Ce va folosi omul de va dobândi lumea toată și își va pierde sufletul său? Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său?
citat din Marcu 8, 36-37
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?
Sfântul Marcu în Sfânta Evanghelie după Marcu, 8:36
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în spaniolă.Omul
Cu sufletul frant
De prea multa durere
Omul e tot flamand
Si inima tot cere
Cu inima rupta
De o iubire ipocrita
Omul tot lupta
Cu mintea pacalita
Cu sufletul bruscat
De viata uscat
Omul tot vrea
Sa fie udat
poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghimpu rupe tăcerea: Când omul lui P se schimbă pe omul lui F, asta nu e reformă!
Stăm cu sufletul la gură
De la ce să-ncepem oare
Primul pas, de anvergură,
În reforma Țărișoarei
Ne dorim să fie dură
Cum a spus-o Gimpu-Iute,
Scoatem deci omul lui P..
Și numim omul lui F...
Parcă nimeni nu se plânge
De valori și de principii,
Vom numi omul lui L...
Căci oricum e omul P...
poligramă de Iurie Osoianu (26 iulie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La adio
sunt cuvinte ce nu ar trebui rostite
ci doar păstrate pentru caz de extremă urgență
și chiar și atunci, ar trebui să fie doar șoptite
un cuvânt care doare este iubesc
pentru că îți pui în el tot sufletul și toată suflarea
și așteptarea doare ca un spin înfipt sub unghie
un alt cuvand care doare e adio
și nu pentru că e sabia ce taie firul ce ne ține legați
cu pentru că strânge în el toată amărăciunea și depărtarea
e adevărat că poți folosi cuvântul ca să rănești
dar chiar și fără cuvinte omul sângerează
pentru că o privire duce cu ea un întreg arsenal de moarte
sau de iertare
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul care, de-a lungul vieții, și-a luat rămas bun de la plăcerile și de la podoabele trupului, pe care le socotea străine de el și dăunătoare, omul care, dimpotrivă, și-a dat toată silința să învețe ceva, care, în loc de podoabe străine, a vrut pentru sufletul său podoabele sale adevărate: cumpătarea și dreptatea, curajul, libertatea și adevărul, omul acesta trebuie să aibă încredere în soarta sufletului.
Platon în Phaidon sau Despre suflet (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Phaidros sau Despre frumos" de Platon este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Om bun este omul cu sufletul mare; sufletul lui e mai mare decât punga celui bogat. Din firimitura de pâine rămasă, el hrănește păsările cerului pentru a-și bucura sufletul și a-i revigora zborul pe drumurile norilor pe unde umblă vântul.
Ștefan Radu Mușat în Cafeaua fără ghicitoare, Ana Georgiana Niculescu (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În anii fizici omul își corectează puterea sa fizică, pentru a-și înnoi forțele pentru ziua de mâine. În anii spirituali, omul își transmite sufletul corecției deosebite, la nivelul Creatorului și, pentru aceasta, el primește putere și instrumentul deosebit care îl ajută să câștige o nouă dimineață, o nouă lumină. În principiu, nu este deosebire fiziologică între un înțelept și un om de rând, însă înțeleptul, chiar dacă merge să doarmă în mijlocul zilei, pentru el noaptea a fost o acțiune spirituală și nu o situație fizică, iar el se va folosi de ea pentru a primi instrumente noi, să le corecteze în lumile superioare.
Michael Laitman în 1000 de sfaturi pentru viață, XXVII - Ora corecțiilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru omul care se roagă în sufletul lui, lumea întreagă este o biserică.
citat din Silvan de la Muntele Athos
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăiește într-o permanentă tensiune remarcând insuficiența ca pe un sentiment al sfârșirii, o agonie ultradimensională și epuizantă care nu aduce nimic bun...
Va veni o zi când omul se va lepăda de Dumnezeul său, când Biserica se va îndoi așa cum s-a îndoit Petru. Lumea va fi atunci ispitită să creadă că omul a devenit Dumnezeu. În bisericile noastre, creștinii vor căuta în zadar lumânarea aprinsă unde Dumnezeu îi așteaptă. Asemenea Mariei Magdalena, în lacrimi înaintea mormântului gol, se vor întreba: Unde L-au dus?
Se poate ca într-o zi ușile lăcașurilor de cult să rămână închise pentru totdeauna credincioșilor, devenind muzee. Oamenii își vor pierde credința: biserica virtuală ar fi un destin tragic pentru sufletul omului.
