Balada chiriaşului grăbit

Trec anii, trec lunile-n goană
Şi-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul şi plec!

Eu nu ştiu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon mă pune-n mişcare,
Ce taină mă-ndeamnă la drum.

Dar simt că m-apasă pereţii,
Eu sunt chiriaş trecător:
În scurtul popas al vieţii
Vreau multe schimbări de decor.

Am stat la mansardă o lună.
De-acolo, de sus, de la geam,
Şi ziua şi noaptea pe lună
Priveam ca la teatru, madam!
Când luna-mi venea la fereastră,
Oraşul părea că mă cheamă
Să-i văd în lumină albastră
Fantastica lui panoramă...
Mai sus, într-o cameră mică,
Făceau împreună menaj
Un moş, un actor şi-o pisică.
Iar dincolo, jos, la etaj,
O damă cu vizite multe
Şi-alături de ea un burlac,
Un demon serios de la Culte
Cu cioc şi cu ghete de lac.
De-acolo, pe-o vreme ploioasă,
Mi-am pus geamantanu-n tramvai
Şi-abia am ajuns pân-acasă:
Pe Berzei, la conu Mihai.

Ţin minte şi-acuma grădina,
Ferestrele unse cu var...
În faţă sta coana Irina
Şi-n curte, un fost arhivar.
Vedeai răsărind laolaltă,
Un colţ luminos de ietac,
Pridvorul cu iederă ‘naltă
Şi flori zâmbitoare-n cerdac...
Pe-atunci înflorea liliacul
Şi noaptea cădea parfumată
Umplând de miresme cerdacul,
Şi-avea arhivarul o fată...
Stam ceasuri întregi sub umbrarul
De flori, aşteptând neclintit
(C-avea obicei arhivarul
Să sforăie noaptea cumplit).
Târziu, când se da la o parte
Perdeaua, părea că visez...
Şi iar am plecat mai departe,
De teamă să nu mă fixez.

Străine privelişti fugare!
Voi nu ştiţi că-n inimă port
O dulce mireasmă de floare,
Parfumul trecutului mort...

Şi-am stat la un unchi, pe Romană,
Ţiu minte... dar unde n-am stat?
La domnul Manuc, o persoană
Cu nasul puţin coroiat;
La doamna Mary, pe Regală
(O, cum mă ruga să nu plec!
Mi-a scris chiar o carte poştală);
Pe strada Unirii la Şbeck;
Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;
Pe Witing, pe Tei la Confort,
M-a dus pretutindeni puterea
Aceluiaşi tainic resort.

C-aşa mi-e viaţa – o goană,
Şi astfel durerile trec...
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul şi plec!

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper să ieşim în curând din carantină şi să-l parafrazăm pe Topârceanu:
Trec luni din viaţă în goană
In zbor săptămânile trec
Rămâi "sănătoasă" coro(a)nă
Că-mi iau geamantanul şi plec.

citat din Beatrice Vaisman (28 aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei Vali Slavu la lansarea volumului "VALIza poznaşă"

Eu nu vreau să-ţi fac vreo şicană,
Dar spun, pe la standuri când trec:
Rămâi sănătoasă cucoană,
Că-ţi iau "valijoara" şi plec!

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decenii de hoţie (amfibrah)

"Trec anii, trec lunile-n goană"
Şi văd cum, guvernele toate
Pe hoţi nu îi iau la prigoană!

tristih de Mihai Haivas din Haşmişuri umoristice (2010)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar, să nu mai vorbesc de ce mă doare. Poate o să fiu nevoită să plec la Bucureşti. Mi-a scris Victor Iamandi să plec îndată ce-mi telegrafiază. Te voi anunţa printr-o carte poştală când plec, dar îmi poţi scrie şi-n lipsă: n-o să stau mult, iar scrisorile mele îmi sunt respectate.

