Paradisul

-"Grădina se chemase Paradis şi Rai.
Acolo totdeauna-i mai, -
Oftează Eva a pustiu,
Când povesteşte, mai târziu,
Copiilor ţinuţi în poală
De câte ori îi culcă şi îi spală, -
Acolo anul ţine, fără greş,
De la caise până la cireşi,
De la cireşe până la caise.
De două luni e anul pare-mi-se,
Ba, mi se pare, nici de-atât.
Nu-i viscol, ger şi timp urât,
Doar poame bune, cu toptanul.
Cât e grădina şi cât ţine anul.

Un râu de miere şi un râu de lapte
Se-mpreunau în miazănoapte.
Şi am văzut şi altceva:
Bomboane-n flori şi gârle de cafea.
Zahăr movili şi cornuri mari cu mac,
Stafide, nuci cu cozonac.

Puneai o chiflă şi ieşeau o mie,
Crescute câte cinci pe-o farfurie,
Cu frişcă şi muiate în sirop,
Cu rom o picătură ori un strop.
Ziceai în gând şi, tăvi, nu mai ţin minte,
Veneau pe fugă cu plăcinte,
Frigări cu pui intrau pe uşi
Aduse de băieţi şi de păpuşi.

Peştii ieşeau, să întrebaţi pe tata,
Din iazuri, la dorinţă, copţi de-a gata,
Şi alegeai, pe sus, orice friptură,
Şi se prăjea prin aer, pân' la gură.
Orice ai fi vrut şi jinduit
Era de ajuns să fi râvnit.
Tata mişca numai sprânceana
Şi vinul alerga cu damigeana.

Aşa era în Paradis. Păcat
Că l-am pierdut şi nu am ascultat!".

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul

-" Grădina se chemase Paradis şi Rai.
Acolo totdeauna-i mai, -
Oftează Eva a pustiu,
Cînd povesteşte, mai tîrziu,
Copiilor ţinuţi în poală,
De cîte ori îi culcă şi îi spală, -
Acolo anul ţine, fără greş,
De la caise pînă la cireşi,
De la cireşe pînă la caise.

De două luni e anul, pare-mi-se,
Ba, mi se pare, nici de-atît.
Nu-i viscol, ger şi timp urît,
Doar poame bune, cu toptanul,
Cît e grădina şi cît ţine anul.

Un rîu de miere şi un rîu de lapte
Se-mpreunau în miezănoapte.
Şi am văzut şi altceva:
Bomboane-n flori şi gîrle de cafea
Zahăr movili şi cornuri mari cu mac
Stafide, nuci cu cozonac.

Puneai o chiflă şi ieşeau o mie,
Crescute cîte cinci pe-o farfurie,
Cu frişcă şi-nmuiate în sirop,
Cu rom o picătură ori un strop.
Ziceai în gînd şi, tăvi, nu mai ţin minte,
Veneau pe fuga cu plăcinte,
Frigări cu pui intrau pe uşi,
Aduse de băieţi şi de păpuşi.

Peştii ieşeau, să întrebaţi pe tata,
Din iazuri, la dorinţă, copţi de-a gata.
Şi alegeai, pe sus, orice friptură,
Şi se prăjea, prin aer, pîn' la gură.
Orice ai vrut şi jinduit
Era de-ajuns să fi rîvnit.
Tata mişca numai sprînceana,
Şi vinul alerga cu damigeana.

Aşa era în Paradis. Păcat
Că l-am pierdut şi nu am ascultat! "

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisul

Grădina se chemase Paradis şi Rai.
Acolo totdeauna-i mai.

distih de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de mai

Flori de mai înfloresc în grădina mea
Şi totul e ca-n paradis.
În inima ta blândă,
Scânteia dragostei s-a aprins.

La prima noastră întâlnire
Flori de mai eu ţi-am adus.
Şi tu cu glas plin de fericire
M-ai zis că mă iubeşti nespus.

Flori de mai avea mama pe masă,
Când am trecut din nou al casei prag.
Era aşa de bucuroasă
Şi m-a cuprins la piept cu drag.

