă? Măcar să vie și generalul, nu-l lași să treacă până nu ți-o spune ce fel de vită este!
replici celebre din Moș Teacă de Anton Bacalbașa (1893)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre sănătate, umor despre boală sau umor despre armată
Am ascuns soarele sub mască
Dimineața,
Sculându-mă devreme,
Am adunat
Un pumn de stele,
Să le aștern
Pe masa mea.
Soarele căzut
De pe bolta
Cerească
L-am prins
Și l-am ascuns
Sub mască...
Cu raza lui
Cea mai fierbinte.
poezie de Constantin Iordache din Buchet de ghiocei pentru femei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre stele sau poezii despre dimineață
Soldatul...
A luat în spate ranița și steagul
Și un pumn de vise și-altul de speranțe
Și-a plecat în lume să-și urmeze pașii,
Conștient că frontu-i schimb murdar de gloanțe.
Curg în urmă ochii-n geană-i lăcrimează
După cei de-acasă, după-a lui țărână,
Trist, se-mbărbătează, scutură de teamă,
Rămânându-i arma singura stăpână.
Greu, pământul saltă, geme sub șenile,
Duduie văzduhul, iadul prăvălește,
Doamne, câtă moarte, câte cruci ridică
Cerul pe morminte, prafu-n câmp jelește!
Simte-n valuri fumul de cenușă-ncinsă,
Își astupă rana proaspăt sângerândă,
Își ridică fruntea, gându-i zboară-acasă,
Șterge patul armei de alt glonț flămândă.
Scutură bocancii obosiți de zgomot,
Ranița-i ca plumbul, trupul de bărbat,
'nnoadă-n barbă plânsul, frigu-i intră-n oase...
Doamne, fie-ți milă, sunt un biet soldat!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre tristețe, poezii despre plâns sau poezii despre plumb
La final
un om a murit
lumea aleargă în grabă să vadă spectacolul
soarele se scaldă dureros în mare
marea e neagră
chipul lui e frumos
fruntea înaltă, barba albă
pe buze un surâs ireal
și ochii...
ochii închiși
lui nu'i pasă
aici timpul a murit, la sfârșit...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre frumusețe, poezii despre durere sau poezii despre alb