Otilia Cazimir în Confesiunile Otiliei Cazimir, la nouă zile de la moartea lui G. Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul către mama lui

Mi-e dor de tine, mană
şi de iubirea ta.
Dar iar îmi este teamă,
că mâine vei pleca.
Mai rămâi mamă, o lună!
Sau măcar o săptămână.
Rămâi mamă lângă mine!
Că-mi va fi iar dor de tine.
De ce iar să pleci departe?
De ce viaţa ne desparte?
Măicuţă dragă, mamă bună!
Vreau să trăim împreună!

poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a înflorit liliacul

Mă socotesc destul de fericit
Că liliacul iarăşi mi-a-nflorit
Şi-mi umple camera cu-n blând parfum,
Iar trecători se-opresc şi-admiră-n drum.

Tot astfel liliacul înflorit
Ne-a-mpreunat, timid, când ne-am zâmbit,
Parfumul lui aşa mult ne-a plăcut,
N-am stat pe gânduri când ne-am cunoscut.

Pe-atunci treceai din ce în ce mai des
Şi crengi de liliac eu ţi-am cules,
Iar în crenguţe-am furişat şirag
Câte-un sărut de dragoste şi drag.

Azi liliacul nu mai are flori,
Şi simt cum se petrec ai mei fiori,
Tu nu mai vii să-ţi dăruiesc parfum,
Stau rătăcit ca cerşetoru-n drum.

Dar pentru florile de liliac
Voi şti de-acuma ce să fac:
Culeg, dar le usuc şi le păstrez,
Iubirea noastră s-o reinventez.

Cel ce iubeşte şi nu uită
Şi ziua i se pare scurtă,
Aşteaptă să-nflorească liliacul:
Vrea inimii ca să-i găsească leacul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă tu

Învaţă-mă tu!
Poate anii mi-s duşmani
Şi mi-am pierdut ochii de copil
Pe drumul prea lung,
Poate nu mai ştiu să privesc
Şi doar văd:
Cum taci, cum zici, cum uiţi,
Cum taci...

Învaţă-mă tu!
Poate gândul mi-e umbră
Şi mi-am uitat simplitatea frumosului
În paşii prea mulţi,
Poate nu mai ştiu să fiu
Şi doar trec:
Cum plec, cum vin, cum stau,
Cum plec...

Învaţă-mă tu!
Poate vocea mi-e rece
Şi mi-am ucis cuvintele calde
În aşteptarea prea lungă,
Poate nu mai ştiu să vorbesc,
Şi doar zic:
Cum iei, cum dai, cum fugi,
Cum iei...

Învaţă-mă tu!
Poate somnul mi-e greu
Şi mi-am sugrumat clipele simple
În visurile prea complicate,
Poate nu mai ştiu să merg
Şi doar simt:
Cum mor, cum calc, cum trec,
Cum mor...

Învaţă-mă tu!
Poate viaţa mi-e joc
Şi mi-am dres zilele cu zaruri
În melodia prea caldă,
Poate nu mai ştiu să iubesc
Şi doar vreau:
Cum simţi, cum vrei, cum spui,
Cum simţi...

poezie de Gabriela Chişcari (17 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub patrafir

Părinte, eu mă-nec din piept
Şi n-am puteri de vorbă multă ;
Cât voi putea vorbi m-ascultă
Să-ţi spun în grabă tot şi drept.
Aş vrea să-ncep cu fapte bune,
Dar n-am făcut, ori le-am uitat
Şi raiu-n cap puţin mi-a stat.
Şi-am fost şi prost la numărat —

Şi n-am ce spune.

N-aveam nici vreme. Tata-i mort
Şi mama-i cu copii, sarmana.
Ei de la mine-aşteaptă hrană,
Şi grija numai eu le-o port
De-acum ei singuri să şi-o poarte!
Mi-e milä de durerea lor,
De ei mi-e jale, nu că mor.
Dar cum e scris Că sunt dator

Şi eu c-o moarte.

Eu mă cunosc; sunt păcătos,
Că prea am dus-o-n râs şi-n glume...
Prea drag mi-a fost să fiu în lume,
Şi-am prea iubit ce-a fost frumos!
Pe lângă vin, voinicii roată,
Şi chiote pe deal în zori,
Şi ziua luncile cu flori,
Şi hora noaptea-n şezători,

Şi viaţa toată!

Şi mi-a plăcut în jurul meu
Să văd flăcăi pe bătătură
Şi cobza cu isonu-n gură
Să-mi zornăie zorind mereu.
Să văd cum se cotesc şirete
Pe-ascuns nevestele, şi-aprins
Se simt de peste brâu cuprins
Trupşorul cel subţire-ncins

Al unei fete.

