Lecţie

Trebuie să învăţ cum se moare
căci de trăit, omul trăieşte oricum
să învăţ de la păsările care dispar în cântec
de la cerul albastru care alunecă în trandafir
şi de la râul ce trece nepăsător dispărând
peste banii peştilor.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ

Învăţ când învăţ pe alţii
Învăţ când ascult
Învăţ când citesc
Învăţ de la copii
Învăţ de la animale
Învăţ de la natură
Învăţ să respir
Învăţ să trăiesc
Învăţ să iubesc
Învăţ... sa fiu OM...
Învăţ...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan .C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă

iubirea mă învaţă că viaţa e frumoasă
un cântec de speranţă cu textul sublim
lumina îmi vorbeşte într-o limbă duioasă
e ninsoare de stele în forul intim.

învăţ de la păsări să zbor către soare
învăţ de la arbori înfrunzirea pură
învăţ de la munte că sunt nemuritoare
să fiu mereu dârză fără dram de ură.

învăţ de la ecou să răspândesc cuvântul
de la curcubeu deprind culorile magiei
mă las de el purtată prin lume ca vântul
ce împrăştie norii pe cerul nostalgiei.

învăţ de la îngeri să preaslăvesc pământul
leagăn de visare sfântă, sursa energiei.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ

învăţ cum să-mi iubesc tălpile ce se plimbă pe meleaguri noi,
învăţ să-mi iubesc glasul ce cântă note neatinse până acum,
învăţ să-mi ascult inima ce slugă a minţii nu mai e,
învăţ să mă iubesc aşa cum sunt...

acceptarea e cea mai frumoasă vindecare,
când fluturii numără clipele iar tu nu mai socoţi anii
muzica nepurtată îmbracă sufletul răzvrătit,
cerul curge lin, norii sărută pământul viu,
vapori de iubire ascund iarba trufaşă
ce dansează împlinit un dans al păcii,
iar eu învăţ să trăiesc ceasul de acum.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

sunt la şcoala vieţii şi zilnic învăţ
despre anotimpuri şi a lor capricii
în iarna magiilor cu fulgi mă răsfăţ
mă joc cu zăpada ce acoperă vicii.

azi trec melancolia prin extemporal
vorbesc de spre tristeţe ca despre o baladă
s-a strecurat şi slova în val atemporal
căpătând frăgezime de dulce ruladă.

învăţ despre curajul de a ţine piept
coşmarelor care îmi produc insomnie
învăţ să mă bucur de cerul înţelept
de viori stelare cântând o simfonie.

învăţ de la îngeri să urmez drumul drept
învăţ de la păsări să zbor în armonie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

învăţ de la fluturi zborul lin şi tandru
învăţ de la albină viaţa s-o îndulcesc
mă-nvălui cu parfumul florilor de leandru
stejarul mă învaţă cu freamăt să trăiesc.

învăţ de la munte să fiu temerară
să mă înalţ peste prăpastia adâncă
învăţ să fiu solară ca zilele de vară
chipuri de speranţe am sculptat pe stâncă.

învăţ de la arhangheli drumul spre nemurire
filozofii îmi arată cum să mă recunosc
împletind cu raze slove de iubire
beţie şi extaz cu miresme de mosc.

învăţ de la pădure să-mi ascund suspinul
stele mă învaţă să nu cunosc declinul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un scriitor obsesiv care are nevoie şi iubeşte revizuirea. Scrierea mă ajută să învăţ şi să-i învăţ pe alţii.

citat din Kiese Laymon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ascult multă muzică, pentru că încerc să învăţ pentru voi piesele lui Serge şi, pe lângă asta, trebuie să învăţ şi scenarii.

citat din Jane Birkin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezirea

Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung,
Îmi simt soarta-n tot ce nu mă înspăimântă.
Mergând, învăţ unde trebuie să-ajung.

Gândim prin simţuri – sunt tot ce-avem mai scump.
Fiinţa-mi dansează între urechea dreaptă şi cea stângă.
Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung.

Dintre cei de aici, tu care eşti, uşoară ca un fulg?
Binecuvântez ţărâna şi calc lin pe ea - e sfântă,
Şi, mergând, învăţ unde trebuie să-ajung.

Pomul stă-n lumină, dar ce-înţelesuri de-aici decurg?
Viermii din sol, săpând spirale spre cer se-avantă;
Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung.

Natura-înţeleaptă are-un plan profund
Cu noi; inspir al vieţii aer ca planta care nu cuvântă
Şi, fermecat, mergând, învăţ unde-o să ajung.

Aceste vibraţii mă ţin treaz. Trebuie să ştiu ce drum parcurg.
Ceva mereu se-ndepărtează, ceva-i aproape ca o vorbă blândă.
Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung,
Mergând, învăţ unde trebuie să-ajung.

poezie celebră de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să...

