- nestatornicie
- Și nestatornicia e o boală:
De ori și unde te așezi, te scoală.
Nestatornicia
distih de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Fluctuație
Noi cuvinte-apar în grai,
Sau se țin de limbă scai,
Numai unul cam dispare:
E cuvântul de onoare!
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepitaf
Când voi fi pe năsălie
Nimeni să nu fie trist:
Am murit de bucurie
C-am ajuns epigramist.
epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incertitudini
De moarte râd în gura mare
Și teama nu mă prea apasă,
Dar de aș ști ce gânduri are
M-aș aranja să plec de-acasă!
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- soție
- Soața pare o femeie
Unică în felul ei:
La-nceput e o scânteie,
După - flăcări și scântei!
Soția
definiție epigramatică de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împlinirea dorinței
În iad, din toate câte știu,
Nu pot ajunge cât sunt viu;
Da-n chip de suflet călător
Voi merge-n iad, de-ar fi să mor!
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf condeiului meu
Dedic o strofă amicală
Acestui bun și drag condei:
Avea peniță și cerneală
Dar nu a prea avut idei.
epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resemnare
După cum mi-e scris în stele
Sunt născut în zodii proaste,
Am avut și eu proptele,
Însă mi-au intrat în coaste.
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Economia
În birtu-acesta, câteodată,
E o deviză respectată:
Tot ce rămâne prin pahare,
Se pune iarăși în vânzare.
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima sa epigramă
Omule, o viață nu-i
Un ștergar de pus în cui,
Să se șteargă fiecare
Când pe mâini, când pe picioare!
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramistului Petre Cioclu
Dup-atâtea mari servicii
Ce-ai adus, avem indicii
C-ai să ai desigur parte
De-altă viață, după moarte!
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beția vitezei
M-a invitat amicul la plimbare
Și-am pornit-o în viteză mare
Pe un traseu ce-a devenit banal:
Șoseaua, șanțul, pomul și-un spital!
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbatul
În trecut spunea tot natul
Că stăpânul e bărbatul;
Astăzi însă, cine oare
S-ar complace în eroare?
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bătrânelul jovial
Bătrânelul jovial
Ar fi vrut extraveral,
Dar era un pic senil
Și-a cerut... extraviril.
epigramă de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf unui epigramist
La al vieții trist soroc
A cerut, în rai, un loc;
Nu știa în mod precis
Că și iadul e deschis.
epitaf epigramatic de Nicolae Halmaghi-Scoreanu din Anuarul Epigramiștilor Români - 2007 (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia sol a foii albe
Orice carte este-o boală
orice carte este-un leac
din nesimțire te scoală
chiar dac-ai dormit un veac
Orice carte este-un leac
ce te vindecă de moarte
clipe ai avut doar vrac
înc-un pas și ești departe
O și dincolo de moarte
din nesimțire te scoală
sufletu-l pune deoparte
orice carte este-o boală
Orice carte este-un leac
eu scriind doar pot să tac
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 iunie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Un reportaj fără votcă
Lui Florentin Florescu in memoriam
Posteritatea să te doară ca o boală
și-un copil să-ntrebe unde-ai fost
și-un poet să scrie haide scoală
s-a terminat cu noaptea pe de rost
Un copil să-ntrebe unde-ai fost
și-un reportaj să scrii c-o jucărie
iubita să te ia frate la rost
iar tu în gând să-i spui o mârlănie
Și-un reportaj să scrii c-o jucărie
poet de te-ndeamnă scoală
să uiți de moarte ta fir-ar să fie
posteritatea să te doară ca o boală
Și-un copil să-ntrebe tată unde-ai fost
și râsul tău să fie poate un ultim cost
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Secretul longevității
Socrul meu, dup-o băută,
Două zile nu se scoală;
De ajung și eu la sută,
Vreau să zac de-aceeași boală!
epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un echilibru
Și nestatornicia, neașezarea ori vidul,
trebuie să aibă un fel de Odaie
unde să nu le ajungă frigul
și unde să se spele de ploaie...
În toate, un punct stabil: în marea
domolindu-și în ancore clătinarea,
în tot și în toate,
păienjeniș și fluiditate
și-ntreagă această mișcare-nțeleaptă
are amestecare cu mâna mea dreaptă...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmarul bețivului
Dimineața când se scoală
Și găsește sticla goală,
Cade într-o bâlbâială
De îl crezi... atins de boală...
epigramă de Constantin Enescu (25 decembrie 2011)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Sărmanii suferinzi
moto:
Chiar de nu te înfioară
O să-i simți în preajma ta
Când începe să te doară,
Aerul din a putea
------------------------------
Suntem sătui de-atâta boală
Că putem să dăm și împrumut
De pe-o pernă capul ni se scoală
Și-și caută o alta așternut
Ni se surpă zidurile bolnave
Mucegaiul le-a cuprins spre nord
Și se-nchid cetățile bolnave
Ca un flux de sânge dinspre cord
Și orice boală naște altă boală
Și nici una nu ne e străină
Că învățăm întruna ca la școală
Drumul cel mai scurt înspre ruină
Nu ne mai ajută medicații
Decât doar să ne scurteze drumul
În halate albe, consacrații
Prin saloane-i răspândesc parfumul
Și ruina dusă pe picioare
Zilnic mai aproape-i de apus
Că de-un timp nimic nu ne mai doare
Și-acolo unde mergem, dureri nu-s
Când mai vine câte-un oaspe nou
Sprijinit de soră dintr-o parte
Intră în salon ca-ntr-un cavou
Până trece dincolo de moarte
Se micșorează veșnic universul
Și tavanul mai puțin înalt e
Pe lângă paturi ni se frânge mesul
Ca mesageri ai lumii celeilalte
Că moartea noastră e domoală
Atâta cât în vieți n-am încăput
De pe-o pernă capul ni se scoală
Și-și caută o alta așternut
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!