Bradul
Când arde soarele de mai,
Când vântul iernii geme,
Mărețul brad pe naltul plai
Stă verde-n orice vreme.
O rădăcină de colos
Și-a sfredelit în stâncă,
Și de pe stâncă maiestos
Mai sfredelește încă!
De mult cu blocul de granit
El s-a făcut totuna,
Și pe-amândoi necontenit
Îi zguduie furtuna.
Și lemn, și piatră la un loc,
Verdeața-i ne-ntreruptă,
Aspiră ger, îndură foc,
Cu trăsnetul se luptă!
La piept cu viforul turbat,
La cap cu norul rece,
D-atâția ani nestrămutat
El tot așa petrece.
D-ar fi să-i dați în văi adânci
Odihnă dezmierdată,
Răpindu-i viscole și stânci,
L-ați omorî pe dată!
Când arde soarele de mai,
Când vântul iernii geme,
Mărețul brad pe naltul plai
Stă verde-n orice vreme!
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre stânci
- poezii despre brazi
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre odihnă
- poezii despre nori
- poezii despre lemn
Citate similare
Verde trup
Verde-n dimineți cu rouă,
Verde-n clipele când plouă,
Verde-n buze ce-nfloresc,
Verde-n sâni ce se topesc,
Verde... peste amintiri,
Verde-n prag de despărțiri,
Verde... în adânc de dor,
Verde-n dulcele amor,
Verde-n nopți fără de stele,
Verde-n apa din ulcele,
Verde... la-nceput de noapte
Verde-n mincinoase șoapte,
Verde-n așternut arzând,
Verde-n tine când pătrund,
Verde-n iarba încolțită,
Verde... când e tăvălită,
Verde-n ochiu-nlăcrimat,
Verde... trupul de bărbat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre verde
- poezii despre sâni
- poezii despre stele
- poezii despre rouă
- poezii despre ploaie
- poezii despre minciună
- poezii despre dor
- poezii despre dimineață
Lapovița
suflă vântul, suflă și suflă
toarnă ploaia, toarnă și toarnă
și răsuflă a greu și răsuflă
ploaia asta ce trece în iarnă
arde soarele, arde și arde
trece valul, trece și trece
și se rup ale inimii coarde
și ninsoarea-i mai rece, mai rece
mor speranțe, speranțe, speranțe
vreme vine și vine și vine
albul iernii cu mii de nuanțe-i
tot mai lung între tine și mine...
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iarnă, citate de Iurie Osoianu despre iarnă, citate de Iurie Osoianu despre vânt, citate de Iurie Osoianu despre ploaie, poezii despre moarte, citate de Iurie Osoianu despre moarte, poezii despre inimă, citate de Iurie Osoianu despre inimă, poezii despre alb, citate de Iurie Osoianu despre alb, poezii despre Soare sau citate de Iurie Osoianu despre Soare
Doar lui Eros...
E frig în jur și vântul viscolește
Pe drum și în ogrăzi la gospodari,
Nici soarele din cer nu ne zâmbește,
Clădind zăpada în troiene mari.
Grăbiți și zgribuliți sunt trecătorii,
Înghețați bocnă - crucesc toți sfinții,
Vopsind cu ruj la fete obrăjorii,
Gerul iernii ne arată dinții.
Și marea geme aprig peste noapte
Că apele i-au înghețat la mal,
Iar pescărușii ca merele coapte
S-au prăbușit în al nouălea val.
Numai ramul verde poleit de brad
Protejează fierbintele șoapte,
Spuse la urechea iubitei cu fard...
Doar lui Eros îi arde de... poante.
poezie de Mihai Cucereavii (26 ianuarie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gheață, poezii despre ger, poezii despre zăpadă, poezii despre zâmbet, poezii despre urechi, poezii despre sfinți sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Tristețea iernii
Pudră albă de cenușă
Risipită peste plai,
Gerul strecurat sub ușă,
Vântul șuierând prin nai...
Rar mai vezi câte-o nălucă
Trecând drumul către casă
Iar pisica stă uitucă
Privind ghemul de sub masă.
Jocul nu-și mai are rostul.
Chiotul îngheață în gât.
A-nceput de ieri și postul...
Iarnă, triști ne-ai mai făcut!
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre pisici, poezii despre jocuri sau poezii despre cenușă
Adevăratul poet
Doi dușmani făr-astâmpăr în urgie
În inima poetului se bat:
A țărnei din aproape tiranie
Și-al cerului un eco depărtat!