Am să învăţ să ascult
Am să învăţ să dăruiesc
Am sa învăţ să iubesc
Am sa învăţ să trăiesc

Am primit in dar o viaţă
Să trăiesc pe o planetă minunată
Am primit de asemeni şi povaţă
Că totul are o plată... şi răsplată

Precum începe orice poveste
Ne dau de veste
Că a fost o dată
O lume fermecată

Timpuri pierdute demult în trecut
Noi ne-am intrecut
Măsura cu ştiinţa
Şi conştiinţa in a noastră fiinţa

Nimic nu este cu putinţă
Fără frică... De Dumnezeu
El ne-a adus la cunoştinţă
Să fim buni mereu.

poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a deveni inginer, trebuie să învăţ ingineria. Pentru a deveni Dumnezeu, ce ar trebui să învăţ? Trebuie să dezveţi totul. Dumnezeu este sfârşitul tuturor dorinţelor şi a întregii cunoaşterii.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai degrabă învăţ de la o pasăre cum se cântă, decât să învăţ zece mii de stele cum nu se dansează.

citat celebru din E.E. Cummings
Adăugat de Silvia Bratu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispărută

Doar ca să nu vă întristez
şi să vă fie ziua bună
n-am pomenit (vai, azi greşesc)
de ochii ei ca de alună

ce-atît de tandru ne priveau
care erau şi ochi şi gură
ce sărutau cum numai ea
ştia, pe oricare făptură...

pe care azi nu ştiu şi nu
mai pot să-i chem, căci n-or să vie
şi nu mai pot să-mi spună: tu
din cerul lor de iasomie...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

n-am să mai învăţ pe nimeni
răbdarea
cu care să-ţi tai mîinile
din umeri
ca să-ţi faci
aripi de tablă
şi să-ţi laşi sîngele
să băltească pe străzile maculate ale urbei
aproape negru

nici vara n-am să învăţ

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La florăreasă

Un om intră la o florăreasă
şi alege flori
florăreasa îi împachetează florile
omul duce mâna la buzunar
să caute bani
bani ca să plătească florile
dar pe neaşteptate îşi duce mâna la inimă
mâna cu bani în ea
şi deodată cade
galben pe podea

Şi pe când el cade
banii se rostogolesc
şi buchetul cade
odată cu omul
odată cu banii
şi biata florăreasă rămâne acolo
cu banii care se rostogolesc
cu florile care se ofilesc
cu omul care moare
fireşte toate astea sunt lucruri foarte triste
şi-ar trebui să facă ea ceva
s-aducă poate un pahar cu apă
dar florăreasa e nepricepută
nu ştie biata florăreasă
de unde să înceapă

Şi sunt atâtea lucruri de făcut
cu omul acesta care moare
cu florile care se ofilesc
şi-apoi cu banii
cu banii care se rostogolesc
şi nu se mai opresc.

poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să mor câte puţin

Învăţ să mor câte puţin
În ochii propriului destin,
M-aşez la sânul tău târziu
Să mor şi să rămân tot viu.

Lăsa-voi urme în priviri
Petale albe în iubiri,
Voi fi şi stea din cer căzută
Pe-o creangă dulce de cucută

Sorb cupa florilor cu rouă
Din palma ta cu formă nouă,
Ţinând în ea îngeri şi sori,
Fluturi ce duc în spate nori.

Îmi duc privirea către rai,
Sufletu-n sunete de nai,
Mă-mbăt cu fericirea lor
Când îngerii m-ajung în zbor.

Tu ţipi în jur ca o leoaică,
Încep şi ielelor să placă,
În nesfârşit albastru joc
De tine vreau să am noroc.

Învăţ aşa să mor puţin
În sânul propriului destin
Şi-n universul meu târziu
Atâta mor pe cât sunt viu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ să mor câte puţin

Învăţ să mor câte puţin
În ochii propriului destin,
M-aşez la sânul tău târziu
Să mor şi să rămân tot viu.

Voi lăsa urme în priviri
Petale albe în iubiri,
Voi fi şi stea din cer căzută,
Pe-o creangă dulce de cucută

Sorb cupa florilor cu rouă
Din palma ta cu formă nouă,
Ţinând în ea îngeri şi sori,
Fluturi ce duc în spate nori.

Îmi duc privirea către rai,
Sufletu-n sunete de nai,
Mă-mbăt cu fericirea lor
Când îngerii m-ajung în zbor.

Tu ţipi în jur ca o leoaică,
Încep şi ielelor să placă,
În nesfârşit albastru joc
De tine vreau să am noroc.

Învăţ aşa să mor puţin
În sânul propriului destin
Şi-n universul meu târziu
Atâta mor pe cât sunt viu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa care nu moare

Inima nu are riduri.
Sufletul n-are culoare.
Trecând peste anotimpuri,
Omul primeşte valoare.
Din copilărie-învaţă
Cum să pună în valoare,
Acea veşnică speranţă,
Ce niciodată nu moare.
Când speranţa prinde viaţă
Omul fericit trăieşte.
Soarele îi râde-n faţă,
Mulţumit, şi el zâmbeşte.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă surprinde cel mai mult la umanitate? Omul. Îşi sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi îşi sacrifică banii pentru a-şi recupera sănătatea. Apoi este atât de nerăbdător cu gândul la viitor încât nu se bucură de prezent. Rezultatul e că nu trăieşte în prezent, dar nici în viitor. Trăieşte de parcă n-ar muri niciodată şi apoi moare fără să fi trăit.

citat din Dalai Lama
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu îi învăţ pe oameni ce înseamnă mulţumirea, eu îi învăţ ce înseamnă extazul. Cântă, dansează, bucură-te; transformă fiecare clipă din viaţa ta în sărbătoare.

citat celebru din Osho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Probabil, fiecare fiinţă are temperatura ei la care moare. Sub care nu mai rezistă. Temperatura la care moare omul e mult mai coborîtă decît a şopîrlelor, dar există o limită dincolo de care ceea ce trăieşte el este mai degrabă tăcerea dintre zgomotele sticlei de coca-cola. Pentru că, din păcate, omul este destul de des o mangustă imperfectă.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de ea
Comentează! | Votează! | Copiază!