De-a avea milostivire
De-a avea milostivire,
Nu-i lucru pâste fire,
Și cei ce au simțire
Nu pot tăgădui.
Iar firea arată
D-a fi nenduplecată,
Dă obște desfăimată,
N-am ce povățui.
poezie clasică de Ienăchiță Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Spune, inimioară
Spune, inimioară, spune
Ce durere te răpune?
Arată ce te muncește,
Ce boală te chinuiește?
Fă-o cunoscută mie,
Ca să-ți caut dohtorie;
Te rog, fă-mă a pricepe
Boala din ce ți se-ncepe.
Arată, spune, n-ascunde!
Dă-mi un cuvânt și-mi răspunde:
Spune, inimioară, spune
Ce durere te răpune?
poezie celebră de Ienăchiță Văcărescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
A socoti că poate...
A socoti că poate
Un om să facă toate
Oricâte va gândi,
Nu-i dus dă isteciune,
Nici semn dă-nțelepciune,
Și n-o va dobândi.
poezie clasică de Ienăchiță Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La o-ntristare
La o-ntristare
Amară foarte,
Ncât cel ce-o are
Să-și roage moarte,
N-ai ce să faci.
Nu-i mângâiere,
Nici e putință
Acel ce piere
Să-ți dea credința,
Trebuie să taci.
poezie clasică de Ienăchiță Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament literar
Urmașilor mei Văcărești!
Las vouă moștenire:
Creșterea limbei românești
Ș-a patriei cinstire.
poezie celebră de Ienăchiță Văcărescu
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce ai să-mi zici dă mândrie?
Ce ai să-mi zici dă mândrie?
Eu n-aș fi mai vrut să fie.
Căci să-npotrivește firii,
Și legii, și omenirii.
Om la om să să arate
Ca cum nu-i e ca un frate,
Tot cu rea dăosibire,
Face pă la toți privire.
Cu turbare ca o vită,
Și natura n-e urâtă
Aib-o cin` va vrea s-o aibă,
Cu-nțelepții treabă n-aibă.
poezie clasică de Ienăchiță Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amărâtă turturea!
Amărâtă turturea
Când rămâne singurea,
Căci soția și-a răpus,
Jalea ei nu e de spus.
Cât trăiește tot jălește,
Și nu se mai însoțește!
Trece prin flori, prin livede,
Nu să uită, nici nu vede
Trece prin pădurea verde
Și să duce de se pierde.
Zboară până de tot cade,
Dar pre lemn verde nu șade.
Și când șade câteodată,
Tot pre ramură uscată.
Umblă prin dumbrav-adâncă,
Nici nu bea, nici nu mănâncă.
Unde vede apă rece,
Ea o turbură și trece;
Unde e apa mai rea,
O mai turbură și bea.
Unde vede vânătorul,
Acolo o duce dorul,
Ca s-o vază, s-o lovească,
Să nu se mai pedepsească.
Când o biată păsărică
Atât inima își strică,
Încât dorește să moară
Pentru a sa soțioară,
Dar eu om de-naltă fire,
Decât ea mai cu simțire,
Cum poate să-mi fie bine?!
Oh, amar și vai de mine!
poezie celebră de Ienăchiță Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele ce oi fi viu
Zilele ce oi fi viu
vrednic aș vrea ca să fiu,
Oftând, ca să te slăvesc,
dar cum poci să îndrăznesc?
Iscusit aș trebui
să fiu, să poci zugrăvi
Chipul tău care dă rază
soarelui, și-l luminează.
Oi putea oare vreodată,
păn' nu merg pe lume-ailaltă,
Măcar pe scurt să-ți vorbesc,
să vezi cum mă chinuiesc?
Oftările-mi sărcinează
pieptul, viața-mi scurtează,
Răpaus, viaț-oi avea
numai Stixul când o vrea.
poezie clasică de Ienăchiță Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
[Într-o grădină]
Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare ca o lumină.
S-o tai, să strică!