Păgân sunt parcă, nu creştin!
Bisericos n-am fost, părinte,
Dar rar, când mi-am adus aminte,
M-am dus şi eu ca să mă-nchin.
Eu am pe Dumnezeu în mine:
Mereu îl simt, şi-l văd mereu —
Gândesc aşa! Mai ştiu şi eu!
Dar, taică, las' că Dumnezeu

Va şti mai bine.

N-am dat în viaţă nimănui
Prilej să-mi poarte duşmănie,
Eu n-am putut să ţin mänie
Că n-am avut, părinte, cui,
Măcar mi-au tot făcut-o unii!
Şi n-am fost slab şi nici fricos:
Pe opt ţi-i dau grămadă jos —
Dar m-am ferit să-mi fac ponos

Cu toţi nebunii.

O dată numai... P-un flăcău
L-am dat de ziduri, pentr-o fată
A doua zi a prins deodatä
La plug în deal să-mi pară rău,
Şi nici la boi n-am dat mâncare
Şi-n brazdă plugul l-am lăsat
Şi ca nebun am alergat
Pe dealuri, pe flăcău să-l cat

Să-i cer iertare.

Şi nu mai ştiu... atâta-i tot,
Ba, taică, stai! E cu vecinul.
Pe palme m-alinta creştinul
Şi drag m-avea ca pe-un nepot...
Şi eu i-am sărutat nevasta!
EI moş, ea o copilă-abia.
Mi-a fost şi milä, cum plângea,
Şi, Doamne, ochi frumoşi ce-avea —

Păcat e asta?

Dac-am uitat ceva să spui,
Mi-e martur Dumnezeu, părinte,
C-am spus ce mi-a venit în minte
Şi-oi spune tot, în faţa Lui!
Şi-acum canon... îl ştiu anume!
A fost aşa, şi n-aş cârti:
Canon e că nu pot trăi!
Şi-ntr-altă lume n-o mai fi

Ca pe-astă lume.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflex 13

În ochii tăi mă vindec
şi mă sclad,
Ne ţinem, unul altuia,
de cald
Sau noaptea, poate,
numai de urât...
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborât,
Tu nu mă-ntrebi cât stau
şi unde plec...
Şi, uite-aşa, trec zilele,
cum trec,
Şi, uite-aşa, vin nopţile
cum vin,
Dar dacă încă vreau să te mai ţin,
Din când în când, visând,
pe braţul meu,
O altă zi se va-ntâmpla mereu
Şi-o altă noapte se va-ntoarce-n noi,
Să ne convingă, totuşi, pe-amândoi,
Cât de frumos e cerul şi de-nalt
Privit, prin somn, cu ochii celuilalt.

poezie celebră de George Ţărnea din Exerciţii de iubire (2003)
Adăugat de Madame
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste vreme - lui Mihai Eminescu

Pe lângă plopii fără soţ,
Când trec seară de seară,
Îmi pun în buzunarul stâng
O floare - albastră, rară,

Iar blânda lună, peste deal
Aşterne umbre fine
Tot repetând iubirii-n şoaptă:
"Rămâi, rămâi la mine!"

Şi dacă stele bat în lac,
Lumina lor mă arde.
Pe lespezi triste de pământ,
Un suflet întins şade...

Adânc, în codrii de aramă
Aud glasu-ţi divin.
Eşti tu oare? Nu eşti tu.
E umbra lui Călin...

Cutreier prin pădurea toată.
Aştept, dar nu mai vine!
Luceafăr blând, nemuritor,
Coboară tu la mine!

