Clar de lună
Melifluentă lună cu buze de nebuni
Gurmande-n noaptea asta sunt burguri și pășuni
Pot bine aștrii-asemeni albinelor să fie
Din mierea luminoasă scârbind rău bolți de vie
Căci orice rază-a lunii căzându-le din cer
Prea dulce lor o rază-i de miere-n spalier
Or eu ascuns concep ah! prea dulce aventura
Și teamă mi-e de acul de foc de-albină-Arctura
Ce raze dezolante își lasă-n mâna mea
Și rozei vânturilor lunara miere-și ia.
poezie de Guillaume Apollinaire, traducere de Mihail Nemeș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre apicultură
- poezii despre vânt
- poezii despre trandafiri
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre mâini
- poezii despre miere
- poezii despre lumină
Citate similare
Gustul potrivit
De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.
Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.
Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzișul,
Nici prea dulce, nici amar.
Cu miros de crizanteme
Și cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.
Și-n spectacolul ei, viața
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.
Doar iubirea ta să fie
Veșnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vară
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre graniță
- poezii despre crizanteme
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt...
Dacă-am rămas străin la colțul gurii tale,
Ia-mi stelele din noapte și dreptul de la soare.
Aruncă-mă din cer, strivește-mă-n pământ,
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt!...
Nu-mi face jurăminte, cuvintele mă dor,
Fragila mea rebelă din zbuciumat amor ;
Slăvește-mă duios în desfrânări târzii,
Nostalgică minune din anotimpul gri.
Dă-mi tremurul din șoapte, pe buze mi-l revarsă,
Venera mea prea dulce din noaptea neînțeleasă!...
Ispită ești, femeie, în lungul meu amor,
Mă faci a fi excentric și mult prea visător...
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (martie 2018)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre promisiuni, poezii despre gură, poezii despre frumusețe, poezii despre femei sau poezii despre dor
Am lăuda noi hărnicia albinelor, dacă mierea lor nu ar fi dulce?
aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi și aforisme despre apicultură, aforisme despre miere, aforisme despre laudă, aforisme despre hărnicie sau aforisme despre albine
Dulce apropiere
Mă duce privirea
La tine în suflet
Cu inima cât de o șchioapă
E însăși iubirea
Cu gândul în umblet
Și susur dulceag dintr-o apă.
Mă poartă poemul
În inima-ți blândă
Cu versul sfios dar rebel
E dulce blestemul
În mâna arzândă
Care te scrie cu sânge pe Cer.
Mi-e dulce apropierea
Ca mierea din stup
Și inima plină de tine
Îți chem mângâierea
Cu foame de lup
Să-ți zidesc sărutul în mine.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre sărut, poezii despre sânge, poezii despre suflet sau poezii despre lupi
Viața noastră e ca mierea
Tot pământu'acest întreg seamănă cu-n mare stup
Chiar de albinuța noastră, e mai zvelta în al său trup
Viața simplă omenească este dulce ca și mierea
Și de asemeni când o guști preste tot lasă tăcerea
Căci prin gustul bun și mireasma mult prea dulce
Viața și mierea nehazaritsită, tot mai des vă vor seduce
Pre, voi omenii slabi și cruzi ce nu sunteți inițiați
Și o-ți rămâne în răstimpuri mierea ca să admirați
Chiar de avem și noi regine și de avem acei trântori
Pe astă lume, mai hidoasa ei nu-s prea folositori
Ca-ntro matcă și într-un stup unde-și fac mai mereu munca
Nu ca-n viața omenească, când uităm să brazdăm lunca
De asta îmi fuse povață că-i folositoare munca de apicultor
Căci muncești cu o albina, mai des și cu mult mai mare spor
Dacă nu credem întocmai că-I atât de scumpă, apicultura
Ar fi bine să studiem omul nostru când il prea cuprinde ura.