Lumea e ca un colţ de rai
Când sunt cu tine împreună.
În grădina mea cu flori de mai
Viaţa îmi pare mult mai bună.

poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul meu

Mai demult
Mi-am căutat locul într-o casă, pe pământ,
Dar nu l-am găsit.
După,
L-am căutat în aer
Şi tot nu l-am găsit.
Când am văzut că nici în aer nu e
L-am căutat în apă
Şi, nici acolo nu era.
În vis, m-am uitat până şi în adâncul pământului,
Dar, deja, mă obişnuisem
Să nu fie acolo unde îl caut
Şi, aşteptarea mi s-a împlinit
Căci, nici în pământ nu era.
Şi, când, într-un târziu, obosit,
M-am oprit din căutat,
L-am găsit!
Era unde eram şi eu.

poezie de Adrian Moroşan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarăşi beat

Anul trecut, când zăceam bolnav,
Am jurat
Că, atât cât voi mai trăi,
Nu mai pun un strop de vin în gură.

Dar puteam eu oare şti
Anul trecut
Ce va aduce anul acesta?

Şi iată-mă acum,
Venind de la crâşma bătrânului Liu
Mai beat ca niciodată!

poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori

De câte ori să îţi mai spun
Că te iubesc ca un nebun
De câte ori să mai cerşesc
Iubirea ta ca dar ceresc

De câte ori să mai adorm
Ca să visez de tine-n somn
Şi umbra ta s-o strâng la piept
De-atâtea ori am să te iert

Atâta timp cât voi trăi
Te voi iubi fără să ştii
Chiar şi atunci când am să fiu
În lanuri verzi sau în pustiu

De multe ori n-ai să mă crezi
Sau poate n-ai să mă mai vezi
Eu te privesc în zi şi noapte
Mă rog de bine să ai parte

De atâtea ori când o privesc
Mă văd cu ea într-un duet
Şi nu mai vreau să irosesc
Doar simple versuri de poet

De câte ori ai s-o mai vezi
Tu trecătorule celest
Să-i spui că am jurat pe veci
Numai pe ea să o iubesc

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Rai, numai de bine?!

De Rai, am auzit numai de bine;
Curge doar lapte, miere de albine.
Pomii sunt doldora de poame coapte,
De-ajuns să-ntinzi o mână, zi sau noapte.
Mănânci sarailie, halviţă, baclava,
Fistic, sugiuc, rahat turcesc, susan, halva.
Nu trebuie să mişti nici dintr-un deget,-
Îţi pică toate-n poală, fără preget.
Nici zi de muncă, nici dureri, sau treabă,
N-ai nicio-nsărcinare, nicio grabă.
Te plimbi agale, ca un gură-cască,
Fără ca vreun pericol să te pască.
Stai tolănit la umbră, sau la soare,
Asculţi în ramuri păsări cântătoare.
Copii se joacă-ntr-una cu ciute, iepuri, iezi,
De când începe ziua şi până la nămiezi,
Când pe alei în floare, aşteaptă să se vadă,
Mergând de mână-n tihnă, în pas de promenadă.
Doar Sfânt' Sisoe pare că-i picură din gură
Saliva, că râmnise, sărman', la murătură.
Sătul de-atâta lapte şi miere şi peltele,
I s-a urât cu ele, vrea acrituri, sardele!
Morala este una ce-n minte îmi revine:
Unii din noi, adesea, se satură de bine.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi doresc de Anul Nou

Ce-mi doresc de Anul Nou?
Să am mai multă credinţă,
Să citesc Cuvântul sfânt,
Ce-ndeamnă la pocăinţă.

Ce-mi doresc? O, Doamne mare,
Să îmi dai înţelepciune,
Calea îngustă să urmez,
Să fac numai fapte bune.

Ce-mi doresc de Anul Nou?
Să fiu lumină şi sare,
Arătând celor din jur,
Că am un Dumnezeu mare.

Ce-mi doresc? Doresc fierbinte,
Părtăşie-n Duhul Sfânt,
Cu Isus, Mântuitorul,
Ce mă ţine pe pământ.

Da, doresc ca întreg anul,
Numai Lui să Îi slujesc,
Să-I urmez cu bucurie,
Toată viaţa cât trăiesc.
Amin

poezie de Ica Drăgoi (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema unui ou de Paşti...