În jos atârnă-n greutate lutul;
În sus se-nalță-al însuflării foc...
Se rumpe inima la tot minutul:
Vrăjmașii și-au ales același loc!
Cumplită-i lupta! ea se poate simte!
Dar n-o deplânge-al graiului penel:
El zugrăvește plastice morminte,
Mormântul inimii i-ascuns de el!
Sunt clipe când văpaia cea sublimă
Se urcă, strălucind ca meteor:
Se pare că splendoarea se dărâmă
Pe elemântul ce-o poprește-n zbor!
Sunt clipe când povara târâtoare
Întinde falnic orizontul său,
Și-ascunde-n adâncimi mărețul soare
Al cugetărilor lui Dumnezeu!
Căzut din sfera de lumini nestinse,
Trântit în globul patimii lumești,
Poetul râde-n amărâte plânse
Sau geme el în hohote drăcești!
Idei contrare, cerul și pământul,
Din inima sărmanului detun.
S-adună gloate spre-asculta cuvântul...
Și-apoi rostesc osânda: "îi nebun!"
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zbor, poezii despre stele căzătoare, poezii despre religie, poezii despre plâns, poezii despre nebunie sau poezii despre minute
Din frunză rost
Sunt frunze care cresc cu dor
Din verde își pictează-naltul
Și se înalță în albastrul
La rând și cer și roș covor,
Sunt frunze care cresc tăcând
Șoptind iubirea-n adiere
Când luna trece în tăcere
Și răsăritu-i este gând,
Sunt frunze verzi când greu omătul
Stă să adoarmă foșnetul,
Semeț îndură frunza vântul
Căci rostul ei e verde-n Domnul.
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre tăcere, poezii despre somn sau poezii despre gânduri
Un suvenir
Nu, nu se uită lesne, când, din copilarie.
Cineva iubește precum te-am iubit eu;
Și blestem pe aceia care, prin viclenie,
Mi-au amărât viața și tot amorul meu.
Mânia mea din urmă, mândria-mi cea silită,
Când ai ști acuma cu ce preț le plătesc,
Și cât, sub fața-mi rece, mi-e inima zdrobită,
Tu te-ai mira poate că pot să mai trăiesc.
Aș geme la picioare-ți, mi-aș arăta căirea!
Dar, ca să fiu vrednic în veci d-amorul tău!
Înec durerea-n mine, măcar că-mi văz pieirea
În rana ascunsă ce-o roade-un vierme rău.
Și arburile,-ntocmai, ce focul mistuiește
Și îi suge sucul cu-ncetul și p-ascuns, -
Când rădăcina-i arsă, când frunza-i gălbinește,
Când cenușa-i zboară, când focul l-a pătruns, -
Mai stă tot mândru încă și capul nu își pleacă:
Stă cu brațe-ntinse zefirii înfruntând;
Privește însă vântul ce-acuma o să treacă,
Ș-o s-auzi un trosnet și focu-i viforând.
poezie clasică de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre viermi, poezii despre plată, poezii despre mândrie sau poezii despre foc
Va veni o vreme
Va veni o vreme când mă voi gândi
unde eram eu când scriam aceste rânduri,
din care parte bătea vântul și soarele
și cum îmi țineam în scaunul acela electric
mâinile și picioarele.
poezie de Ileana Mălăncioiu din Sora mea de dincolo (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare sau poezii despre mâini
Victorii Negre
În orice zi, la orice pas,
murim puțin, murim mai mult.
Cu cât părem mai viu tumult,
cu-atât apunem ceas cu ceas.
Ne credem stânci, ne vrem granit,
nu știm ce viermi profunzi ne rod.
În viața ca un rumen rod
stă miezul morții, viermuit...
Ca niște fluvii clocotim,
înspumegați, triumfători
nu bănuim că sub vâltori
nu-nfrângem viața, ci murim.
Cu pieptu-n platoșă-ncleștat,
cu pumnii pururi pe hanger,
pe dinăuntru, pe sub fier,
murim adânc, ne-nduplecat.
Aprindem frunți de heruvim,
și moartea coace-n umbra loc.
Murim când fremătăm de zbor,
când mângâiem un crin, murim.
Și-n dragostea ca un șuvoi
când ne sfințim și vis și lut,
cu fiecare sfânt sărut
mai cade-un strop de moarte-n noi.