Şi umple-mi de lumină viaţa,
Pe deal, seara când lasă
Iubirea să îmbrace-ncet,
A lunii grea mătasă!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc şi plec

Un chip frumos o piele măsline
O toamnă frunză argintie
Un voal de negură aruncat
O inimă de om care a-nşelat
Îşi caută iubita pe înserat
La ceas târziu în noapte
Îi spune multe şoaptă
El tot aşa de mult iubeşte
Ea ştie că o amăgeşte
Atunci când noaptea vine
L-apucă un dor de mine
Că el ar fi un făt frumos
Şi vrea să stau lângă el jos
Că s-a gândit în fiecare zi
Acum dorul cel mare îl găsi
Că el a fost la fete-n sat
Cu privirea el le-a mângâiat
Că fără mine nu poate trăi
Că-şi pune ştreangul într-o zi
Mă uit şi nu ştiu ce să cred
Cu ochii minţii îl privesc
Ma uit mă-ntorc şi plec
Rămâi să stai de vorba
Cu iubirea chinuită a mea
Eu plec departe de inima ta!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în război

Mi-e frică, mamă, noaptea
Chiar de-s cu arma-n mână,
Simt că-i aproape moartea
De peste-o săptămână.

Mi-e foame şi mi-e sete,
Nu am dormit o clipă
Am bătături în ghete
Şi-o cucuvea cum ţipă!..

Ieri, un coleg de arme,
Plângea lângă şenilă
Mi-a spus, dacă adoarme,
De mă-sa... fie-mi milă.

Azi a căzut eroul
Pe-un petec de pădure
Nici n-a ştiut ecoul
Durerii, să-l îndure.

Vai! E-ntuneric, mamă,
Ne trec fiori. Şi-n spate
Purtăm cu noi o armă
Şi frica de cea moarte.

Rânjeşte o fereastră
Izbindu-se de ziduri.
Mi-e dor de casa noastră
De faţa ta cu riduri,

De mângâierea caldă
Şi pâinea de pe masă,
O lacrimă îmi scaldă
Privirea-n gol rămasă.

Mi-e frică noaptea, mamă,
Şi stau cu moartea-n spate...
Te roagă la icoană,
Să trec şi-n astă noapte!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darurile vieţii

De unde era sa stiu
Ca viaţa n-are meniu
Şi ca nu poti comanda
Altceva decât vrea ea?
Ca n-as sta la masa milei
Să aştept meniul zilei,
Ci aş fi ales din toate
Numai lucruri rafinate.
N-as fi stat ca la pomană
Sa-mi dea un colac si-o zeama...,
De-mi dădea ce mi-am dorit,
Toate mi le-as fi plătit.
Ştiu că i-as fi comandat
Mai multe decât mi-a dat!
Nu mi-aş fi dorit belele,
Nicicând n-am poftit la ele.
Imi doream, de pofta bună
Soare ziua, noaptea-lună,
Si plimbari pe-un car de stele,
Eu şi visurile mele.
Aşadar, ca de-nceput
Nişte minte de-am cerut,
Ea mi-o dete la antreu...,
(Multumesc lui Dumnezeu!)
Dupa ce i-am cerut minte
Am vrut niste simţăminte,
Dar sa nu îmi fac păcat,
Că şi dintr-alea mi-a dat.
Iar după ce m-a servit
Zic: atâta am primit?
M-a-ntrebat: "nu ţi-e de-ajuns?
Uite ce mult ţi-am adus!"
M-a-ntrebat cum de cutez,
Ca nu-i bufet suedez?!
Mă uitam tristă la alţii,
Că-i vedeam p-ăia bogaţii
Cum luau fără ruşine
Chiar de nu li se cuvine.
Luau tot ce apucau
Şi în traistă-şi indesau,
Numai eu stăteam timidă,
La un colţ, într-o firida.
Aşteptam ospătăriţa
Ca să vină cu tăviţa
Şi pe ea cu toate cele
Care erau ale mele.
În restaurantul vieţii
Ii priveam pe indrăzneţii
Ce luau fără ruşine
Şi nu aşteptau ca mine.
Dac-aş fi avut tupeu
M-aş fi dus să-mi iau şi eu,
Dar am zis că nu-i frumos
Să fiu omul pofticios,
Fiindcă-i rău şi e păcat...,
Şi-am tot stat şi-am aşteptat.
Din bun simţ şi cu ruşine
Aşteptat-am mult şi bine,
C-alţii-n faţă s-au băgat
Şi-au luat pe apucat.
Viaţă, nu m-am lăcomit,
As fi vrut să fi primit
Dragoste şi sănătate
Lângă nişte bunătate.
Aş fi vrut să am norocul
Sa imi pot alege locul
Unde sa traiesc in pace
Dar nu m-ai lasat..., nu-mi place!
Vrut-am omul meu sortit
Care să mă fi iubit,
Cu care să-mi fac eu casă,
Dar mi-ai zis: nu fi scârboasă.
Că daca nu eşti cuminte
O să-ţi iau niţel din minte
Şi-atunci o să vad ce faci,
Că-n prostie o sa zaci!
Eu m-am ridicat plângând
C-aveam sufletul flămând
Şi mi-aş fi dorit mai multe,
Dar n-a vrut să mai asculte.
Mi-a zis ca aşa e-n viaţă,
Nu ne targuim, nu-i piaţă!
Şi mi-a zis că ce mi-a dat
Este pentr-un om bogat
Dacă ştiu să-mi folosesc
Harul meu dumnezeiesc.
Când mi-a zis că o insult
De-ndrăznesc să cer mai mult,
Tare fost-am ruşinată
Căci mi-a zis că sunt ingrată
Că nu-s recunoscătoare
C-o jignesc şi că o doare.
După ce m-a gâlcevit
Ah, cum m-am mai înroşit,
Fiindcă ştiu c-avea dreptate:
De am minte, am de toate!
Mi-a dat ce-i mai important
Fără sa-i dau vreun talant
Si-apoi după ce m-am mai gandit,
Am plecat si-am mulţumit!