S-o las, mi-e frică
Că vine altul și mi-o rădică.
poezie celebră de Ienăchiță Văcărescu din Scrieri alese (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o grădină!
Într-o grădină,
Lâng-o tulpină,
Zării o floare, ca o lumină.
S-o tai, se strică!
S-o las, mi-e frică
Că vine altul și mi-o rădică.
poezie celebră de Ienăchiță Văcărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă ambivalentă
Închinăciunea-i reciprocă
Către fragil... matern fior;
Cum nu-i senin, de nu e nor...
Și moale cald, nu-i, de nu-i rocă!
Simțurile-ar fi rudimentare
Fără dezirul de parfum
De corp, se mistuind cum fum...
N-ar fi miros, de n-am da floare!
Nu ne-am clădi pe verticală
De n-am fi colosali de-ambiții,
De forță stoarsă-n hăul minții...
Curaj, de-i mort... lume-ar fi boală!?!
De n-am avea titani virili,
Nu ne-am salva din foc, de ape,
N-am avea nici posteritate...
Ne-am moșteni-n visări, debili!
N-ar fi nici susur de plăcere
În geamătul de fine-atingeri,
Nici zbor n-ar fi, n-am avea îngeri...
De n-ar fi EA... o adiere!
Ce acuplare de frumos;
Ne-mperechem veșnic duete,
Bărbați, băieți, femei și fete...
Vis!... Rând pe rând, armonios!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație simbolistă
Domnișoară!
Gându-mi zboară
Spre o fire
Cu simțire
Dulce ca de rai ceresc.
Domnișoară
Rumeoară!
Firea ce în gând zăresc
Și la care
Sărutare
Gându-mi duce, căci... iubesc...
Pe cosițe,
Prin altițe
Și prin sânu-i rumeor,
Ești tu Ida,
Ești candida
Pentru care să și mor
De ai cere,
Cu plăcere
Primesc... însă, nu mă-nsor!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Harry nu-i plăcea decât un singur lucru din înfățișarea sa: cicatricea în zig-zag, amintind de șerpuirea unui fulger. O avea de când se știa și își amintea că primul lucru despre care o întrebase pe mătușa Petunia era de unde avea acel semn.
citat din romanul Harry Potter și piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Ca un savant din vremuri vechi
Imi plimb prin cafenele mutra
Am par in nas si in urechi
Si-aduc putin cu Brahmaputra
Mi-e capul bleg si lataret
Picioare: doua prajine
Si-un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine.
Desi sint tont si fonf si slut
Si am o masca incolora
De cimpanzeu sau de mamut
Toate femeile m-adora
De sint urit si nataflet
Si n-am nici muschi, nici intestine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!
Sint stirb si timp si am pistrui
Si o alura imbecila
In loc de nas, am un cucui
Si-s cocirjat ca o gorila
N-am simpatii si n-am dispret
Si n-am nici maniere fine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine.
Sint mare cit un napirstoc
Si poti sa ma masori cu cotul
Din loje, nu ma vad de loc
Si in tramvai, ma pierd cu totul
Si-asa cum sint de fleculet
Incit ma poti in palma tine
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine!
Am trupul plin de vinatai
Si pe chelie, fire crete
Si am luat chiar premiu'ntii
La un concurs de frumusete
Si daca n-am profil semet
Nici umeri lati, nici solduri pline
Un singur lucru am maret
Si-mi pare bine!