Într-un coş stau zece ouă
Roşii, puse pe pervaz.
Ciocnind două câte două,
Întorc celălalt obraz.
Alte ouă-ncondeiate,
Pe o masă-n coşuleţ,
Stau pe-o parte-ngândurate:
-Mai bine era-n coteţ!
Şi gătite cu mărgele,
Ouă multe zac pe scrin.
Le-au scos vintrele din ele;
Doamne iartă! Ce mai chin.
Ouă albe, nevopsite,
Pentru cozonac cu nuci,
Aşteaptă nedumerite
Pitulate dup-un tuci.
-Vezi tu, frate, zise unul
Înţelept şi mai poznaş!
Fug îndată, ca nebunul
Şi-am să scot un pui golaş.
Speriat şi alb ca varul
I s-a pus în gât un nod.
De nu părăsea cuibarul,
Rămânea un ou cu plod.
Nu vreau să ajung nici pască!
Cum aş mai putea s-o spui?!
Ştie orice gură-cască;
Ou-i bun să facă pui.
Să mă pună sub o cloşcă,
Nu boit cu fard pe ochi!
Stau la cald, mai trag o duşcă,-
Să nu-mi fie de deochi...
Câte întrebări perfide:
Mă frământe-n cozonac,
Printre nuci, rahat, stafide
Şi seminţele de mac?!
Sau să intru într-o pască
Printre brânză şi orez,
Să mă pună ca o mască;
Să fiu fond de ten pe miez?!
Nu vreau să ajung omletă,
Cot la cot cu un alt ou!
Ţin şi eu la etichetă;
Nu vreau să mă bea şodou!
Înţepat şi şturlubatic
S-a-nvârtit şi s-a foit
Şi-a rămas flăcău tomnatic,-
A ajuns un ou clocit.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gretchen şi-a pus poalele în brâu, ca să poată să meargă mai repede, şi a luat-o la fugă până în fundul grădinii. Portiţa era închisă, dar ea a apăsat pe clanţa ruginită şi clanţa s-a ridicat, portiţa s-a deschis şi Gretchen a pornit în lumea largă, desculţă cum era. S-a uitat de câteva ori înapoi, dar n-o urmărea nimeni. De la o vreme n-a mai putut merge şi s-a aşezat pe un bolovan şi când s-a uitat împrejur a văzut că nu mai era vară, era toamnă târziu; în grădina babei, în care era mereu cald şi erau flori din toate anotimpurile, nu puteai să-ţi dai seama cum trece vremea.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mori de beat... ar fi un vis

Să mori de beat, fără suspin,
Fără dureri, fără de chin,
Este un vis încântător
Oricărui bun consumator;

După un şpriţ, aşa, urât,
Pierzându-ţi capul şi, în gât
Să cazi pe şina de tramvai
Trezindu-te, frumos, în rai,

Sau poate, şi mai fericit,
De-un Mercedes să fi lovit,
Ori într-un mod mai bestial,
Muşcat de-o gură de canal;

Dar cât ar fi de-ngrozitor,
Mereu e-un înger păzitor
Ce-apare din necunoscut
Lăsând şi semne c-a trecut:

O vânătaie, un cucui,
Un ochi albastru-gri-verzui,
Iar norocos dacă ai fi,
Un dinte numai ţi-ar lipsi,

Fi'nc'ă pe unde-ai consuma
Se ţine după sticla ta,
Şi numai când s-a ramolit
Îţi poţi vedea visu-mplinit,

Să ieşi din crâşmă şi, pe scări,
Matol, pe una din cărări,
Fără suspin, cum am mai zis,
Să faci apelu-n paradis,

Cum, baftă, Fane a avut
Asear', când trenu' a pierdut
Îngerul lui fără de grai,
De a ajuns Fane în rai,

Plecă spre casă, turmentat,
Şi parcă s-a evaporat!
Ieşind pe uşă, nonşalant...
Din vagonul restaurant.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou 2019

S-a născut un prunc aseară,
Pirpiriu, în fundu' gol,
Şi a pus de o gargară,
Nu cu lapte, cu-alcool,

Cu sarmale şi friptane,
Cu cârnaţi şi cu muştar,
Cu plăcinte dolofane,
Cantităţi făr-de hotar,

Că, de-o ţine cât e anul,
Cu asemenea nărav,
O s-ajungă ca bostanul,
De umflat şi de puhav...