poezie de Florentina Mitrică (29 iunie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de sacrificiu

Cunosc o fată, ce o ştii şi tu, copil, femeie, dragă mamă...
este frumoasa mea pe veci, doar ea, care mereu mă cheamă
şi alerg oricând s-o mângâi, s-o apăr de primejdii, s-o sărut,
să-i dau iubirea, toată strânsă de când sunt, de când cu neamul sunt născut
şi-o port în flori şi-o ţin pe braţe, praguri s-o trec, că-mi e şi după moarte, ea, femeie...
mi-am împlântat-o în suflet, unic gând, tot ce-oi avea vreodată, unica idee,
c-o ştiu că numai ea mă poate creşte, cu tot ce-am, pe mine şi pe toţi ai mei,
curaţi în simţuri, falnic dedicaţi, toţi curajoşi să-i ţină flacară aprinsă, nişte Prometei,
şi-o oblojesc, că-mi este mamă şi visu-i unic să-i fiu mare,
ei, ce s-a dat cu toată, de ofrandă, cu tot ce-i este, intim are...
iar azi mă închin stând în genunchi şi mă curg lacrimi tot, afară,
că-i ziua ei şi n-am alt dar, să-i dau îndeajuns... Te iubesc Ţară!
Îţi jur în veci, podoaba mea... să-ţi port demn nume... să nu moară!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 decembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căciula şi paharul

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi mă-nchin;
Când văd numai un pahar,
Mă închin mai mult fugar,

Dar plec jos smerita frunte,
Când văd două şi mai multe
Şi pân-la pământ mă plec,
Când văd un butoi întreg!

Ş-apoi cum să nu te pleci
Drept gârliciul unui beci!
Te tot pleci şi te închini,
Până ieşi din beci pe mâini...

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi-l închin.
Nu-l închin c-aşa se cere,
Ci să nu-l iau n-am putere,
Căci mă-ndeamnă toţi aşa:
- Ori îl iei, ori nu-l lăsa!

Când văd un pahar cu vin,
Scot căciula şi mă-nchin,
Iar Moldova-i ţară mare:
Tot butoaie şi pahare!

Deci cât umblu până seară
Ţin căciula subsuoară.
Şi cât umblu îmi dau seama
Că Moldova-i toat-o cramă.
Ţine-i, Doamne, veşnic harul!
Jos căciula, sus paharul.

poezie de Petru Cărare
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetări cu aripi multe

1.
Cugetări cu aripi multe,
......................... unde vin şi unde plec?
Cine stă ca să asculte,
......................... ceia ce nu înţeleg?
Au a sorţii grea menire,
........................ mă întreb şi-acumai tot?
Cugetări din amintire
........................ un nimic sau multe pot?
Îmbinând cu scris o mână
........................ vreme multă, îndelung,
Tot mereu vor fi sau până
....................... la un capăt nu ajung?
Măguli-te-vei cu ele,
....................... gînduri vrafuri vin şi trec.
Cugetări cu aripi grele
...................... unde vin de-acolo plec.