Cind intru-n baie voluptos,
Urmat de membrele-mi confuze
Ma simt atita de frumos
De parc-as fi ales de muze
Ma oglindesc si-n mod glumet
Ma felicit si-mi zic in mine:
Un singur lucru am maret
Si-mi pare foarte bine
In fine sint un specimen
Cum nu-i al doilea sub soare,
Port pijama si port joben
Si bataturi port la picioare
De n-am la Academie jet
Si n-am smaralde sau rubine
Un singur lucru am de pret!
poezie celebră de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
[Ca un pom ce dă dă ploaie]
Ca un pom ce dă dă ploaie
Și pă lângă el să moaie
Uscăciunea ce-l seca,
Tocm-așa fără-ndoială
Cu firească orânduială
Acum și inima mea
D-o dumnezeiască știre
S-au mai dat și ea în fire
Ș-a-nceput a să-ndrepta.
poezie de Nicolae Văcărescu din Scrieri alese (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
[Chipul tău e ce dă rază]
Chipul tău e ce dă rază
Soarelui și luminează!
Ochii tăi arme nu poartă,
Mă mir dar cu ce săgeată?!
Îmi dau trudă, nevoire,
Și pedeapsă peste fire.
poezie de Alecu Văcărescu din Scrieri alese (1961)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată firea neserioasă a bărbatului: fire grosolană, lipsită de mlădiere, neînstare să priceapă ce înseamnă înjghebarea unui cămin, sau să înțeleagă pornirile generoase ale inimii, fire cu greu încrezătoare, nevolnică, neîncetat roasă de îndoieli și copleșită de o veșnică teamă.
Gogol în Suflete moarte
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul ca o pată (de Paști, în 2013, inspirat de volumul de versuri cu același titlu, al poetului Daniel Murărița, dar și de faptul că soția mea a băgat de seamă că am trei fire de păr alb. La țară fiind, nu am avut oglinzi s-o văd și pe-asta!)
Am trei fire de păr alb, în cap.
Sunt, de-acum, bărbat în toată firea;
Prea puține haine vechi mă-ncap,
Cele noi, rar îmi atrag privirea.
Începutul bătrâneții mele,
M-a surprins atât de mult, încât
N-am oglinzi, ca să mă văd în ele;
Sunt la biata mama... nu-s urât.
Căci și alb de tot de-aș fi și chel,
Cerul nu mi-ar zice-o niciodată;
Mama mea, privindu-mă din el,
Mi-a spus că oglinda e pătată.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- fire
- Firea este o funcție a căldurilor sufletului.
definiție celebră de Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dovleacul uriaș
N-am să te mai dau de-a dura,
Dinții n-or să-ți mai rânjească,
Ai cam întrecut măsura,
Minune dumnezeiască!
Încântată-i bătătura,
Toți doresc să te privească,
N-am să te mai dau de-a dura,
Dinții n-or să-ți mai rânjească.
Lumea vreau să te cunoască,
Tu n-aduci sperietura,
Plăcinta-i bună, domnească,
Nu mi se oprește gura,
Acum ce mai tura-vura
N-am să te mai dau de-a dura.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crez... laic
Am crezuri proprii, al meu intim,
Clădit din tatonări un cert;
Că discul nu-i nicicum concert
Și propriul viitor nu-l știm!
Nu cred în măști de carnaval,
Sau nu comunic, de nu-i chip.
N-am dialog stereotip...
Pretind un ochi în ochi, verbal.
Nu cumpăr lucru nevăzut,
Căci am orori de ascunzători;
Privirea-mi dă miros de flori
Și evitări sunt semn de furt!
Nu cred în false controverse
-Și, mai puțin, de n-am dat ghes-
Ce-s doar isteric înțeles
De-a face "da"-urile inverse.
Mă simt profund debusolat
Când fără a cere, îs debitor
Și hăituit apărător,
Devin perpetuul vinovat...
Se pare, am dreptul meu suprem
Să-mi aleg fel de-a fi, unic,
Iar dragoste, sau inamic,
Mă iau cum sunt... al lor totem!
N-aștept și, nu dau recompense,
Convins că datul nu se cere
Și-i doar infimul, din avere...
Alesul, din prea mult, cu pense.
Nu dau năvală, stoic stau
Pe malul vieții, un pescar,
Să prind doar ce mi-e dat de dar...
Și nu-l țin, returnez ce iau...
E-un pic din crezul meu, ce vreau!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iulie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!