poezie de Adrian Dumitru
Adăugat de Adrian Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albine, poezii despre tăcere, poezii despre sfaturi, poezii despre seducție, poezii despre muncă sau poezii despre monarhie
Primăvara pentru nebuni
Primăvara mușcă din nebuni
Cu pomii ei înfloriți, cu cer
Și mâna tremurândă o-ntinzi
Către poemul cu care pot să mai sper;
Primăvara mușcă din nebunii mei
Știuți multă vreme prea buni,
Poti să-mi atingi fruntea cu uitare de vrei
Și să mă asemeni cu obisnuiții nebuni;
Primăvara mușcă din privirea lor
Aripile de înger lipite de mine
În sufletele bătrânilor de zbor;
Primăvara mușcă păreri anodine,
Primăvara mușcă în mod neașteptat
Nebunii mei de cuvintele lor bune
Și îmi mărturisește treptat, treptat
Că primăvara din inima lor a-nceput a apune...
poezie de Miriam Cristina Constantin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre îngeri, poezii despre uitare sau poezii despre primăvară
Resemnări
Constat că toamna asta nu-i o Doamnă,
E mult prea rău în lume, când nu-i bine,
Și-i mult prea gol în golul plin de sine,
Când tot ce-i tot nimic nu mai înseamnă.
Se bat pe frunze razele de soare,
Pe deal, copacii dau mărunt din buze,
Poeții își fac veacul fără muze
Și muzele-și iau dreptul la purtare.
N-ai ce să faci, e toamnă și-i schimbare,
Votează ghimpii spinii-n parlamente,
Pietroaiele cer pietre inocente,
Iar inocențele vor stele vorbitoare.
Planetele au fost și ele stele,
Lumini de foc și focuri de lumină,
Ce fac din orice noapte zi senină
Și din senin o noapte pentru iele.
Nu mai sunt foc, le-acoperă pământul,
O zgură din ce-a fost o strălucire,
Căci focul lor se află în gândire,
Acolo unde arde-n noi Cuvântul.
De-aceea, câte-un om, în disperare,
Își pune foc și arde ca o novă,
Un val de jar care se sparge-n provă
Pe-o mare plină ochi de supărare.
Un foc, precum o aprigă tocmeală
C-un doctor în nimic, cu tigva goală,
Ce-a plagiat o dublă integrală,
Dintr-un tratat pe-o pată de cerneală.
Toți oamenii din noi se trag din stele
Și ard cum arde focul lor din soare
Și nu contrafăcut, ca o-închistare,
Ce poartă-n tâmple flori și ghilimele.
Dar toate știu c-au fost pe jar odată,
Când Universul le ținea de șase,
Când se-înfloreau în rochii de mătase
Și-n ochi le strălucea un foc de fată.
Tot ce-a mai fost în tot ce-a fost se-întoarnă,
Dar toamna asta n-are timp de iarnă.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre toamnă, poezii despre votare, poezii despre supărare, poezii despre schimbare sau poezii despre rochii
Dulce e iaurtul, dulce e mierea, dulci sunt strugurii și nectaru-i și mai dulce, dar cea mai dulce e iubirea aceluia pe care-l iubești și tu.
proverbe sanscrite
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Vezi mai multe proverbe despre iubire, proverbe despre superlative, proverbe despre struguri, proverbe despre miere, proverbe despre lactate sau proverbe despre apicultură
Cântec-descântec
Mi-e sete de stele și lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniștii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e țară!
Mi-e sete de-albastru și verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!
Mi-e sete de frate și soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!
poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre verde, poezii despre rouă, poezii despre pâine, poezii despre pace sau poezii despre muzică
Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!
Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre proverbe, poezii despre înălțime, poezii despre voce, poezii despre viteză, poezii despre tristețe, poezii despre râs, poezii despre religie sau poezii despre rai
Confesiune
când zâmbesc pe jumătate
spun că mi-e bine
durerea se joacă de v-ați ascunselea
golindu-mi dimineața de vise
nu-i bai
în strălucirea unei raze
am arhiva cu tot ceea ce am fost
azi mi-e dor de mine
și mă caut
în cealaltă jumătate de viață
caut învingătorul
și nu spun niciodată
că e prea târziu
mă plimb prin noaptea care
acceptă orice și
pe oricine
din când în când
sunt lovit de o frunză
asta înseamnă că exist
și tresar...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre victorie, poezii despre prezent, poezii despre plimbare, poezii despre jocuri sau poezii despre frunze
Mai dă-mi o lingură de sare
Mai dă-mi o lingură de sare
căci îmi este limba mult prea dulce
și somnul mult prea adânc.
Trezește-mă de tine
căci nu-mi e bine când îmi este mult prea bine,
permite-mi să alunec peste geana ta închisă
peste muntele respirărilor sacadate
peste gura întredeschisă,
să îmi iau zborul peste piramidele enigmatice
și lasă-mă astfel să fiu eu
căci numai atunci îți pot construi o arcă
pentru potopurile ce vor urma.
Departe de tine sunt
și totuși,
tu
locuiești mereu în arca mea.
poezie de Adrian Andrei Călimărea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn sau poezii despre munți
Autumnalia
Superbă toamnă, blîndă veșnicie
Sub streșini, cuibul este gol din nou
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să ieși din starea ta de ou!
Superbă toamnă, păsări în chirie
Pe cer le văd, pe cer le-ascult
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să te trezești, căci ai dormit prea mult!
Superbă toamnă, cine să ne știe
C-om ninge mîine, viscolind pe deal
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să te lipești cu fruntea de Ardeal!
Superbă toamnă, calmă bucurie
De rod bogat, se-ndoaie ram de ram
Păi, ce-ți doresc eu, dulce Românie:
Să nu mai stai, să te privești din geam!
poezie de Cornel Udrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre ninsoare, poezii despre dorințe, poezii despre crengi, poezii despre chirie, poezii despre bucurie sau poezii despre bogăție
Mai naște-mă odată
Mai naște-mă odată mama,
Căci viața asta e prea grea,
Mă doare sufletul în mine,
Dar nu vă pot spune ce vrea,
Mai naște-mă odată mama,
Căci vreau să fiu eu lângă tine,
Să mă alini măicuță dragă,
Când mă simt rău și când mi-e bine
E prea gol mamă sufletul,
Căci nu mai pot nici respira,
E negru și pustiu în mine,
Dar nu mai pot nimic schimba
poezie de Silvia Tulbur (14 august 2021)
Adăugat de Silvia Tulbur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre negru sau poezii despre bine și rău
Femeile sunt doar ca ele
Femeile sunt ca vulcanul,
Care erupe când vrea dânsul;
Când râd prea mult, le-apucă plânsul,
Când plâng prea mult, își pierd aleanul;
De-atâta plâns, le umflă râsul,
De-atât alean, golesc oceanul.
Dar ele-s forța lor lumească
Și fac ce vor cu ce vor ele,
Nu au nici țărmuri nici zăbrele,
Nici ceas de-l rău, nici gânduri rele,
Ci doar o poală de surcele
S-aprindă-un foc să se-încălzească.
Un rug cu ochi de semanteme,
Sau doar o singură scânteie,
În vechi palate și-n bordeie
Ca o mirabilă idee
Din focul sacru de femeie,
Aprins pe-același vechi dileme.
Și ard cu jar cum ard tăciunii,
Se coc ca strugurii din vie,
Sunt tot mereu ce vor să fie:
Un râu frumos cu apă vie
În zori, la prânz și la chindie
În soare sau în umbra lunii.