Omul e rău, nu-L caută pe Dumnezeu să-L cunoască pentru că nu e suficient de pregătit pentru asemenea lucru măreț, dar ar fi în stare să-I ia locul, să fie el dumnezeul Domnului.
Camelia Oprița în Cerșetori de existență
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disonanța
... iarna din sufletul meu-
crivăț ce geme afară-și
duc disonanța mereu
pe un arcuș de vioară
trist și sporadic mă țin
tot de cărarea pierdută
lin printre fulgii ce vin
din albăstrimea cernută
prin sita veacului meu
strâns la perete cu ușa
strâns că o nucă ce greu
stă să-și înăbușe tusa
vreau să mai fiu cine sunt
omul din pâclă de ceata
omul cu suflet cărunt
cărui de nimeni nu-i pasă
omul ce vine mereu
și tot așteaptă să plece
iarna din sufletul său
tristă și lungă și rece
iarna din sufletul său
durul arcuș de vioară
și cognitivul ce greu
țin disonanța să moară...
poezie de Iurie Osoianu (20 decembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără suflet, omul nu mai este om
Pleacă sufletul din om
cum pleacă frunza din pom.
Dar frunza revine iară
într-o nouă primăvară.
Pentru sufletul plecat
nu e cale de-înturnat.
Pomul din nou înverzește,
omu-n pământ putrezește.
Fără frunze, pomul
mai poate fi pom.
Fără suflet, omul
nu mai este om.
poezie de Dumitru Delcă (18 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Legile naturii sunt aceleași pentru toată lumea, numai cele făcute de om sunt diferite și se aplică într-un fel la omul inteligent și altfel la omul prost...
aforism de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Salutul cocenilor...
Și omul întunecă! Nu numai ziua...
El întunecă când cântă cocoșii inimii.
Când stau atârnate păcatele lui ca niște lilieci
pe pereții inimii lui.
Atunci întunecă omul
Când pierde tot și se regăsește pe sine
pe ziuă
când toată lumea îl vede pierdut.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul definește omul. Sufletul este calitatea omului.
Ciprian-Valeriu Stancu (7 ianuarie 2022)
Adăugat de Ciprian-Valeriu Stancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul devine stea
Omul credincios,
cât trăiește pe pământ,
primește lumină de la soare.
Când își încredințează sufletul,
primește de la lumânare.
Când sufletul ajunge la cer,
primește lumina Domnului.
Devine stea.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
La schimb
Inima mea s-a-mbolnăvit de tine
Sufletul meu în schimb s-a vindecat
Iar mintea mea nu mai ține minte
Ce i s-a dat la schimb de te-a uitat.
Și dacă-n schimbul tău se simte bine
Sufletul meu de vreme vindecat
Inima tot mai bate de la tine
Iregulat, ireparabil, neschimbat.
Dacă mi-ai pune-n piept inimă nouă
Ți-aș da la schimb un suflet, poate două.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet & butoaie
Când viitorul se rostogolește-n butoaie,
Iar lumea gâlgâie a gaz și petrol,
Omul devine doar ceva pe o foaie,
Cu gușa activă, și cu sufletul gol.
Omul - sărman instrument, ornament,
Întins ca o gumă și împânzit de nevoi,
Învață să fie mereu repetent,
Cu o viață de-a dura în butoi.
Când sufletu-i se va rostogoli din vise,
Și va cădea de acolo ca omul beat în șanț,
Va sta buimac, cu lumânări aprinse,
Privind cum îi sclipește capătul de lanț!
poezie de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vârsta e doar un număr
Vârsta e doar un număr.
Tinerețea e un vis sublim,
Dar bătrânețea e ca vinul
Aromat cu gust divin.
Omul se naște din iubire
Luptă toată viața să fie fericit..
Bătrânețea tot e o fericire,
Dacă în viață iubește și este iubit!
Omul muncește zi și noapte
Pentru bucata lui de pâine.
Crește un băiat, o fată,
Pentru viitorul său în ziua de mâine!
Și când vine iarna veții
E cu sufletul liniștit!
Se bucură de roadele tinereții
Și e cel mai fericit.
poezie de Vladimir Potlog (18 august 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul care nu-și găsește locul în starea de meditație este omul care fuge de conversațiile cu sufletul său.
aforism de Ionuț Caragea din Întreita suferință (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Sufletul doare
Acela care spune
că sufletul nu doare,
Ori este prea fericit,
ori trăiește sub soare,
ca un rătăcit.
El nu știe că sufletul doare,
nici că este depozitarul
tuturor amintirilor triste.
Că în el sălășluiește tot amarul,
căruia,
omul este nevoit să îi reziste.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.