Se duc furtunile și vin
ori fierb revoltele în glas,
în orice zi, în orice ceas,
murim mai mult, murim puțin...
Dar noi, în inimi, dac-am strâns
izbânda unei zile vii,
zâmbim c-am mai învins o zi,
în loc să izbucnim în plâns.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre visare sau poezii despre victorie
Frunzele
Bubuie furtuna,
Una câte una
Frunzele răpite
Cad și rătăcesc
Arborul suspină,
Însă nu se-nchină,
Înfruntând ispite
Pieptu-i bărbătesc!
Și la primăvară,
O verdeață iară
Mugurind îmbracă
Falnicul stejar;
Vântul urlă-geme,
Trunchiul nu se teme,
Foile când pleacă
- Altele răsar!
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre vânt, poezii despre stejari, poezii despre primăvară, poezii despre bărbați sau citate de Bogdan Petriceicu Hasdeu despre bărbați
Ciocârlia
Se duce ciocârlia spre țări mai fericite,
Lăsând mâhnita iarnă cu viscole și ger,
Plăpânda melodie, poete-mbătrânite,
Cu-ncetul se retrage ș-iluziile per!
Natura cărunțită s-acuma tot mai cată
Pe blânda cântătoare cu cântecu-i perdut!
Nu mai spera, poete, în inima-ți sfărmată
Să redeștepți avântul doritului trecut!
Se duce ciocârlia să cânte-n depărtare,
Acolo unde vara mai poate străluci...
Ce mai aștepți, poete? E ziua de plecare!
Vei mai cânta o dată... dar numai nu aci!
poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre țări, poezii despre natură sau poezii despre fericire
Aripă de vis
Iar de frunzele căzute
Geamul inimi-i atins
Și-n priviri azi nevăîzute
De departe parc-a nins
Nins cu frnze și cuvinte
Peste mersul vremii fin
Și-n privirea ta fierbinte
Eu văd ceru-ntreg senin
Cade toamna peste tot
Peste un roi de frunze iar
Un surâs și un compot
Pe când vântu-n buzunar
Nu-ți mai bate căci e plin
De idei și atâtea versuri
Pe când gândul geme lin
De poeți și înțelesuri
Nu mai bate vântul stă
Pe o aripă de vis
S-a oprit pentru odihnă
În privire-ți s-a înscris
Ramuri calde se-mpletesc
Pe cărările privirii
Și-n metafore azi c resc
Chiar pe palma amintirii
poezie de Ioan Daniel Bălan (17 octombrie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre toamnă, poezii despre prezent sau poezii despre ninsoare
O, brad frumos!
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeața ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Și vesel ea mă face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeața ta îmi place.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângăi și mă faci voios
Și mă-ntărești îndată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieții,
Ce ni la dus din Rai Hristos
Cum au vestit profeții.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieții.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copaci, poezii despre rai, poezii despre frumusețe sau poezii despre creștinism
Poveste de dragoste, la malul mării
Povestea lor a început năvalnic,
La asfințit, când stânca supărată
Fu-mbrățișată de un val zburdalnic,
Așa cum nu fusese niciodată.
Nu știu de-a fost o simplă întâmplare
Că valul s-a lovit atunci de ea,
Erau și alte stânci la mal de mare,
Dar poate soarta a ales așa.
Vijelios, formându-se-n adânca
Întindere albastră, mândrul val
Venea grăbit să-mbrățișeze stânca
Ce-l aștepta fierbinte, lângă mal.
Apoi, o vreme, nu a mai venit,
S-o fi lovit de alte stânci hoinarul,
Iar stânca-ndurerată,-n asfințit,
Își plânge în singurătate-amarul.
Când se gândește la idila lor,
Să înțeleagă, tare mult ar vrea,
Cum valului ei drag nu-i este dor,
De parcă-ar fi de piatră el, nu ea.
Am auzit că-l mai așteaptă, încă,
Dar valul, rătăcind, în larg, haihui,
N-a revenit de-atunci și biata stâncă,
Sfârșită, s-a uscat de dorul lui!
poezie de Petronela Slavu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre supărare, poezii despre sfârșit, poezii despre povești de dragoste sau poezii despre iubire
Ce mai bard eram odată!
Foaie verde-n lung și lată,
Vine weekendul pe dată
Să îmi spună că-i în stare
Să îmi fie sărbătoare
Și, de vreau, pot sta în pat,
Nu hai-hui în lung și-n lat.
