Glasurile vieţei

Glasuri de aramă
Printre codri-adânci,
Glasuri ce ne cheamă
Dincolo de stânci;

Glasuri peste valuri
De cântări de-argint,
Glasuri de Sirene
Ce mereu ne mint;

Glasuri de morminte
Ce ne-opresc în drum
Şi ne fac să plângem
Între "ieri" şi-"acum",

Pentru ce mai tare
Răsunaţi voi azi? -
Parcă-aleargă vântul
Peste munţi de brazi.

... Suflete, deschide
Temniţa-ngheţată
Solilor vieţei
Ce la poarta neagră –
Poarta sihăstriei –
Vin acum să bată.

poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Deschide, Doamne, cerul
Căci glasuri de copii
Înalţă rugăminte
Spre-naltele tării.

Trimite-Le Tu, Doamne,
O vie rază blândă
Şi dă-Le lor putere
Şi pace şi izbândă.

Ascultă-Le umila,
Curata rugăciune
Şi umple a lor minte
Cu dar şi-nţelepciune.

Iar dacă fac greşeală
Să aibă ei căinţă,
Să nu îi ocolească
Pe cei în suferinţă.

Tu, Bunule Părinte,
Ce ştii a noastră fire,
Să îi fereşti de fapte
Ce duc la rătăcire.

Călăuzeşte, Sfinte,
A fiilor Tăi paşi
Ca să se roage-n taină
Şi pentru-ai lor vrăşmaşi.

Deschide, Doamne, cerul
Când glasuri de copii
Înalţă osanale
Spre-naltele tării.

rugăciune de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta cu lacăt sec

O şoaptă în vecini eu am auzit
Te aştept din zori zilei ca să vii
Timpul a trecut nu ai mai venit
Sunt îngrijorată tu nu întârzii

De ce pasul îl aud acum venind
Trece de poarta mea nu s-a optit
Eu aud şi glasuri la vecini râzând
Nu e nevoie să treci de mine pitit

De vei veni iar la mine altă dată
Găseşti câinele la poartă legat
Mi-am pus valul, rochia înfiorată
Sufletul şi inima este depărtată

Poarta pentru tine este încuiată
Inima suferă este tristă şi grea
Lacrimi stau agăţate într-o salbă
Să mergi acum la vecina cea rea

Să nu mă aştepţi sunt departe
Va veni şi rândul meu să plec
Umbli eronat cu vecine multe
Mă cauţi la poarta cu lacăt sec

Nici eu pe acasă nu mai trec

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre copaci

se strecura o pală de vânt
ca un cor de glasuri
ca o respiraţie
foarte asemănătoare cu o răsuflare
ca suflul a mii de suflete
strânse după copacii de dincolo
de munţii cei înalţi
venea de acolo pe căi ferite
sau direct
ca o idee scrisă pe o manşetă
plină de informaţii contradictorii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea deasă
adăpost pentru păsări -
glasuri de copii.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (6 iulie 2018)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

carte

Cărţile: glasuri eterne în spaţiu.

definiţie celebră de Alexandru Vlahuţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc cocorii –
ferestrele şcolilor
pline de glasuri

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acceleratul

Peste fagi cu vârfuri sure
A căzut amurgul rece.
Înserarea mută trece
Furişată prin pădure.
Spre apus abia s-arată
Printre crengi, întunecată,
O văpaie de rubin...
Din frunzişurile grele
De-nnoptate tot mai vin
Glasuri mici de păsărele...

Reci şi palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.

*
Şi deodată, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Depărtat şi monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revărsate peste maluri...
Creşte-n luncă, mai aproape,
Umple văile vecine
De răsunet mare...
Vine!...

Fulger negru... trăsnet lung
Dus pe aripi de furtună,
Zguduind pământul tună,
Zările de-abia-i ajung...
Parcă zboară,
Parcă-noată,
Scuipă foc, înghite drum,
Şi-ntr-un valvârtej de fum
Taie-n lung pădurea toată...

A trecut...
Dinspre câmpie,
Vuiet greu de fierărie
Se destramă în tăcere...
Scade-n depărtare...
Piere...

*
Iar în urmă-i, din tufişuri,
De prin tainice-ascunzişuri,
Se ivesc pe jumătate,
Păsărele ciufulite,
Alarmate
Şi-ngrozite:
- Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?...
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze şi pitulici.
Doar un pui de piţigoi,
Într-un vârf de fag pitic
Stă cu penele vâlvoi
Şi, făcând pe supăratul:
- Ce să fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tălăngi

Se-aud de pretutindeni tălăngile sunând,
Plâng unele cu larmă şi altele-n surdină,
Răspund şi dau de ştire că turmele-n curând
Vor coborî la şesuri...
În galbena lumină
De-abia le-auzi cum sună, mai jos tot mai departe...
Le-adună vântul parcă în negre văgăuni
Şi-apoi le-alungă iară pe văi, şi iar le-mparte,
Cu glasuri de alarmă ce prevestesc furtuni...

