"Preșul" de Ion Băieșu
De departe, sub decor:
Nu e preș, ci e covor.
Te apropii de cortină:
Nu-i covor, ci rogojină!
epigramă de Vasile Tacu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul covorului învechit
Între ele nu-i distanță,
De la covoraș la preș...
Unul are o prestanță,
Te ștergi pe altul, nu dai greș.
Ele creează ambianță
În domesticul decor,
Dar nu apare distanță
Între preșuri și covor.
Dacă ar face alianță
Între ele, ca niște frați,
Până nu ajung o zdreanță,
Ca să fie mângâiați...
Între ele nu-i distanță.
rondel de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când s-a ajuns, nu mai bagă gunoiul sub preș, ci sub un covor de lux.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
La a doua căsnicie
Contrar opiniei de clasă,
Nu-mi iau covor, îmi iau nevastă
Și-o leg de mine fedeleș,
Să nu mai pic pe post de... preș.
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramistului Vasile Tacu
Un paradox, țintind departe,
Ne-obișnuiește cu ideea
Că ce-i perfect, e mort. De-aceea
Ce scrie Tacu, n-are moarte.
epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covorul magic de cărți
dedicat Melaniei Cuc
poetul își puse cărțile
scrise, chiar de el, la picioare;
împreună formau un covor
pregătit, prin lume, să zboare.
apoi le spuse și celorlalți:
-veniți, e un covor fermecat,
dacă știți pe de rost un poem,
va va duce spre locul visat.
ceilalți au venit, dar tăceau,
privind spre covor cu regrete,
nu știau nici măcar un cuvânt
chiar de-aveau mobil și... tablete.
iar câțiva, de frustrare-au călcat
pe covor, ștergându-și pantofii;
nu aveau nevoie de pilde,
urau versul și filozofii.
așa, covorul magic de cărți
nu putea deloc să mai zboare,
a rămas un covor ordinar,
călcat de netoți în picioare.
poezie de Ionuț Caragea (10 aprilie 2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vecinul
Vecinul care dă-n covor
Este pe post de bătător.
Rămâne însă o-ntrebare:
E preș pe postul de... covoare?!
epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- covor de flori
- Un covor de flori este un poem în culori pe care-l scrie pământul.
definiție aforistică de George Budoi din Aforisme (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covor de frunze ruginite
Sfios, călcam pe frunze ruginite,
Ce este-al toamnei nesfârșit covor,
Trăiam în melancolicul decor,
Un timp ascuns în gânduri regăsite.
Se scurge vremea încet, pe nesimțite,
Iar clipele dansează-amețitor,
Că noi simțim al toamnei drag fior
În inimile noastre răscolite.
Ca doi copii ne ținem azi de mână
La fel cum am făcut și-n alte dăți,
Ești vraja reîntâlnirii și stăpână
Ce-alungi neliniști și singurătăți.
Un murmur de izvor dintr-o fântână,
Cu setea de dorințe, când mi te-arăți!
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când bați un covor, bătăile nu sunt pentru covor. Sunt pentru praful din el.
citat din Rumi
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mariaj oltenesc
- Mândro, sper a nu da greș,
Hai să ne culcăm pe preș!
Fericită, ea suspină:
- Eu prefer pe... rogojină!
epigramă de Ion Petre Stoica din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
covor de frunze
pe pânza pictorului -
zi mohorâtă
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galbenă pansea
din stele care au căzut
eu cu cerneală am făcut
covor de flori albastru pur
tivit cu verde imprejur.
si dacă in cerneala mea
a picurat si lacrima
eu din covor aleg un vers
ca pe o floare-l dăruiesc
cerneala mi s-a terminat
povestea eu am incheiat.
din cer va mai cădea o stea
si steaua-i galbenă pansea!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sunt pijamaua ta roșie
de care te lepezi fugitiv
la fiecare 7 pe covor
îmi scrii pe frigider
adio
mă suni că nu mai
ai nopți
eu
cu parfumul tău
prin suflet
adun firimiturile
de sărut
număr furtunile
prin care treci
și aștept
cuminte
poate
mă îmbraci din nou
sau poate am să mor
pijama pe covor
mai vii?
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Vasile Tacu
Repet mereu ca pe-un refren,
Că petrolistul ploieștean
Nu excelează prin catren
El excelează prin catran.
epigramă de Dimitrie Jega din Studii și eseuri despre epigramă (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propagarea răului, a tot ce înseamnă obscen în al vieții decor are efecte dezastruoase asupra celui care este autor, actor, creator; un om care întinde mizeriile pe covor pretinzându-se artist, va ajunge foarte trist.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brumărel...
Ruginie notă a unui menestrel,
Pe-un covor de aripi...
... pe-un val tulburel....
poezie de Vasile Zamolxeanu (3 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pe frumosul tău covor de pulbere trandafirie,
De pulbere cenușie, de pulbere bălaie,
O, drum! regi sau sărmani, nebuni sau logodnici,
Culegători de săruturi sau culegători de trandafiri,
Pe frumosul tău covor de pulbere bălaie,
Toată lumea, toată lumea, toată lumea
A trecut.
poezie clasică de Tristan Klingsor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise
Vremea toarce a mele vise,
De pe caierul vieții,
Împletind doruri aprinse,
În razele dimineții.
Pe un fus ea le adună,
Poate-o țese-un câmp cu flori,
Unde viața e mai bună
Și zâmbești adeseori.
Unde dragostea-i stăpână,
Vântu-i dulce adiere,
Ce în soaptă vrea să-ți spună
"Te iubesc"... ca mângâiere.
Și mai țese un izvor,
Ce în râu cu apă rece,
Pe a florilor covor,
Cu sclipiri de argint va trece.
Lângă el un tei în floare,
Unde seara când e lună,
"El" și "ea" cu-o sărutare,
Vin ca dragostea să-și spună.
Din căldura dragostei,
Aprind licurici... o mie,
Umplând câmpul cu scântei,
Într-o dulce armonie.
Pe cer... un covor de stele,
Pe pământ... unul cu flori,
Aștea-s visurile mele,
Pace,... dragoste,... culori.
poezie de Vasile Lihăt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul cuvintelor
Plec și mă întorc.
Urc și cobor.
Iluzii și umbre pe un covor.
Zbor și cădere.
Cer și pământ.
În mine, totul este cuvânt.
Știut, neștiut.
Etern, trecător.
Pașii sunt umbre pe un covor.
Cal, călăreț... pe un podeț.
Podeț peste apă, asteapta să treacă.
Aștept să vină și calul.
Voi trece prin ger.
Eu sunt călărețul... cu cal, fără cal.
În mine se-aude jelind un caval.
Aștept dimineața.
Plâng când ea vine.
Mă întreb de ce oare, sunt azi lângă tine
poezie de Iulia Giușcă din Jocul cuvintelor Editura Emma Cluj Napoca 2016 (2016)
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!
A se vedea
A se vedea la orizont gura mea deschisă
trăsură trasă de ochii mei
în care dorm departe.
Și îți arăt cu degetul... cu osia
cu biciul mâinii drepte
și sângele îl arunc covor
să pășești...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!