Frunză verde-n doru' lelii,
Cum să stau când sâcâielii
Ce m-așteaptă două zile
N-am ce-i face, nici cu pile,
Nici c-o vreme de năpastă,
Când e vorba de nevastă?
Foaie verde de-a de doping,
N-am ce face: merg la shoping,
Cum să dau cu oiștea-n gard?
O să ușurez din card,
Că-s doar bani și, de-am noroc,
Mai trăiesc și-i pun la loc.
Frunză verde (ioc) pe ram,
Doamne, ce nevastă am!
Când îi vine vreo idee,
Eu sunt pui de erbacee
Cu o frunză (ciuciu) lată
Și, de ea, amorezată.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre soție sau poezii despre noroc
Soarele arde
Sub piatră stă vipera
Încolăcită.
haiku de Mihail Mataringa (15 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șerpi sau citate despre Soare
În noaptea rece, geroasă
În noaptea rece, geroasă,
Când somnul era stăpân,
Un om se-întorcea acasă
Înfruntând vântul păgân.
Avea tovarăși doar luna
Și puzderia de stele,
Vântul ce bătea întruna,
Prevestindu-i clipe grele.
Prin întuneric de smoală,
Cu făpturi nedefinite,
Omul cade, iar se scoală,
Vrea să meargă înainte.
În pădurea care-i mută
Omul rătăcește drumul.
Picioarele nu-l ajută.
Adăpost îi e gorunul.
Pe frunze, la rădăcină,
Obosit, el se așează.
Așteaptă ziua să vină,
Când soarele luminează.
Un somn dulce l-a cuprins.
Din el, nu s-a mai sculat.
Dumnezeu mâna i-a-întins,
De păcate l-a iertat.
L-a-înălțat apoi la cer,
În frumoasa lui grădină,
Unde nu e vânt, nici ger,
Unde totul e lumină.
poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre întuneric sau poezii despre vinovăție
Transplantare
Trebuia să mi se pună în piept
altă inimă.
Altfel urma să pier.
Mi-a dat inima ei
Mama.
Dar tot mă mai doare.
Mai ales, când arde pământul
de sete, de ploaie.
Mai ales, când nu se întoarce
tata
de la războaie.
Mai ales, când plec prin
străini
și nu scriu cu lunile acasă.
Mai ales, în amurg,
când soarele
după dealuri se lasă,
mă doare.
Asemeni dureri
n-am avut niciodată.
Și nici asemeni
răbdare.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre război, poezii despre mamă, poezii despre durere sau poezii despre acasă
Un nor din praf de stele
Doamne stiu că ți -am greșit
Fă-mă stea în noaptea grea
Mă las purtata-n voia ta
Norii grei asupra mea au năvălit
Fără tine sufletul mi-e ne-mplinit
Un nor din praf de stele
Un uragan ce s-a pornit
Ploaia să mă topească-n ele
Iertare-mi cer necontenit
Greșeală c-am iubit neîncetat
Visul pe care mi l-ai dat curat
Pământul soarele si vântul turbat
Greșeala mea-i de neiertat
Ridica-mă tu cu putere
La norii ce s-au supărat
Să îi împrăștii cu iubire
Să fiu acum mai cumpătat
Să întâlnesc soarele când doarme
Luna noaptea când îl îngrijește
Luceafărul luminând cu arome
Până -n zori când ne încălzește
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre uragane sau poezii despre suflet
Mamă
Doare, încă, și mă arde
Vântul ce te-a secerat,
Spune-mi, mamă, de pe unde
Mi-ai strâns apa de-mbăiat?
Mamă, n-avea ursitoarea,
La ea, bine niciun pic
De-am rămas, curând, cu mine,
Rătăcită prin nimic?
Zorii gri, calea făcută
Să încapă pasul meu,
Prea devreme m-ai pus, mamă,
Să mă duc, de mână, eu.
Orizont de strâmbătate,
Rugi murite pe sub cer,
Mamă, n-am avut la cine
Mângâierea ta s-o cer.
Mers împins prin vremea dusă
Până-n crucea toamnei seci,
Sângeri, mamă,-n rana veche
Și în în golul palmei reci!
Înțelesuri fără noimă,
Dorul verde-n lemn uscat,
Mamă, doare și mă arde
Vântul ce te-a secerat...
poezie de Maria Trif
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce sau poezii despre apă