Dar sunt frumoase, luare-ar luna,
N-ai vrea să vezi pe rug niciuna.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre vulcani, poezii despre struguri sau poezii despre râuri
Exces
prea multe lacrimi, prea multă durere
multe-ntrebări pentr-un singur răspuns.
pelinul are mult prea multă fiere
și în ureche gânduri mi-au pătruns.
prea iute sângele trecând prin vene
nealterat ca vinul bun de lux.
razele lunii se răsfiră-n gene
cum se ridică mările în flux.
prea albă-i noaptea, mult prea plin paharul
am ars în suflet ultimul ivăr
și-ntr-o scânteie am ascuns amnarul
cum am ascuns iubirea-n adevăr.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre urechi, poezii despre lux sau poezii despre durere
Noaptea copilăriei
Nu ademeniți noaptea cu păduri adormite,
ori râuri cu peștișori de aur
când mamele își culcă copiii cu povești
și-n ochii lor somnul e sub gene,
ca un freamăt care te acoperă cu frunze
de-ți înfășoară liniștea după trup
și sufletul cade ascuns
în simfonia dragostei.
Noaptea asta mi-e o mamă iubitoare
îmbrăcată-n straie pe care razele lunii
o fac mai frumoasă decât o zână
și nu pot să adorm decât privind-o
ca un bărbat uitat
în copilărie.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre trup și suflet sau poezii despre păduri
***
Când, doamnă, sunt cu tine,
al vieții duh dispare
din piept spre mădulare:
un mișcător și un prea dulce bine,
că sufletul se-abține
în calea lui firească
și de atâtea bucurii mă lasă.
Dar când te duci, el vine,
prea plin, să-l locuiască -
un ajutor mortal în propria-i casă.
Când te întorci, mă-apasă
plecarea lui din pieptu-mi, ca o jale.
Astfel, torturi egale-s
și răul și-ajutorul sau norocul:
când prea iubești e cel mai rău mijlocul.
poezie celebră de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre noroc sau poezii despre ajutor
Frică de întuneric
după melodia Fear of the dark a formației Iron Maiden
Când soarele apune, ușor se lasă seara,
Mi-e teamă, mult prea teamă de întuneric
Simt cum Diavolul își întinde gheara,
Și pe mîne mă cuprinde un plâns isteric.
De plec noaptea-n oraș, străzi luminate,
Sunt in siguranță, totul îmi pare bine
Asta până intru-n pasaj la Universitate
Și repede din sens opus, Diavolul vine!
E ceva invizibil ce mă strânge de gât
La colțuri de strada, Diavolul asteaptă
Mi-e frică de beznă și de tot ce-i urat,
Mi-e teamă de țipăt, mi-e teamă de șoaptă.
Asta până într-o zi, când te-am cunoscut,
Si-amandoi mergem seara, mână în mână
Tu esti Lumina ce pe Diavol l-a omorât,
De-acum înainte așa să rămână!
poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre draci, poezii despre întuneric, poezii despre universitate, poezii despre siguranță, poezii despre seară sau poezii despre oraș
Hora Drăgaicelor
Noaptea Sânzienelor,
Între cer și pământ...
Iubite de Lună și vânt,
Plutesc peste plaiuri...
Alaiuri de zâne cântând.
Cunune-mpletesc...
... din razele Lunii,
Din florile-alese
Proaspăt culese...
Din roua de seară...
Cunune-mpletite.
Soarele și Luna... de-or purta cununa...
Fi-vor numai Una
Apoi..., în pădurea bătrână...
Zâne la fântână
Așează pe ape,
Iubiri arzătoare, din raze de floare.
În noaptea minunată...
Se-arată atunci... odată...
Din dragoste-ntrupat,
Stejarul fermecat...
Razele Lunii,
I-au despletit cununa,
Și zânele-i țeasă
Din lumina-aleasă.
La rădăcina lui te-aștept,
Zburător purtat de vise.
În miez de noapte un sărut,
Pe buze îți voi pune.
În brațe să mă ții...
În ochii-ți să mă pierd...
... până-n zori de zi...
Și zâne să ne cânte,
Pe aripi să ne poarte,
De mână să ne ținem,
Iubind în miez de noapte,
În noaptea fermecată.
folclor românesc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Drăgaica sau poezii despre stejari