Trezite din prăpăstii de plânsetele lor,
Cresc negurile sure, alunecând tăcute,
Ies după stânci în pripă şi pier ca un decor
Retras de mâna unei fiinţe nevăzute...

Apar din altă parte, sporind acum treptat,
Şi-n falduri, ca o mantă, se lasă peste munte,
Iar piscul singuratic, sub cerul întristat,
Posomorât îşi trage căciula peste frunte...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclipiri la geamuri
glasuri de copii cântând-
mâine-i Crăciunul.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (24 decembrie 2021)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

Cuvintele care dau glasuri
Pot fi bombe cu ceasuri.

distih de David Boia (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zvon de clopoţel-
din tăriile cerului
glasuri de îngeri

haiku de Gabriela Genţiana Groza (decembrie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

ultimul îngheţ -
din staulul oilor
glasuri tinere

haiku de Felicia Liliana Axentoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverberaţii

sufletul ca şi ninsoarea se abureşte din când în când
dar îţi mărturisesc toţi ţurţurii albi mi s-au înfipt în cuvânt
şi alunecă înspre un timp cu o mie şi-o mie de glasuri
parcă aici sau acum s-ar prăbuşi luna lin între iazuri

vin nişte nopţi /cu omăt înalt peste cruci/ când tremură zorii
poţi răsuci lămâile insomniace ale mării?
ventriloc sufletul se aşază în iubirile-monadă
şi reverberează dintre apele mării dalb de zăpadă

sfârşitul vieţii miroase a morţi deghizate
în clovni gri
a cai despiedecaţi a pepeni necopţi a sunete vii
ca şerpii-de-apă unduim printre zile efemere
ninge peste copertina lumii cu iluzorii mistere

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeme minore

Glasuri de copii în livadă
Între timpul înfloririi şi al roadelor;
Capete aurii, capete trandafirii
Între vârful verde şi rădăcină.
Aripă neagră, aripă castanie, zboară uşoară;
Douăzeci de ani şi adio, primăvară;
Azi mă doare iară, mâine-o să mă doară,
M-acoperă dară, lumină-n frunzară;
Cap auriu, aripă neagră-n vânt,
Cânt blând,
Sfânt cânt
Frânt vrând zborul în măr.

poezie clasică de T.S. Eliot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leac riscant

Cartoful este sănătos,
Şi indicat pentru diete,
Deşi zic glasuri indiscrete,
Cum că sr fi... tuberculos...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închisorile azi

Închisorile-s prea pline,
Deţinuţii vor dreptate,
Dar cei de sus, cu minţi cretine,
Nu vor s-audă glasuri disperate!

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lună mumificată

Mi-am prins sângele
într-o pânză păcătoasă
adâncită ca o implozie,
în colţul unei oglinzi
croită din glasuri azurii,
croită din sâmburii taifasurilor,
croită din secunde fulgurante,
croită dintr-un material
pe moarte, ce poluează sensul cuvintelor,
explicate în dicţionarul
în care mi-am uitat o secundă
de lumină, de sâmburi, de glasuri,
promisă crinilor
smulşi din caninii tăi uscaţi.

Am învăţat o macara să vorbească
limbile vertebratelor
şi i-au crescut aripi în formă de şenile,
dar integralele mele
fug din carapacea bine definită
a studenţilor, în care vibrează
o sută trei mii de statui îngălbenite
cu piele de cârtiţă.

O lună mumificată
cu pietrele din brăţara ta,
făcută ulterior o ramură,
pe care cresc migrene
însufleţite de spiritele româneşti
din politică şi uneori,
aş vrea ca luna să curgă
peste petalele de trandafir
şi peste ianuarie
cusută cu plăgi,
aşezate milimetric,
în umbra soarelui din faţă
în care o ne trăim sufletele.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aromă de flori-
zâmbetul primăverii
pe chipul mamei
glasuri de copii la joc
sub razele soarelui

tanka de Gabriela Genţiana Groza (11 martie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele, scăpătând la apus, se uită îndărăt cu stăruinţă caldă la păduriştea de mesteacăni, unde atâtea pasări ale primăverii se cheamă, se-ntreabă şi-şi răspund, se-ngână şi se-ntrec în fel de glasuri, întorcându-se fiecare pe la cuibul său.

Ion Luca Caragiale în La conac
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Foşnitorul tânăr crâng
Fu măcelărit urât.
Omul hotărî - nătâng -
Domnul ce n-a hotărât.

Nu-i foşneşte-azi ramul crud.
Peste cioturi creşte spin.
Azi în glasuri dragi aud
Glasul tău ursuz, străin.

Negre cercuri minunate,
Ochii ţi-i visez şi-acuma.
- Ne-am legat pe veci? Se poate;
Dar prin duşmănie numa.

poezie clasică de Marina Ţvetaeva din Poezii (20 august 1917), traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!