Are-o râvnă zdrobitoare,
Şi, la muncă, aprig zel,
Pus pe fapte uimitoare,
Ca un melc de sprintenel,

Cum au fost şi mai ‘nainte,
Ani, pe-acest meleag haios,
Unde şpăgile sunt sfinte,
Şi cuţitu'... e la os...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blatul

12 ouă... e cam mult
(e reţetă de demult)
Tot atâtea linguri nucă
E-o reţetă mai caducă
Nuca să fie pisată
La robot, sau chiar la daltă.
Şi 8 linguri de făină
Albă şi să fie fină,
4 linguri de pesmet
Din acela mai cochet.
Zahăr bineînţeles
Cât mai fin şi mai ales
12 linguri pline ochi
Să nu-i fie de deochi.
Ca să crească blatul mare
Pe lângă un praf de sare
Un pachet de amoniac
Să-i fie, nucii de leac.
Stins în zeamă de lămâie
Prea solid să nu rămâie.
Amoniac de nu aveţi
Praf de copt, în blat, puneţi!

Gălbenuşuri separaţi
De albuş şi-amestecaţi
După ce bateţi vârtos
Ouăle cu zahăr tos
Cu tot ce v-am scris mai sus
Ce, în blat, este de pus.
Într-o cratiţă mai mare
Răsturnaţi aluatul moale.
Hârtia de copt să fie
Întinsă ca-n farfurie.

Crema
Unt să fie din belşug
Două pachete ajung
Două căni de lapte gras
Două ouă de-au rămas
Însă numai gălbenuşul
La gunoi să mearg-albuşul!
Zahăr, patru căni normale
Şi cacao fină, moale
Un pachet, sau cât doriţi
După gust, le potriviţi.

Din ce-am scris puneţi la fiert
(Este bine, în mod cert)
Numai ouăle cu lapte
Şi zahărul peste toate.
La foc mic, mai bătrâneşte
Zahărul pân' se topeşte.
Apoi puneţi la răcit
Ca să fie odihnit.

Între timp untul se bate
Spumă şi-amestecaţi toate!
Eu mai pun nucă pisată
Şi un pic de ciocolată.

Asamblare

Blatul se împarte-n trei
(Se tale cu ce-ai, ce vrei)
Se însiropează bine
Cu sirop cu rom şi vine
Crema peste fiecare
Parte. Şi-ntr-o-mbrăţişare
Dulce şi înmiresmată
S-a gătat treaba îndată.
Poţi să pui şi fructe-n tort
Din acelea din compot.
Ca să fie arătos
Baţi frişca cu zahăr tos
Şi peste alba zăpadă
Pui cireşe să se vadă!
Şi cu topping îl stropeşti
Că trebuie să-l găteşti
Sau cu ciocolată rasă
Simplă sau ce ai prin casă...

Ei, cam asta e reţeta
De tort ''a la Violetta''...

(de vreţi să mă întrebaţi
ceva, chat-ul accesaţi!)

Succes şi poftă bună!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acolo... într-o zi...

Mi-am făurit, cândva, un vis,
Pe când eram, în munţi, copilă...
Nu mi-am dorit un... "paradis":
Maşini, piscină, conturi, vilă...

În visu-mi de copil sărac,
Era o singură dorinţă:
Să pot să "zbor" cât mi-e pe plac,
Fără-a aduce suferinţă...

Când noaptea... pune capul jos,
Ori curge roua dimineţii,
Să pot să simt ce e frumos,
Din tot ce e frumosul vieţii...

S-alerg prin lunca-nmiresmată
Fără oprelişti... Codrul sfânt,
Cu brazi şi paltini laolaltă,
Să-mi fie veşnic legământ...

Iar într-o zi, sub stei de munte
Şi în miros de flori smălţate,
Să-mi pună Dumnezeu pe frunte
Cununa dragostei curate...

Vis de copil, sărman de tine,
Cât de departe-a fost... realul.
Ţi-ai trăit viaţa în rutine
Şi-acum, prea trist constaţi finalul...

Nimic din tot ce-ai vrut să fie
Nu s-a-mplinit... Priveşti absent,
Cătând, prin pâcla cenuşie
A prea anostului prezent...

Şi curge timpul peste tine,
Precum a curs mereu, cum ştii.
Că-ţi este rău, că-ţi este bine,
Te-ascunzi de tine-n poezii...

Nu ştiu să spun o rugăciune
Care să-ntoarcă timpu-n timp,
Dar, de ar face o minune
Cel Sfânt... ori zeii din Olimp,

Nu mi-aş dori iubiri, nici bani,
Nici viaţă lungă n-aş cerşi.
Aş da-napoi doar câţiva ani,
Până acolo... într-o zi...

poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt ce par a fi

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
Şi n-am rămas decât... Cel care sunt!...

Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moşneni
Şi orăşeni -
Strămoşii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii aşa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat şi ei pe el...
Şi cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...

Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgăşani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu minţile
Şi datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Şi ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezeşte
Şi se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...

La fel şi eu, ca orice bun creştin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot aşa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Şi-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La naşterea mea

"Poezia nu e un mamifer
şi, totuşi, naşte pui vii şi îi hrăneşte cu lapte.
Îmi vine să deschid ferestrele larg şi să strig:
s-a născut un poem!
Aşa cum a făcut, în douăzeci şi cinci iulie, doctoriţa,
pe vreme de ploaie,
în anul o mie nouă sute cincizeci şi opt,
la orele două după-amiază, fix când pleca
ultimul escadron al Armatei Roşii din ţară.
Nu trăim deloc timpul lucrurilor definitive.
Nici eu nu m-am născut atunci pe de-a-ntregul,
mai netezesc şi acum la chipul meu armenesc, arămiu,
şi nici Armata Roşie n-a plecat de-a binelea vreodată.
Numai că, privind pe fereastră, doctoriţa şi-a pus palma la gură,
pe stradă tocmai trecea un cortegiu funebru,
cineva se hotărâse să moară, ca să-mi lase locul lui pe pământ.
Cât priveşte poemul, nu ştiu mai nimic despre el,
cine-i acela care îl va înţelege
şi dacă-şi va ţine cumpătul când cocoşul va cânta de trei ori.
Nu ştiu de unde vine şi din ce fel de lume
poemul acesta copil, îmbătrânit de zile.
Cuvintele par a fi fost pentru el
un fel de-a muri,
dar doctoriţa s-a întors, totuşi zâmbind, către mama:
«e norocos Varujan, băiatul ăsta al nostru,
care a murit şi s-a născut în aceeaşi zi!»"

poezie de Varujan Vosganian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferestrele erau foarte sus şi geamurile erau roşii, albastre şi galbene. O lumină tare ciudată pătrundea prin ele. Pe masă era o farfurie mare plină de cireşe frumoase şi Gretchen s-a aşezat şi a mâncat cireşe câte a vrut, fiindcă avea voie să mănânce cât îi place. Pe când mânca, baba a pieptănat-o cu un pieptene de aur şi părul s-a cârlionţat şi a căpătat o strălucire minunată, şi chipul fetiţei, rotund şi bucălat, era ca trandafirul.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul de Crăciun

Nu puteai să fii altceva când priveam
cum se-nchide poarta acasă. Şi câte femei umblând
tăcute pe străzi câţi bărbaţi.
O să gâtui toate lalelele negre o să rup calendarul
de faţă cu tata voi migra pe fereastră până la tine.
Propoziţii de spus bărbatului tânăr seara târziu
când locuitorii scutură tutunul din vorbe. Numai tu
poţi hoinări prin hârtii -acolo sunt abatoare spitale
acolo e un heleşteu de cuvinte acolo poate să fie
şi bine. E noapte. Întunericul se ascunde
lihnit într-o pâine-tu mai întârzii. Hălci mari de carne
se ridică spre cer.

poezie de Aurel Dumitraşcu din Furtunile memoriei (1984)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşi de Mai

Cireşi de Mai, cireşi de Mai
Bine v-ati copt la noi pe plai
Florile le-aţi lepădat
În fructe dulci le-aţi transformat

Din frunzişul cel bogat
Cireşele -s de admirat
Acum de acolo ne zâmbesc
Să le culegem ne poftesc
Cu sărutările ne ademenesc

Buze coapte imbujorate
Pârguite în plin Soare
Inviorate de câte o ploaie
Ne aşteaptă pe fiecare

Ne oferă şi cercei
Sau câte un bucheţel
Pentru a ne face tot cercei
Şi multe seducţii, fel de fel

Când cireşele în fata ta le ai
Grăbeşte - te câte o sărutare să le dai
Îţi vor răspunde cu nesaţ
Până în fata - ţi
Nici o cireaşa nu a mai rămas

Cireşi de Mai, cireşi de Mai
Ce poftă de voi mai am!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

De şapte ori câte şapte
Am spus rugăciunea în noapte,
De şapte ori câte şapte
Mi s-a răspuns doar în şoapte,
De şapte ori câte şapte
Sunt mai aproape de fapte,
De şapte ori câte şapte
Însoţesc calea de lapte,
De şapte ori câte şapte
Voi împleti minţile coapte
Cu iubirile apte...

poezie de Vasile Zamolxeanu (2 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!