2.
Cugetări cu aripi multe
Cine stă ca să asculte?
Au a sorţii grea menire,
Cugetări din amintire?
Îmbinând cu scris o mână,
Tot mereu vor fi sau până?..
Măguli-te-vei cu ele,
Cugetări cu aripi grele.

3.
Unde vin şi unde plec,
Mă întreb şi-acumai tot?
Ceia ce nu înţeleg,
Un nimic sau multe pot?
Vreme multă, îndelung,
Gînduri vrafuri vin şi trec,
La un capăt nu ajung,
Unde vin de-acolo plec.

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sosesc

Sosesc cocoarele, sosesc,
De după deal de ţintirim,
Iar anii trec, copiii cresc,
Se schimbă tot ce-i omenesc,
Şi noi îmbătrânim.

Mi-aduc aminte ca acum
Când alergam cu capul gol
Prin prăfăria de pe drum
Şi când ardeam cărţile scrum,
Şi şcoalei dam ocol.

Şi mai târziu, când am plecat,
Ce veselie în trăsură!...
Cum nici n-am plâns, nici m-am mirat
Pe când plângea un biet argat,
Cu-n deget dus la gură.

Şi vreme lungă mai târziu,
Când m-am întors cu dor de bine,
Nehotărât, fără să ştiu
Ce pot să fac şi ce-am să fiu
În lupta mea cu mine.

Şi-n fine, astăzi, când gândesc
La ce ne este dat să fim,
Cum anii trec, copiii cresc,
Bătrânii cum se odihnesc
În deal la ţintirim.

Mă simt nepriceput şi mic
În gloata de zădărnicii,
Şi nu mai pot zice nimic,
Ci numai ochii îi ridic
Şi caut spre copii.

poezie celebră de Duiliu Zamfirescu din Spre mare (Poezii nouă, 1889) (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea asta de lumină (II)

E senin şi luna-i plină,
Stelele pe cer se-aprind.
În noaptea asta de lumină
Copiii pornesc colind.

Prin troiene ei înoată,
Cad, se scoală, iar pornesc.
Ajung şi la mine-n poartă
Şi mă-ntreabă de-i primesc.

În lumina din fereastră
Le-am făcut un semn cu mâna:
-Hai, ziceţi colinda voastră
Că se luminează-acuma.!

Îi poftesc apoi în casă,
La căldură şi lumină.
Le aşez covrigi pe masă
Şi-o bucată de slănină.

Un ceai cald ca să le vină
Poftă de-a mai colinda.
În noaptea asta de lumină
În tot satul vor umbla.

Ei, cu bucurie mare
Spun că-n noaptea de Crăciun,
S-a născut Domnul Cel Mare
Şi ne-a dat al vieţii drum.

Steaua Lui ne luminează
Şi-n tot locul ne-nsoţeşte.
Tot creştinul îl urmează
Şi-n cântece îl slăveşte.

poezie de Dumitru Delcă (20 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre înapoi

Aş vrea să trec în zbor spre înapoi,
Să cat apusul zilei ce-a trecut
Şi clipele ce-odată le-am pierdut,
Epave triste printre timpuri noi.

Aş vrea să plec spre un tărâm de vis,
Sunt pelerin etern spre alte zări,
Să calc tăcut virginele cărări
Ce se opresc pe buze de abis.

Purtat din Răsărituri spre Apus,
Am eşuat, sunt dus de-al vieţii val,
Închis într-o clepsidră de cristal,
Aş vrea să mă strecor de jos în sus.

Şi cucul cântă parcă tot mai rar,
Tic-tac-ul se aude mai încet,
Se-nvârte timpul într-un trist balet
Şi agăţat atârn de secundar.

Din ceas se varsă-al clipelor şuvoi
Şi-aş vrea sa le întorc din praf de drum,
Iar printre norii albi, cu vârf de fum,
Aş vrea să trec în zbor spre înapoi.

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amantul

Surprins în flagrant la amică,
Luat cu prăjina la goană,
Atât apucă să mai zică:
"Rămâi sănătoasă, cucoană!"

epigramă de Constantin Tone din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!